Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2018/1240 instituie Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile („ETIAS”), care se aplică resortisanților țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză care doresc să intre pe teritoriul statelor membre.
(2) În temeiul articolelor 18 și 24 din Regulamentul (UE) 2018/1240, pentru a compensa costurile de funcționare și de întreținere a ETIAS, solicitanții sunt, în principiu, obligați să plătească o taxă.
(3) Prin urmare, este necesar să se stabilească metodele de plată care trebuie utilizate și procesul de colectare a taxei aferente autorizației de călătorie.
(4) Colectarea taxei aferente autorizației de călătorie ar trebui să fie efectuată de un prestator de servicii de plată selectat în baza unei proceduri de achiziții.
(5) Pentru a ține seama de diversitatea geografică a solicitanților și de variațiile în ceea ce privește disponibilitatea metodelor de plată în diferite părți ale lumii, prestatorul de servicii de plată ar trebui să accepte o gamă largă de metode de plată pentru plata taxei aferente autorizației de călătorie de către resortisanții țărilor terțe menționați la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1240.
(6) Pentru efectuarea în condiții de securitate a plății taxei aferente autorizației de călătorie și pentru a reduce, în cea mai mare măsură posibilă, riscul de fraudă, operațiunile de plată și metodele de plată utilizate ar trebui să respecte cu strictețe dispozițiile Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (2) și ale Regulamentului delegat (UE) 2018/389 al Comisiei (3).
(7) Pentru a se asigura faptul că plata taxei aferente autorizației de călătorie poate fi corelată cu o cerere specifică, sistemul de informații al ETIAS ar trebui să comunice prestatorului de servicii de plată, la momentul declanșării procesului de plată, un identificator temporar pentru dosarul de cerere, astfel cum se menționează în capitolul III din Regulamentul (UE) 2018/1240.
(8) Pentru a proteja datele cu caracter personal ale solicitanților unei autorizații de călătorie ETIAS, prestatorul de servicii de plată nu ar trebui să le ceară solicitanților alte informații în afară de informațiile referitoare la plată necesare pentru efectuarea cu succes a plății taxei aferente autorizației de călătorie.
(9) În urma efectuării cu succes a plății taxei aferente autorizației de călătorie de către solicitant, prestatorul de servicii de plată ar trebui să pună la dispoziția sistemului de informații al ETIAS numărul unic de referință al plății, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (UE) 2018/1240, împreună cu identificatorul temporar pentru dosarul de cerere, astfel încât sistemul de informații al ETIAS să poată verifica, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1240, dacă o cerere ar trebui considerată admisibilă.
(10) În scopul asigurării unei reconcilieri exacte a plăților, Comisia ar trebui să primească de la Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție („eu-LISA”) și de la prestatorul de servicii de plată numărul total de plăți finalizate cu succes și numerele unice de referință ale acestora.
(11) Dat fiind faptul că Regulamentul (UE) 2018/1240 se bazează pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca a notificat punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1240 în dreptul său național. Prin urmare, prezentul regulament este obligatoriu pentru Danemarca.
(12) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(13) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și a dezvoltării acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).
(14) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).
(15) În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).
(16) Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta în sensul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003.
(17) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și a emis un aviz la 27 aprilie 2021,