Regulament 2024/434 · CELEX 32024R0434

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/434 al Comisiei din 5 februarie 2024 privind măsurile de prevenire a instalării și răspândirii Agrilus planipennis Fairmaire pe teritoriul Uniunii

Data act: 05.02.2024
Intrare in vigoare: 26.02.2024
Jurnalul Oficial UE: oj:L_202400434
Status: In vigoare

bolile plantelor copac dăunător eșantionare inspecție fitosanitară produs din lemn protecția florei

Recitale

(1) Focarele recente de Agrilus planipennis Fairmaire (denumit în continuare „organismul dăunător specificat”) din țările terțe din apropierea frontierelor Uniunii necesită introducerea unor măsuri de prevenire a instalării și răspândirii organismului dăunător specificat pe teritoriul Uniunii în cazul în care se constată prezența acestuia în respectivul teritoriu.

(2) Organismul dăunător specificat este menționat ca organism dăunător prioritar în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2019/1702 al Comisiei (2).

(3) Pe baza dovezilor științifice și tehnice disponibile cu privire la organismul dăunător specificat, este necesar să se ia măsuri cu privire la organismul dăunător specificat numai pentru plantele de Chionanthus virginicus L. și Fraxinus L. (denumite în continuare „plantele specificate”) și pentru lemnul, scoarța izolată și alte obiecte fabricate din scoarță de Chionanthus virginicus L. și Fraxinus L („lemn și scoarță specificate”).

(4) Pentru a asigura absența organismului dăunător specificat pe teritoriul Uniunii, este necesar ca statele membre să efectueze anchete anuale intensive vizând prezența organismului dăunător specificat și să utilizeze metode conforme cu cele mai recente informații științifice și tehnice.

(5) Pentru a preveni instalarea organismului dăunător specificat și răspândirea sa pe teritoriul Uniunii, este necesar ca statele membre să stabilească zone demarcate care să cuprindă o zonă infestată și o zonă-tampon și să aplice măsuri de eradicare.

(6) Pe baza biologiei organismului dăunător specificat, zona infestată trebuie să includă plantele infestate și toate plantele specificate susceptibile de a fi infestate pe o rază de cel puțin 100 m în jurul plantelor infestate. Pe aceeași bază, lățimea unei zone-tampon trebuie să fie de cel puțin 10 km dincolo de granițele zonei infestate, acest lucru fiind adecvat ținând cont de capacitatea de răspândire a organismului dăunător specificat.

(7) Totuși, în cazurile în care se constată prezența izolată a organismului dăunător specificat, nu trebuie să se solicite instituirea unei zone demarcate dacă organismul dăunător specificat poate fi eliminat de pe acele plante și dacă există dovezi că plantele respective au fost infestate anterior introducerii lor în zonă sau că este vorba de o apariție izolată despre care se estimează că nu va conduce la instalarea organismului. Aceasta este cea mai proporțională abordare, atât timp cât anchetele efectuate în zona în cauză confirmă absența organismului dăunător specificat.

(8) Pentru a asigura eliminarea imediată a plantelor infestate și în vederea prevenirii răspândirii în continuare a organismului dăunător specificat în restul teritoriului Uniunii, monitorizarea zonelor demarcate trebuie să se desfășoare anual, în perioada cea mai potrivită a anului și cu un grad suficient de intensitate.

(9) Pentru a asigura o abordare proporțională a riscului fitosanitar prezentat de organismul dăunător specificat, statelor membre trebuie să li se permită să elimine demarcarea atunci când, pe baza anchetelor, organismul dăunător respectiv nu este depistat în zona demarcată timp de cel puțin patru ani consecutivi.

(10) Este necesar să se stabilească măsuri de eradicare pentru eliminarea organismului dăunător specificat, în cazul în care acesta este depistat pe teritoriul Uniunii. Măsurile respective trebuie să fie adecvate pentru biologia organismului dăunător specificat și să se bazeze pe informațiile științifice și tehnice disponibile.

(11) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/2031, fiecare stat membru trebuie să elaboreze și să actualizeze, pentru fiecare organism dăunător prioritar, un plan de urgență. Este necesar ca, pe baza experienței dobândite în urma focarelor anterioare, să se adopte norme specifice privind punerea în aplicare a articolului 25 din Regulamentul (UE) 2016/2031 pentru a se asigura un plan de urgență cuprinzător pentru orice situație în care se constată apariția organismului dăunător specificat în Uniune.

(12) Este necesar ca dispozițiile privind efectuarea de anchete în zonele indemne pe baza orientărilor Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară pentru anchete solide din punct de vedere statistic și bazate pe riscuri pentru Agrilus planipennis (3) să se aplice de la 1 ianuarie 2027, pentru a acorda suficient timp autorităților competente să planifice, să elaboreze concepția lor și să aloce resurse suficiente pentru astfel de anchete.

(13) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: 1. „organism dăunător specificat” înseamnă Agrilus planipennis Fairmaire; 2. „plante specificate” înseamnă plante de Chionanthus virginicus L. și Fraxinus L., altele decât fructele, semințele, polenul și plantele din culturi de țesuturi; 3. „anchetă de delimitare” înseamnă o procedură iterativă utilizată pentru a stabili limitele unei zone considerate a fi infestate cu un organism dăunător sau indemnă de acesta; 4. „lemn și scoarță specificate” înseamnă lemn, scoarță izolată și alte obiecte din lemn și scoarță de Chionanthus virginicus L. și Fraxinus L.; 5. „arbori-capcană” înseamnă plante specificate care sunt inelate și utilizate pentru a sprijini depistarea timpurie a organismului dăunător specificat.

Articolul 2

Anchete pe teritoriul Uniunii, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2016/2031

(1) Statele membre efectuează anual anchete bazate pe riscuri pentru depistarea prezenței organismului dăunător specificat în zonele de pe teritoriile lor, unde prezența acestuia nu este cunoscută. (2) Concepția și planul de eșantionare ale acestor anchete trebuie să permită detectarea, pe teritoriul statului membru în cauză, cu un nivel de încredere suficient de ridicat, a unui nivel redus de prezență a organismului dăunător specificat pe plantele infestate. Acestea se bazează pe Orientările Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) pentru anchete solide din punct de vedere statistic și bazate pe riscuri vizând Agrilus planipennis și țin seama de riscul de răspândire naturală a organismului dăunător specificat. (3) Anchetele se efectuează: (a) în aer liber, în zonele naturale și urbane, de-a lungul principalelor drumuri, căi ferate și altor căi de transport, precum și în pepiniere, centre de grădinărit, centre comerciale pentru plante, lemn și scoarță specificate, fabrici de cherestea din lemn de esență tare și alte amplasamente relevante, după caz; (b) în perioadele corespunzătoare ale anului în ceea ce privește posibilitatea depistării organismului dăunător specificat, ținând cont de biologia acestuia, de prezența și biologia plantelor specificate și de informațiile științifice și tehnice menționate în buletinul autorității privind efectuarea anchetei pentru depistarea organismului dăunător Agrilus planipennis (4). (4) Anchetele constau în: (a) capturarea organismului dăunător specificat, care poate include utilizarea arborilor-capcană; (b) după caz, examinări vizuale ale plantelor specificate; (c) în caz de suspiciune, eșantionarea și testarea plantelor specificate și a lemnului specificat, inclusiv a ramurilor tăiate, și a materialelor de ambalare din lemn; precum și (d) după caz, utilizarea câinilor detectivi dresați în mod specific.

Articolul 3

Stabilirea zonelor demarcate

(1) În cazul în care prezența organismului dăunător specificat este confirmată oficial, statul membru în cauză stabilește, fără întârziere, o zonă demarcată care cuprinde: (a) o zonă infestată situată pe o rază de cel puțin 100 m în jurul plantelor infestate, incluzând plantele infestate și toate plantele specificate care sunt susceptibile de a fi infestate („zonă infestată”); (b) o zonă-tampon cu o lățime de cel puțin 10 km dincolo de granița zonei infestate. (2) Delimitarea zonei demarcate trebuie să se bazeze pe principii științifice, pe biologia organismului dăunător specificat, pe nivelul de infestare, pe distribuția specifică a plantelor specificate în zona vizată și pe dovada instalării în acea zonă a organismului dăunător specificat. Demarcarea inițială a zonei infestate trebuie să fie urmată imediat de o anchetă de delimitare, cu un proiect și un plan de eșantionare care să permită detectarea, cu un nivel de încredere de 95 %, a unei prezențe de 1 % a plantelor infestate. Ancheta de delimitare: (a) se bazează pe Orientările autorității pentru anchete solide din punct de vedere statistic și bazate pe riscuri cu privire la Agrilus planipennis; și (b) include eșantionarea ramurilor sau alte metode adecvate, capabile să depisteze organismul dăunător înainte de apariție. (3) În zonele demarcate, autoritățile competente sensibilizează publicul cu privire la amenințarea reprezentată de organismul dăunător specificat și la măsurile adoptate pentru a se preveni răspândirea sa în continuare în afara zonelor respective. Autoritățile se asigură că operatorii profesioniști și publicul larg cunosc delimitarea zonelor demarcate. (4) Autoritățile competente pot decide să reducă raza zonei tampon, pe baza informațiilor privind dimensiunea infestării, densitatea plantelor specificate, originea și vechimea focarului. În acest caz, statele membre raportează imediat reducerea respectivă Comisiei și celorlalte state membre, precum și motivele care au condus la aceasta.

Articolul 4

Derogări de la stabilirea zonelor demarcate

(1) Prin derogare de la articolul 3, autoritățile competente pot alege să nu stabilească o zonă demarcată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) există dovezi că organismul dăunător specificat a fost introdus în zonă împreună cu plantele sau materialul vegetal pe care a fost depistat și că acele plante au fost infestate înainte de a fi introduse în zona respectivă și nu a avut loc multiplicarea organismului dăunător specificat sau există dovezi că s-a depistat un caz izolat, care nu va duce la instalarea organismului dăunător specificat; (b) se constată că organismul dăunător specificat nu s-a instalat și că răspândirea și înmulțirea cu succes a organismului dăunător specificat nu sunt posibile din cauza biologiei acestuia, având în vedere rezultatele unei anchete specifice și măsurile de eradicare luate. (2) În cazul în care aplică derogarea prevăzută la alineatul (1), autoritatea competentă: (a) ia măsuri pentru a asigura eradicarea rapidă a organismului dăunător specificat și pentru a exclude riscul ca acesta să se răspândească; (b) dacă este cazul, sporește imediat numărul capcanelor și frecvența cu care sunt verificate capcanele în zona respectivă; (c) intensifică imediat examinările vizuale pentru depistarea prezenței adulților, combinate cu eșantionarea ramurilor sau cu alte metode de detecție adecvate, capabile să depisteze organismul dăunător specificat înainte de apariția acestuia; (d) efectuează, pe parcursul a cel puțin unui ciclu de viață al organismului dăunător specificat și al unui an suplimentar, o anchetă a unei zone cu o lățime de cel puțin 1 km în jurul plantelor infestate sau al locului în care a fost depistat organismul dăunător specificat, în mod regulat și intensiv în timpul perioadei de zbor a organismului dăunător specificat; (e) investighează originea organismului dăunător specificat prin identificarea plantelor, a lemnului, a scoarței și a altor obiecte asociate cu organismul dăunător specificat și prin examinarea acestora pentru depistarea oricărui simptom de infestare, inclusiv prelevarea de eșantioane de pe ramuri și prelevarea de probe prin metoda distructivă specifică; (f) sensibilizează publicul cu privire la amenințarea reprezentată de organismul dăunător specificat; și (g) ia orice altă măsură care poate contribui la eradicarea organismului dăunător specificat, ținând seama de ISPM nr. 9 (5) și aplicând o abordare integrată în conformitate cu principiile stabilite în ISPM nr. 14 (6).

Articolul 5

Anchete anuale în zonele demarcate

În zonele demarcate, autoritățile competente efectuează anchete anuale intensive, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, pentru a detecta prezența organismului dăunător specificat, ținând seama de informațiile menționate în fișa de supraveghere fitosanitară a autorității. Concepția anchetei trebuie să țină seama de Orientările pentru anchete solide din punct de vedere statistic și bazate pe riscuri privind Agrilus planipennis. Concepția și planul de eșantionare ale anchetei utilizate pentru anchetele de detectare trebuie să poată identifica cu un grad de încredere de cel puțin 95 % un nivel al prezenței organismului dăunător specificat de 1 %. Anchetele anuale se efectuează în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (4) în zonele-tampon pentru a detecta prezența organismului dăunător specificat și în zonele infestate pentru a monitoriza prezența acestuia în zonele respective.

Articolul 6

Anularea demarcării

Demarcarea poate fi anulată dacă, pe baza anchetelor menționate la articolul 5, organismul dăunător specificat nu a fost detectat în zona demarcată timp de cel puțin patru ani consecutivi.

Articolul 7

Măsuri de eradicare

(1) După demarcarea inițială a zonei și în paralel cu anchetele de delimitare, autoritățile competente iau toate măsurile următoare: (a) tăierea imediată la nivelul solului a tuturor plantelor infestate și a plantelor suspectate de a fi infestate; (b) tăierea imediată la nivelul solului a tuturor plantelor specificate pe o rază de cel puțin 100 m în jurul plantelor infestate și examinarea amănunțită a plantelor specificate respective pentru depistarea oricărui simptom de infestare, cu excepția cazurilor în care plantele infestate au fost găsite în afara perioadei de zbor a organismului dăunător specificat; în acest caz, tăierea și îndepărtarea plantelor specificate se efectuează în timp util înainte de începerea următoarei perioade de zbor; (c) îndepărtarea, examinarea și eliminarea în siguranță a plantelor tăiate în conformitate cu literele (a) și (b), luând toate măsurile de precauție necesare pentru a evita răspândirea organismului dăunător specificat în timpul tăierii și după tăiere; (d) examinarea și eliminarea în condiții de siguranță a lemnului și scoarței asociate cu infestarea, luând toate măsurile de precauție necesare pentru a evita răspândirea organismului dăunător specificat; (e) interzicerea circulației plantelor, a lemnului și a scoarței specificate în afara zonei demarcate; (f) investigarea originii infestării prin identificarea plantelor, a lemnului, a scoarței și a altor obiecte asociate cu infestarea și examinarea acestora pentru depistarea oricărui simptom de infestare, inclusiv prelevarea de eșantioane de pe ramuri și prelevarea de eșantioane prin metoda distructivă specifică; (g) după caz, înlocuirea plantelor specificate cu alte specii de plante nesusceptibile; (h) interzicerea prezenței unor noi plante specificate în aer liber, în zona menționată la litera (b), cu excepția prezenței arborilor-capcană; (i) în cazul în care se utilizează arbori-capcană, aceștia fac obiectul unor inspecții periodice și sunt distruși și examinați înainte de următoarea perioadă de zbor; (j) informarea opiniei publice cu privire la amenințarea reprezentată de organismul dăunător specificat, la măsurile adoptate pentru prevenirea introducerii și răspândirii acestuia pe teritoriul Uniunii, inclusiv la condițiile privind circulația plantelor specificate din zonele demarcate; (k) după caz, măsuri specifice de abordare a oricărei particularități sau complicații despre care se poate considera în mod rezonabil că ar putea împiedica, afecta sau întârzia eradicarea, în special cele legate de accesibilitatea și eradicarea corespunzătoare a tuturor plantelor care sunt infestate sau suspectate a fi infestate, indiferent de locul în care se află, de faptul că sunt sau nu proprietate publică sau privată ori de persoana fizica sau juridică responsabilă de ele; precum și (l) orice altă măsură care ar putea contribui la eradicarea organismului dăunător specificat, în conformitate cu standardul internațional pentru măsuri fitosanitare („ISPM”) nr. 9 și la aplicarea unei abordări integrate în conformitate cu principiile stabilite în ISPM nr. 14. (2) Autoritățile competente pot decide să extindă raza menționată la alineatul (1) litera (b), pe baza informațiilor privind dimensiunea infestării, densitatea plantelor specificate, originea și/sau vechimea focarului. (3) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), în cazul în care autoritatea competentă concluzionează că tăierea este inadecvată pentru un număr limitat de plante individuale, din cauza valorii lor sociale, culturale sau de mediu deosebite, plantele individuale respective fac obiectul unei examinări individuale lunare pentru a identifica orice simptom de infestare. În astfel de cazuri, se iau măsuri alternative la tăiere care să asigure un nivel ridicat de protecție pentru a preveni orice posibilă răspândire a organismului dăunător specificat de la plantele respective. Motivele acestei concluzii și măsurile luate ca urmare a acesteia se comunică Comisiei în raportul prevăzut la articolul 9. (4) Dacă rezultatele anchetei de delimitare menționate la articolul 3 alineatul (2) indică o altă apariție a organismului dăunător specificat, autoritatea competentă aplică toate măsurile menționate la alineatul (1) și continuă ancheta de delimitare.

Articolul 8

Planurile de urgență

(1) Pe lângă elementele enumerate la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, statele membre prevăd în planurile lor de urgență următoarele: (a) acțiuni pentru eradicarea organismului dăunător specificat, astfel cum se prevede la articolul 7; (b) măsuri de precauție legate de circulația plantelor, a lemnului și a scoarței specificate pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede în anexa VIII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072 al Comisiei (7); (c) inspecțiile oficiale care trebuie efectuate cu privire la circulația plantelor, a lemnului și a scoarței specificate pe teritoriul Uniunii; (d) resursele minime care urmează a fi puse la dispoziție și procedurile de punere la dispoziție a resurselor suplimentare respective în cazul confirmării sau al suspectării prezenței organismului dăunător specificat; (e) procedurile de identificare a proprietarilor plantelor, lemnului și scoarței care urmează să fie distruse, de comunicare a ordinului de eliminare și de acces la proprietățile private. (2) Statele membre își actualizează planurile de urgență, după caz, până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Articolul 9

Raportul anual

Până la data de 30 aprilie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre un raport privind măsurile luate în cursul anului calendaristic precedent și rezultatele lor, în temeiul articolelor 2-8. Rezultatele anchetelor efectuate în temeiul articolului 5 se transmit Comisiei utilizând modelul prevăzut în anexă.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Articolul 2 alineatul (2) se aplică de la 1 ianuarie 2027.