Recitale
(1) Egalitatea și nediscriminarea sunt recunoscute ca valori esențiale ale Uniunii la articolele 2 și 3 Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). La articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) este prevăzut că, în toate activitățile sale, Uniunea promovează egalitatea între femei și bărbați și combate discriminarea pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. La articolele 21, 23 și, respectiv, 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este protejat dreptul la nediscriminare, dreptul la egalitate între femei și bărbați și dreptul la integrare al persoanelor cu handicap. Uniunea a adoptat deja mai multe directive de combatere a discriminării.
(2) Prezenta directivă vizează stabilirea unor cerințe minime pentru funcționarea organismelor de promovare a egalității de tratament (denumite în continuare „organisme de promovare a egalității”), cu scopul de a îmbunătăți eficacitatea acestora și de a le garanta independența, consolidând aplicarea principiului egalității de tratament, astfel cum rezultă din Directivele 79/7/CEE (3), 2000/43/CE (4), 2000/78/CE (5) și 2004/113/CE (6) ale Consiliului.
(3) Directiva 79/7/CEE urmărește să combată discriminarea pe criterii de sex în domeniul securității sociale.
(4) Directiva 2000/43/CE stabilește un cadru pentru combaterea discriminării pe motive de rasă sau origine etnică.
(5) Directiva 2000/78/CE stabilește un cadru pentru combaterea discriminării pe criterii de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește încadrarea în muncă, ocuparea forței de muncă și formarea profesională.
(6) Directiva 2004/113/CE stabilește un cadru pentru combaterea discriminării pe criterii de sex în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea bunurilor și serviciilor.
(7) Curtea de Justiție a hotărât, de asemenea, că domeniul de aplicare al principiului egalității de tratament pentru bărbați și femei nu poate fi restrâns la interzicerea discriminării pe baza faptului că o persoană este de un sex sau altul. Având în vedere scopul său și natura drepturilor pe care urmărește să le apere, acest principiu se aplică în egală măsură discriminărilor care își au originea în schimbarea sexului (7).
(8) Directivele 2000/43/CE și 2004/113/CE impun statelor membre să desemneze unul sau mai multe organisme însărcinate să promoveze egalitatea de tratament, inclusiv prin analizarea, monitorizarea și sprijinirea egalității de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe criteriile prevăzute de directivele respective. Directivele respective prevăd că statele membre trebuie să se asigure că printre competențele organismelor respective se numără acordarea de asistență independentă victimelor, desfășurarea de studii independente privind discriminarea, publicarea de rapoarte independente și formularea de recomandări în orice problemă legată de o astfel de discriminare.
(9) Directivele 2006/54/CE (8) și 2010/41/UE (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului prevăd, de asemenea, desemnarea unor organisme pentru promovarea, analiza, monitorizarea și susținerea egalității de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe criterii de sex.
(10) Toate statele membre au desemnat organisme de promovare a egalității în temeiul Directivelor 2000/43/CE și 2004/113/CE. A fost stabilit un sistem eterogen de organisme de promovare a egalității și au apărut bune practici. Cu toate acestea, multe organisme de promovare a egalității se confruntă cu provocări, în special în ceea ce privește resursele, independența și competențele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.
(11) Directivele 2000/43/CE și 2004/113/CE acordă statelor membre o marjă largă de apreciere în ceea ce privește structura și funcționarea organismelor de promovare a egalității. În consecință, există diferențe semnificative între organismele de promovare a egalității din statele membre, în ceea ce privește mandatul, competențele, structura, resursele și funcționarea lor operațională. Ca urmare, așadar, protecția împotriva discriminării diferă de la un stat membru la altul.
(12) Deși Directivele 79/7/CEE și 2000/78/CE nu impun statelor membre să desemneze organisme de promovare a egalității care să se ocupe de aspectele reglementate de directivele respective, există organisme de promovare a egalității care au competențe în ceea ce privește aspectele respective în majoritatea statelor membre, atunci când acest lucru este prevăzut în dreptul intern. Totuși, acest lucru nu este valabil în toate statele membre, ceea ce conduce la niveluri diferite de protecție împotriva discriminării în ceea ce privește aspectele reglementate de directivele respective în Uniune.
(13) Pentru a asigura faptul că organismele de promovare a egalității pot contribui în mod eficace la asigurarea respectării Directivelor 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE prin promovarea egalității de tratament, prevenirea discriminării și acordarea de asistență în ceea ce privește accesul la justiție tuturor persoanelor și grupurilor discriminate în întreaga Uniune, este necesar să fie stabilite standarde minime pentru funcționarea acestor organisme, iar mandatul lor să fie extins la aspectele reglementate de Directivele 79/7/CEE și 2000/78/CE. Standardele minime prevăzute în prezenta directivă țin seama de Recomandarea (UE) 2018/951 a Comisiei (10), bazându-se pe unele dintre dispozițiile sale și pe abordarea recomandată în aceasta. Acestea se bazează, de asemenea, pe alte instrumente relevante, cum ar fi Recomandarea de politică generală nr. 2 revizuită privind organismele de promovare a egalității adoptată de Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței și Principiile de la Paris referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protejarea drepturilor omului, adoptate de Organizația Națiunilor Unite, care sunt aplicabile instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului.
(14) Aceleași standarde minime pentru funcționarea organismelor de promovare a egalității în ceea ce privește aspectele reglementate de Directivele 2006/54/CE și 2010/41/UE sunt prevăzute în Directiva (UE) 2024/1500 a Parlamentului European și a Consiliului (11).
(15) Prezenta directivă ar trebui să se aplice acțiunilor organismelor de promovare a egalității în ceea ce privește aspectele reglementate de Directivele 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE. Cerințele minime prevăzute în prezenta directivă ar trebui să vizeze numai funcționarea organismelor de promovare a egalității și nu ar trebui să extindă domeniul de aplicare material sau personal al directivelor respective.
(16) Atunci când promovează egalitatea de tratament, previn discriminarea, colectează date privind discriminarea și le acordă asistență victimelor în conformitate cu prezenta directivă, este important ca organismele de promovare a egalității să acorde o atenție deosebită discriminării intersecționale, care este înțeleasă ca discriminare bazată pe o combinație de criterii prevăzute de Directiva 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE sau 2004/113/CE.
(17) Statele membre ar trebui să desemneze unul sau mai multe organisme care să exercite competențele prevăzute în prezenta directivă. Statele membre pot distribui competențele între mai multe organisme de promovare a egalității, de exemplu încredințând unui organism sarcinile de a preveni discriminarea, de a promova egalitatea de tratament și de a acorda asistență victimelor discriminării, iar unui alt organism funcții decizionale. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței inspectoratelor de muncă sau a altor organisme de aplicare a legii și nici autonomiei și rolului partenerilor sociali.
(18) Organismele de promovare a egalității își pot îndeplini efectiv rolul numai dacă sunt în măsură să acționeze în deplină independență, fără a fi supuse vreunei influențe externe. În acest scop, statele membre ar trebui să adopte o serie de măsuri care să contribuie la independența organismelor de promovare a egalității. Organismele de promovare a egalității care exercită competențele prevăzute în prezenta directivă pot face parte dintr-un minister sau dintr-o altă entitate organizațională, cu condiția să existe garanțiile necesare pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor lor independent de influența politică, financiară, religioasă sau de orice altă influență. În special, atunci când își îndeplinesc sarcinile și își exercită competențele, organismele de promovare a egalității ar trebui să își păstreze independența în raport cu orice influență externă, directă sau indirectă, nesolicitând și neprimind instrucțiuni de la nicio persoană. În concordanță cu obiectivele prezentei directive și în limitele cadrului juridic aplicabil, organismele de promovare a egalității ar trebui să își poată gestiona propriile resurse financiare și alte resurse, inclusiv prin selectarea și gestionarea propriului personal, și să își poată stabili propriile priorități. Membrii personalului care dețin o funcție de decizie sau de conducere, permanentă sau temporară, cum ar fi directorul sau directorul adjunct al organismului de promovare a egalității și, după caz, membrii consiliului de conducere, ar trebui să fie independenți, calificați pentru funcția lor și selectați printr-un proces transparent. Transparența în respectivul proces poate fi asigurată, de exemplu, prin publicarea anunțurilor de posturi vacante.
(19) Statele membre ar trebui să se asigure că structura internă a organismelor de promovare a egalității, cum ar fi organizarea și procedurile interne, permite exercitarea independentă și, după caz, imparțială a diferitelor lor competențe, prin stabilirea unor garanții adecvate în cazul în care organismele de promovare a egalității au sarcini potențial contradictorii, în special atunci când unele dintre aceste sarcini se axează pe sprijinirea victimelor. Organismele de promovare a egalității ar trebui, în special, să acționeze în mod imparțial atunci când desfășoară o anchetă sau când evaluează un caz, mai ales atunci când organismul de promovare a egalității deține competențe decizionale obligatorii.
(20) În cazul în care organismul de promovare a egalității face parte dintr-un organism cu mandat multiplu, cum ar fi un ombudsman cu un mandat mai larg sau o instituție națională pentru drepturile omului, structura internă a unui astfel de organism cu mandat multiplu ar trebui să garanteze exercitarea efectivă a mandatului specific privind promovarea egalității.
(21) Prin intermediul procedurilor bugetare naționale, statele membre ar trebui să se asigure că organismele de promovare a egalității primesc resurse suficiente, inclusiv personal calificat, spații și infrastructuri adecvate pentru a-și îndeplini fiecare dintre atribuții în mod eficace, într-un termen rezonabil sau în termenele stabilite de dreptul intern. Primirea unor astfel de resurse este esențială pentru funcționarea eficace a organismelor de promovare a egalității și pentru îndeplinirea atribuțiilor lor. Atunci când organismelor de promovare a egalității le sunt atribuite noi competențe, este important ca statele membre să se asigure că resursele financiare și de altă natură ale organismelor respective continuă să le permită să își îndeplinească sarcinile și să își exercite competențele în mod efectiv.
(22) Este important ca alocarea resurselor financiare să rămână stabilă, să fie planificată pe o bază multianuală și să le permită organismelor de promovare a egalității să acopere costuri care pot fi dificil de anticipat, cum ar fi în cazul creșterii numărului de plângeri, a cheltuielilor de judecată și a utilizării sistemelor automatizate. Este esențial să se acorde atenție oportunităților și riscurilor prezentate de utilizarea sistemelor automatizate, inclusiv a inteligenței artificiale. În special, organismele de promovare a egalității ar trebui să dispună de resursele umane și tehnice adecvate. Resursele respective ar trebui, în special, să permită organismelor de promovare a egalității să utilizeze sisteme automatizate în activitatea pe care o desfășoară, pe de o parte, și să evalueze conformitatea sistemelor respective cu normele privind nediscriminarea, pe de altă parte. În cazul în care organismul de promovare a egalității face parte dintr-un organism cu mandat multiplu, ar trebui să fie asigurate resursele necesare pentru îndeplinirea mandatului său privind promovarea egalității.
(23) Organismelor de promovare a egalității le revine, alături de alți actori, precum partenerii sociali și organizațiile societății civile, un rol esențial în prevenirea discriminării și în promovarea egalității. Pentru a aborda aspectele structurale ale discriminării și pentru a contribui la schimbările sociale, organismele de promovare a egalității ar trebui să aibă competența de a desfășura activități de prevenire a discriminării pe criteriile și în domeniile prevăzute de Directivele 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE și de promovare a egalității de tratament. Astfel de activități pot include schimbul de bune practici, măsuri de acțiune pozitivă și integrarea egalității în practicile curente ale entităților publice și private, precum și furnizarea de formare, informații, consiliere, orientare și sprijin relevante pentru acestea. De asemenea, este esențial ca organismele de promovare a egalității să comunice cu părțile interesate relevante și să se implice în dezbateri publice.
(24) Pe lângă prevenție, o sarcină centrală care revine organismelor de promovare a egalității este aceea de a oferi asistență victimelor discriminării. Noțiunea de „victime” ar trebui să fie înțeleasă ca incluzând toate persoanele care consideră că s-au confruntat cu discriminarea, astfel cum se menționează la articolul 4 din Directiva 79/7/CEE, la articolul 2 din Directiva 2000/43/CE, la articolul 2 din Directiva 2000/78/CE sau la articolul 4 din Directiva 2004/113/CE. Orice persoană poate fi victima unei discriminări pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală și ar trebui să beneficieze de asistență din partea organismelor de promovare a egalității încă dintr-un stadiu incipient, indiferent dacă discriminarea a fost constatată sau nu. O astfel de asistență ar trebui să includă întotdeauna cel puțin furnizarea unor informații esențiale autorilor plângerilor, inclusiv informații care să indice dacă plângerea va fi clasată sau dacă există temei pentru a-i da curs, cu excepția cazului în care plângerea a fost formulată în mod anonim. Statele membre sunt responsabile de stabilirea modalităților prin care organismul de promovare a egalității informează autorii plângerilor, cum ar fi calendarul procedurii sau garanțiile procedurale împotriva plângerilor repetitive sau abuzive.
(25) Pentru a asigura că toate victimele pot depune plângeri, ar trebui să existe diferite moduri prin care să se poată depune plângeri. În conformitate cu Recomandarea (UE) 2018/951, plângerile ar trebui să poată fi depuse într-o limbă aleasă de autorul plângerii care se folosește în mod curent în statul membru în care se află organismul de promovare a egalității. Pentru a remedia una dintre cauzele subraportării, și anume teama de represalii, organismele de promovare a egalității ar trebui să informeze victimele cu privire la normele de confidențialitate aplicabile.
(26) Pentru a oferi posibilitatea unei soluționări extrajudiciare rapide și accesibile din punctul de vedere al costurilor a litigiilor, statele membre ar trebui să prevadă posibilitatea ca părțile să solicite o soluționare alternativă a litigiilor, oferită chiar de organismul de promovare a egalității sau de o altă entitate competentă existentă. La selectarea unei alte entități competente, este important să fie luate în considerare entitățile înființate pe o bază durabilă și să se garanteze faptul că persoana sau persoanele responsabile de procesul de soluționare sunt independente, imparțiale și dețin expertiza necesară. Este mai probabil ca soluționarea extrajudiciară a litigiilor să producă rezultate pozitive atunci când aceasta se realizează cu acordul părților. Posibilitatea de a solicita consultanță independentă sau de a fi reprezentate sau asistate de o terță parte, cum ar fi partenerii sociali, poate fi, de asemenea, utilă părților, în orice etapă a soluționării alternative a litigiului lor. În absența unei hotărâri de soluționare a litigiului, de exemplu în cazul în care rezultatul soluționării litigiului este respins de una dintre părți, părțile nu ar trebui să fie împiedicate să acționeze în cadrul procedurilor judiciare. Statele membre ar trebui să definească modalitățile procedurii de soluționare alternativă a litigiilor în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale.
(27) În cazul în care organismele de promovare a egalității suspectează o posibilă încălcare a principiului egalității de tratament prevăzut în Directiva 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE sau 2004/113/CE, acestea ar trebui să poată desfășura anchete, în special în urma unei plângeri sau din proprie inițiativă.
(28) Pentru a constata dacă a avut loc o discriminare, este esențial să existe probe, care nu se află, de multe ori, în posesia victimei. Prin urmare, organismele de promovare a egalității ar trebui să aibă acces la informațiile necesare pentru a constata dacă a avut loc o discriminare și pentru a coopera cu alte organisme competente, printre care se pot număra serviciile publice relevante, cum ar fi inspectoratele de muncă sau inspectoratele școlare și partenerii sociali. Statele membre ar trebui să stabilească un cadru adecvat pentru exercitarea competenței respective, în conformitate cu normele de drept intern și procedurile naționale. Statele membre pot încredința efectuarea de anchete unui alt organism competent, în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale. Pentru a evita duplicarea procedurilor, respectivul organism competent ar trebui să furnizeze organismului de promovare a egalității, la cererea acestuia, informații cu privire la rezultatele anchetei atunci când procedura este finalizată.
(29) Organismele de promovare a egalității ar trebui să poată să consemneze modul în care au evaluat plângerea pe baza probelor colectate. Statele membre ar trebui să stabilească natura juridică a acestei evaluări, care poate fi un aviz fără caracter obligatoriu sau o decizie cu caracter obligatoriu. Ambele ar trebui să precizeze motivele evaluării și să includă, după caz, măsuri de remediere a orice încălcare a principiului egalității de tratament și de prevenire a unor viitoare încălcări, ținând seama totodată de natura diferită a avizelor și a deciziilor. Pentru a garanta eficacitatea activității organismelor de promovare a egalității, statele membre ar trebui să adopte mecanisme adecvate pentru monitorizarea măsurilor adoptate în urma avizelor și pentru executarea deciziilor.
(30) Pentru a sensibiliza publicul cu privire la activitatea lor și la legislația în materie de egalitate și cea în materie de nediscriminare, organismele de promovare a egalității ar trebui să poată publica cel puțin rezumate ale avizelor și deciziilor lor pe care le consideră a fi deosebit de relevante.
(31) Organismele de promovare a egalității ar trebui să aibă dreptul de a acționa în cadrul procedurilor judiciare pentru a contribui la asigurarea respectării principiului egalității de tratament prevăzut în Directivele 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE. Astfel de proceduri judiciare se pot desfășura în instanțe sau în fața unor organisme echivalente care se ocupă de aspecte legate de egalitatea de tratament și de discriminare, în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale. Dreptul intern și practicile naționale privind admisibilitatea acțiunilor, în special orice condiție privind interesul legitim, nu pot fi aplicate într-un mod care poate submina eficacitatea dreptului de a acționa al organismelor de promovare a egalității. Se preconizează că, competențele de desfășurare a anchetelor și de luare a deciziilor și dreptul de a acționa în cadrul procedurilor judiciare, conferite organismelor de promovare a egalității în temeiul prezentei directive, vor facilita punerea în practică a dispozițiilor actuale ale Directivelor 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE privind sarcina probei și apărarea drepturilor. În condițiile prevăzute în prezenta directivă, organismele de promovare a egalității vor putea constata fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o discriminare directă sau indirectă, îndeplinindu-se astfel condițiile prevăzute la articolul 8 din Directiva 2000/43/CE, la articolul 10 din Directiva 2000/78/CE și la articolul 9 din Directiva 2004/113/CE. Prin urmare, sprijinul oferit de organismele de promovare a egalității în temeiul prezentei directive va facilita accesul victimelor la justiție. Ar trebui să fie posibil ca organismele de promovare a egalității să poată selecta cazurile în care decid să acționeze în instanță, astfel încât să contribuie la interpretarea și aplicarea corespunzătoare a legislației privind egalitatea de tratament.
(32) Atunci când au competența de a lua decizii cu caracter obligatoriu, organismele de promovare a egalității ar trebui să fie împuternicite să acționeze ca parte în procedurile privind executarea sau controlul judiciar al deciziilor respective. Organismele de promovare a egalității ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să prezinte observații în fața instanțelor, de exemplu prin furnizarea avizului lor de specialitate, în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale.
(33) Dreptul organismelor de promovare a egalității de a acționa în cadrul procedurilor judiciare poate lua diferite forme în diferitele cadre juridice naționale. Prin urmare, statele membre ar trebui să aleagă, în conformitate cu dreptul intern și practicile naționale, una sau mai multe forme de acțiune pentru organismele de promovare a egalității, printre are aceea de a acționa în numele uneia sau mai multor victime sau în sprijinul uneia sau mai multor victime ori de a iniția proceduri judiciare în nume propriu.
(34) Organismele de promovare a egalității ar trebui să poată acționa în numele sau în sprijinul victimelor, acolo unde este cazul cu aprobarea acestora, facilitând-le acestora accesul la justiție atunci când barierele procedurale și financiare sau teama de victimizare adesea descurajează victimele. Atunci când organismele de promovare a egalității acționează în numele uneia sau mai multor victime, acestea reprezintă victimele în fața instanței. Atunci când organismele de promovare a egalității acționează în sprijinul uneia sau mai multor victime, acestea participă la procedurile judiciare inițiate de victime pentru a sprijini cererea acestora.
(35) Unele cazuri de discriminare sunt dificil de combătut deoarece nu există plângeri depuse. În hotărârea pronunțată în cauza C-54/07 (12), care a fost introdusă de un organism de promovare a egalității în nume propriu, Curtea de Justiție a confirmat că discriminarea poate fi constatată chiar și în absența unei victime identificate. Prin urmare, pentru a combate discriminarea în interes public, statele membre ar trebui să poată prevedea ca organismele de promovare a egalității să poată acționa în nume propriu în anumite cazuri de discriminare, de exemplu din cauza frecvenței sau a gravității cazurilor sau a necesității de clarificare juridică, fiecare dintre acestea putând implica faptul că discriminarea este de natură structurală sau sistematică. Statele membre ar trebui să poată prevedea, în conformitate cu dreptul intern și cu practicile naționale, ca astfel de cazuri de discriminare să necesite o persoană sau o entitate identificată în calitate de persoană chemată în judecată.
(36) Pentru a asigura respectarea drepturilor individuale, statele membre ar trebui să încadreze competențele organismelor de promovare a egalității cu garanții procedurale adecvate, asigurându-se că dreptul la confidențialitate și principiile generale de drept, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul la control judiciar al deciziilor obligatorii, sunt protejate în mod corespunzător, inclusiv în cazul în care organismul de promovare a egalității acționează în calitate de parte sau în numele unei părți în cadrul procedurilor judiciare. Statele membre pot, de exemplu, să ofere confidențialitate martorilor și avertizorilor ca o modalitate importantă de a încuraja raportarea cazurilor de discriminare.
(37) Dispozițiile prezentei directive privind dreptul organismelor de promovare a egalității de a acționa în cadrul procedurilor judiciare nu modifică drepturile victimelor sau ale asociațiilor, ale organizațiilor sau ale altor entități juridice ce asigură respectarea drepturilor victimelor, care, în conformitate cu criteriile prevăzute de dreptul intern, au un interes legitim să asigure respectarea Directivelor 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE, astfel cum se prevede în directivele respective, inclusiv atunci când respectivele victime, asociații, organizații sau alte entități juridice au întreprins orice procedură judiciară sau administrativă sau ambele.
(38) Pentru ca activitatea organismelor de promovare a egalității să fie eficace, trebuie ca grupurile expuse riscului de discriminare să aibă acces deplin la serviciile lor. În cel de al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, 71 % dintre membrii grupurilor minoritare etnice sau de imigranți au declarat că nu cunosc nicio organizație care oferă sprijin sau consiliere victimelor discriminării. Pentru a sprijini accesul la serviciile organismelor de promovare a egalității, este esențial ca statele membre să se asigure că cetățenii își cunosc drepturile și că sunt la curent cu existența organismelor de promovare a egalității și cu serviciile oferite de acestea. Acest lucru este deosebit de important pentru grupurile defavorizate și pentru grupurile al căror acces la aceste informații poate fi împiedicat, de exemplu din cauza statutului lor economic precar sau pe criterii de vârstă, handicap, nivel de competențe scris-citit, naționalitate sau statut de rezident sau din cauză că nu au acces la instrumente online.
(39) Ar trebui să fie garantat accesul egal pentru toți la serviciile și la publicațiile organismelor de promovare a egalității. În acest scop, ar trebui să fie identificate și înlăturate eventualele obstacole în calea accesului la serviciile oferite de organismele de promovare a egalității. Serviciile ar trebui să fie gratuite pentru autorii plângerilor. De asemenea, fără a aduce atingere autonomiei autorităților regionale și locale, statele membre ar trebui să se asigure că serviciile organismelor de promovare a egalității sunt disponibile pentru toate victimele potențiale de pe teritoriul lor, de exemplu prin înființarea unor birouri locale, inclusiv a unor birouri mobile, utilizarea instrumentelor de comunicare, organizarea de campanii locale, cooperarea cu delegații locali sau cu organizațiile societății civile sau prin intermediul furnizorilor de servicii contractați.
(40) Pentru a garanta accesul persoanelor cu handicap la toate serviciile și activitățile organismelor de promovare a egalității, este necesar să se asigure accesibilitatea, în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului (13), și să se asigure amenajări corespunzătoare în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la 13 decembrie 2006. Prin urmare, organismele de promovare a egalității ar trebui să asigure accesibilitatea fizică și digitală prin prevenirea și înlăturarea barierelor cu care se pot confrunta persoanele cu handicap în ceea ce privește accesul la serviciile și informațiile organismelor de promovare a egalității și să ofere amenajări corespunzătoare, efectuând modificările și ajustările necesare și adecvate, dacă este necesar, în anumite cazuri.
(41) Crearea condițiilor pentru ca organismele de promovare a egalității să se coordoneze și să coopereze în mod regulat la diferite niveluri, pe termen lung, este esențială pentru învățarea reciprocă, pentru coerență și pentru consecvență și poate extinde raza de acțiune și impactul activității lor. Organismele de promovare a egalității ar trebui să coopereze, în cadrul domeniilor lor de competență respective, cu alte organisme de promovare a egalității din același stat membru și cu entități publice și private de la nivel local, regional, național, al Uniunii și internațional, cum ar fi rețelele organismelor de promovare a egalității la nivelul Uniunii, organizațiile societății civile, autoritățile de protecție a datelor, partenerii sociali, inspectoratele de muncă și inspectoratele școlare, organismele de aplicare a legii, agențiile responsabile la nivel național pentru apărarea drepturilor omului, institutele naționale de statistică, autoritățile care gestionează fondurile Uniunii, punctele naționale de contact pentru romi, organismele de protecție a consumatorilor și mecanismele naționale independente de promovare, protecție și monitorizare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap.
(42) Organismele de promovare a egalității nu își pot îndeplini rolul de experți în materie de egalitate de tratament și nici nu pot contribui la integrarea perspectivei de gen, dacă nu sunt consultate suficient de devreme în cursul procesului de elaborare a politicilor cu privire la aspectele legate de drepturile și obligațiile care decurg din Directivele 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie proceduri pentru a asigura o astfel de consultare în timp util și ar trebui, atunci când acestea consideră necesar, să le permită acestora să formuleze recomandări și să le publice în timp util pentru a putea fi luate în considerare.
(43) Datele privind egalitatea sunt esențiale pentru sporirea gradului de informare, sensibilizarea populației, cuantificarea discriminării, identificarea tendințelor de-a lungul timpului, dovedirea existenței discriminării, evaluarea punerii în aplicare a legislației privind egalitatea, demonstrarea necesității unor măsuri de acțiune pozitivă și contribuirea la elaborarea de politici bazate pe date concrete. Organismele de promovare a egalității pot contribui la elaborarea de date privind egalitatea în aceste scopuri, de exemplu prin organizarea de mese rotunde care să reunească toate entitățile relevante. De asemenea, organismele de promovare a egalității ar trebui să colecteze și să analizeze date privind propriile activități, să poată efectua studii și, în conformitate cu dreptul intern, să poată accesa și utiliza statistici cu privire la drepturile și obligațiile care decurg din Directivele 79/7/CEE, 2000/43/CE, 2000/78/CE și 2004/113/CE. Datele cu caracter personal colectate de organismul de promovare a egalității ar trebui să fie anonimizate sau, dacă acest lucru nu este posibil, pseudonimizate.
(44) Organismele de promovare a egalității ar trebui să adopte un program de lucru în care să își stabilească prioritățile și activitățile viitoare, care să le permită să asigure coerența diferitelor lor axe de lucru de-a lungul timpului și să abordeze problemele sistemice de discriminare care fac obiectul mandatului lor, ca parte a unui plan de acțiune pe termen lung.
(45) Pe lângă publicarea unui raport de activitate anual, organismele de promovare a egalității ar trebui să publice periodic un raport care să includă o evaluare generală a situației din statul membru respectiv în ceea ce privește discriminarea care face obiectul mandatului lor, precum și alte rapoarte referitoare la discriminare.
(46) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obligațiilor de raportare ale statelor membre în ceea ce privește funcționarea organismelor de promovare a egalității desemnate în temeiul prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare care să îi permită să stabilească o listă de indicatori relevanți, pe baza cărora ar trebui să fie colectate datele. Astfel de indicatori nu ar trebui să fie utilizați în scopul ierarhizării sau al emiterii de recomandări specifice adresate unui anumit stat membru. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).
(47) Prezenta directivă stabilește cerințele minime, statele membre având astfel posibilitatea de a adopta sau de a menține dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să poată justifica un regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.
(48) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organismele de promovare a egalității în temeiul prezentei directive ar trebui să se efectueze în deplină conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (15). Statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile organismelor de promovare a egalității sunt prevăzute în mod clar în legislație, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. Organismele de promovare a egalității ar trebui să prelucreze date cu caracter personal numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate ar trebui să fie informate cu privire la drepturile pe care le au în calitate de persoane vizate, inclusiv cu privire la căile de atac de care dispun la nivel național.
(49) În cazul în care îndeplinirea sarcinilor organismelor de promovare a egalității necesită prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că dreptul intern respectă esența dreptului la protecția datelor și prevede măsuri adecvate și specifice pentru protejarea drepturilor fundamentale și a intereselor persoanei vizate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2016/679. Aceste măsuri de protecție ar trebui să includă, de exemplu, politici și măsuri interne care să asigure reducerea la minimum a datelor, inclusiv prin anonimizarea datelor cu caracter personal, acolo unde este posibil, să aplice pseudonimizarea și criptarea datelor cu caracter personal, să prevină accesul neautorizat la datele cu caracter personal și transmiterea neautorizată a acestor date și prin intermediul cărora să se asigure că datele cu caracter personal nu sunt prelucrate mai mult timp decât este necesar pentru scopurile în care sunt prelucrate.
(50) Prezenta directivă se bazează pe normele prevăzute în Directivele 2000/43/CE și 2004/113/CE și introduce standarde consolidate pentru funcționarea organismelor de promovare a egalității. Prin urmare, dispozițiile privind organismele de promovare a egalității prevăzute în Directivele 2000/43/CE și 2004/113/CE ar trebui să fie eliminate.
(51) Prezenta directivă urmărește să asigure funcționarea organismelor de promovare a egalității în conformitate cu anumite standarde minime, în vederea îmbunătățirii eficacității acestora și a garantării independenței acestora, astfel încât să consolideze aplicarea principiului egalității de tratament. Întrucât obiectivul prezentei directive nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vederea amploarea sau efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă, care se limitează la stabilirea unor standarde minime, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
(52) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și a emis un aviz la 2 februarie 2023 (17),