Recitale
(1) În temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 (Legea europeană a climei), Comisia trebuie să evalueze coerența măsurilor naționale cu obiectivul neutralității climatice și cu asigurarea progreselor în materie de adaptare. Comisia a evaluat coerența măsurilor Letoniei cu aceste obiective (2). Recomandările de mai jos se bazează pe evaluarea respectivă. Letonia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de prezentele recomandări și să le dea curs în conformitate cu Legea europeană a climei.
(2) Deși emisiile nete de gaze cu efect de seră ale Uniunii [inclusiv cele generate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) și excluzând transportul internațional] prezintă, în general, o tendință descendentă constantă, în concordanță, în linii mari, cu traiectoria liniară de atingere a obiectivului climatic al Uniunii de – 55 % pentru 2030 și cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până în 2050, ritmul reducerii emisiilor trebuie accelerat, iar acțiunea statelor membre este esențială. Progresele înregistrate în statele membre au fost atenuate de o serie de provocări și deficiențe sectoriale care trebuie remediate fără întârziere. Evaluarea, pe baza informațiilor disponibile, arată că progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului Uniunii de neutralitate climatică par a fi în mare măsură insuficiente pentru Letonia. Strategiile fiabile pe termen lung reprezintă piatra de temelie pentru realizarea transformării economice necesare în scopul atingerii obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică.
(3) Prima etapă a sporirii ambiției privind adaptarea ar trebui să constea în adoptarea unui cadru juridic adecvat pentru politica națională în domeniul climei care să stabilească obiective de adaptare obligatorii și actualizate prin care să se măsoare progresele generale înregistrate în ceea ce privește consolidarea rezilienței. Politicile de adaptare ar trebui să se concentreze pe domenii sau sectoare deosebit de vulnerabile la schimbările climatice sau ale căror activități sunt esențiale pentru reziliența altor sectoare ori care au o importanță semnificativă pentru economia națională sau pentru sănătatea publică. Este necesar un răspuns prioritar cu privire la impacturile și riscurile care se preconizează că vor afecta infrastructura sau sistemele critice cu o durată de viață lungă sau care se estimează că vor afecta sistemele în mod ireversibil, ținând seama de interacțiunea cu dezvoltarea socioeconomică sau cu alți factori neclimatici. Monitorizarea și evaluarea eforturilor de adaptare sunt necesare pentru menținerea responsabilității și îmbunătățirea politicii de adaptare.
(4) Părțile interesate din sectorul privat sunt agenți ai schimbării prin furnizarea de informații, resurse, capacități și finanțare. Nivelul local are competențe care pot avea un impact mai larg asupra rezilienței la schimbările climatice. Pregătirea și punerea în aplicare a politicilor de adaptare la nivel subnațional au o importanță deosebită,