Recitale
(1) Convenția privind aviația civilă internațională (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”), care reglementează transportul aerian internațional, a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Convenția a înființat Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).
(2) Toate statele membre ale Uniunii sunt state contractante la Convenția de la Chicago și membre ale OACI, în timp ce Uniunea are statut de observator în anumite organe ale OACI. În perioada 2022-2025, șase state membre sunt reprezentate în Consiliul OACI.
(3) În temeiul articolului 37 litera (j) din Convenția de la Chicago, Consiliul OACI adoptă și modifică periodic, după cum este necesar, standardele internaționale și practicile și procedurile recomandate în ceea ce privește formalitățile vamale și de imigrare. În conformitate cu articolul 54 litera (l) din Convenția de la Chicago, Consiliul OACI poate adopta standarde și practici recomandate (SARP) internaționale și le poate desemna ca anexe la Convenția de la Chicago.
(4) La cea de a 233-a sa sesiune, Consiliul OACI urmează să adopte Amendamentul 30 la anexa 9 la Convenția de la Chicago (denumit în continuare „Amendamentul 30”).
(5) Scopul principal al Amendamentului 30 la anexa 9, inclus în scrisoarea OACI CE 6/3-24/67 adresată statelor, este de a îmbunătăți claritatea și, prin urmare, coerența și eficiența anexei 9 la Convenția de la Chicago (denumită în continuare „anexa 9”).
(6) Amendamentul 30 include modificări ale capitolului 2 („Intrarea și plecarea aeronavelor”), capitolului 3 („Intrarea și plecarea persoanelor și a bagajelor acestora”), capitolului 6 („Aeroporturi internaționale – Facilități și servicii de trafic”) și ale secțiunii C („Facilitarea operațiunilor de căutare, salvare de persoane și de bunuri și investigare a accidentelor”), secțiunii E („Instituirea de programe naționale de facilități”), secțiunii F („Facilitarea transportului persoanelor cu handicap”) și secțiunii G („Asistența acordată victimelor accidentelor aviatice și familiilor acestora”) de la capitolul 8 („Dispoziții privind facilitățile, acoperind subiecte specifice”) din anexa 9. În particular, propunerile vizează modificarea, repoziționarea sau eliminarea SARP caduce, precum și modificarea SARP adresate operatorilor de aeronave sau operatorilor aeroportuari, astfel încât astfel de SARP să fie adresate în mod corespunzător statelor contractante. Amendamentele la standardul 6.3 și la practica recomandată 6.4 din capitolul 6 din anexa 9 se referă la aspecte reglementate în cadrul dreptului Uniunii de Directiva 2009/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1). În ceea ce privește capitolul 3 din anexa 9, Amendamentul 30 adaugă SARP referitoare la securitatea procesului de emitere a documentelor de călătorie electronice cu citire optică (eMRTD) și la actualizarea protocolului de control al accesului și a standardului tehnic pentru codificarea imaginii faciale în eMRTD. Amendamentul 30 acoperă totodată subiecte reglementate de dreptul Uniunii, prin Directiva (UE) 2019/997 a Consiliului (2). În fine, în ceea ce privește amendamentele la capitolul 8 din anexa 9, Amendamentul 30 se referă la investigații privind siguranța în cazul accidentelor aeriene, care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Respectivele amendamente la capitolul 8 sunt deja reflectate în dreptul Uniunii, și, prin urmare, nu necesită nicio schimbare.
(7) Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului OACI, întrucât Amendamentul 30 va fi obligatoriu în temeiul legislației internaționale, în conformitate cu articolul 90 litera (a) din Convenția de la Chicago, și este relevant pentru dreptul Uniunii, și anume, Directiva 2009/12/CE și Regulamentul (UE) nr. 996/2010. Domeniul de aplicare al prezentei decizii ar trebui să se limiteze la conținutul Amendamentului 30, în măsura în care conținutul acestuia intră sub incidența unui domeniu deja reglementat extensiv de normele comune ale Uniunii. Prezenta decizie nu trebuie să aducă atingere competențelor partajate ale Uniunii și ale statelor membre în domeniul aviației.
(8) În conformitate cu articolul 38 din Convenția de la Chicago, orice stat care consideră că este practic imposibil să se conformeze din toate punctele de vedere oricăror standarde sau de proceduri internaționale adoptate de OACI ori să își alinieze în totalitate propriile reglementări sau practici la aceste standarde sau proceduri internaționale sau care consideră necesar să adopte reglementări sau practici care diferă dintr-un anumit punct de vedere față de cele stabilite de un standard internațional notifică imediat OACI cu privire la diferențele dintre practicile sale și cele stabilite de standardul internațional.
(9) Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii la cea de a 233-a sesiune a Consiliului OACI sau la oricare dintre sesiunile ulterioare cu privire la adoptarea propunerile de modificare a capitolelor 2, 3 și 6 și secțiunilor C, E, F și G de la capitolul 8 din anexa 9, cuprinse în Amendamentul 30 la anexa respectivă inclus în scrisoarea OACI CE 6/3-24/67 adresată statelor, ar trebui să fie aceea de a vota în favoarea sprijinirii modificărilor respective. Poziția respectivă ar trebui să fie exprimată de statele membre ale Uniunii care sunt membre ale Consiliului OACI, acționând împreună în interesul Uniunii.
(10) Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii după adoptarea de către Consiliul OACI a Amendamentului 30, care urmează să fie anunțată de Secretarul General al OACI prin procedura scrisorilor OACI adresate statelor, ar trebui să fie de a nu înregistra o dezaprobare și de a notifica conformarea cu amendamentul respectiv. În cazul în care dreptul Uniunii s-ar abate de la SARP recent modificate după data preconizată de aplicare a acestora, orice diferență între dreptul Uniunii și respectivele SARP ar trebui să fie notificată OACI. Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii cu privire la astfel de diferențe ar trebui să se bazeze pe un document scris transmis Consiliului de către Comisie spre dezbatere și aprobare. Această poziție ar trebui să fie exprimată de toate statele membre ale Uniunii, acționând împreună în interesul Uniunii,