Recitale
(1) Cetățenia Uniunii reprezintă statutul fundamental al resortisanților statelor membre. Aceasta conferă fiecărui cetățean al Uniunii dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei țări terțe în care nu este reprezentat statul membru al cărui resortisant este, de protecția autorităților diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru, în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat membru. Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului (2) pune în aplicare acest drept stabilind măsurile de cooperare și de coordonare necesare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii.
(2) Directiva (UE) 2015/637 menționează documentele de călătorie provizorii ca fiind una dintre formele de asistență consulară care pot fi oferite cetățenilor nereprezentați ai Uniunii de către ambasadele și consulatele statelor membre. Un document de călătorie provizoriu este un document care autorizează o singură călătorie, permițând deținătorului să se întoarcă acasă sau, în mod excepțional, să călătorească către altă destinație, în cazul în care acesta nu mai are acces la documentele sale de călătorie obișnuite, de exemplu, din motivul că acestea au fost furate sau pierdute. O altă destinație ar putea fi, de exemplu, o țară învecinată sau la fel de apropiată, în care statul membru de cetățenie al persoanei care nu este reprezentată să aibă o ambasadă sau un consulat.
(3) Decizia 96/409/PESC a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului (3), a instituit un document de călătorie provizoriu comun care poate fi eliberat de către statele membre cetățenilor Uniunii în țările în care statul membru de cetățenie al acestora nu are nicio reprezentanță diplomatică sau consulară permanentă. În prezent, este necesară actualizarea normelor prevăzute în decizia respectivă, precum și instituirea unui model modernizat și mai sigur de document de călătorie provizoriu al UE („DCP UE”). Ar trebui să se asigure coerența între condițiile și procedurile specifice de eliberare a DCP UE și normele generale privind protecția consulară stabilite în Directiva (UE) 2015/637, întrucât directiva respectivă, inclusiv procedura financiară prevăzută la articolul 14 din aceasta, se aplică eliberării de DCP UE pentru cetățenii nereprezentați. Prezenta directivă ar trebui să prevadă norme suplimentare care să se aplice, după caz, paralel cu cele stabilite în Directiva (UE) 2015/637.
(4) La cererea oricărui cetățean nereprezentat într-o țară terță al cărui pașaport sau document de călătorie a fost pierdut, furat sau distrus, sau nu poate fi obținut în alt fel într-un termen rezonabil, de exemplu în cazul noilor-născuți născuți în timpul călătoriei sau al persoanelor ale căror documente au expirat și nu pot fi înlocuite cu ușurință de către statul membru de cetățenie, ar trebui să i se elibereze respectivului cetățean un DCP UE. Un DCP UE ar trebui eliberat de îndată ce statul membru care oferă asistență cetățeanului nereprezentat a primit confirmarea cetățeniei și a identității acestuia din partea statului membru de cetățenie.
(5) Întrucât pierderea pașaportului sau a documentelor de călătorie poate cauza dificultăți semnificative cetățenilor nereprezentați în țările terțe, este necesar să se stabilească o procedură simplificată pentru cooperarea și coordonarea între statul membru care oferă asistență și statul membru de cetățenie al cetățeanului nereprezentat. Statele membre ar trebui să se asigure că se desfășoară consultări în cel mai scurt timp posibil, de regulă, în termen de câteva zile lucrătoare. În același timp, este necesar să se mențină un grad suficient de flexibilitate în cazuri excepționale. Statul membru care oferă asistență ar trebui să poată elibera DCP UE fără consultarea prealabilă a statului membru de cetățenie numai în cazuri de extremă urgență. Înainte de a proceda astfel, ar trebui ca statele membre să fi epuizat în mod normal toate modalitățile de comunicare disponibile cu statul membru de cetățenie. De exemplu, statele membre ar trebui să încerce mai întâi să transmită o parte a informațiilor relevante, cum ar fi numele, cetățenia și data nașterii solicitantului. În aceste situații, statul membru care oferă asistență ar trebui să notifice statului membru de cetățenie cât mai curând posibil asistența acordată în numele său, pentru a se asigura că statul membru de cetățenie este informat în mod corespunzător.
(6) Din motive de securitate, beneficiarii de DCP UE ar trebui să predea aceste documente odată întorși acasă în siguranță, de exemplu, autorităților de frontieră sau autorităților responsabile cu eliberarea pașapoartelor. În plus, o copie tipărită sau scanată a fiecărui DCP UE eliberat ar trebui să fie păstrată de autoritatea emitentă din statul membru care oferă asistență și o altă copie tipărită sau scanată ar trebui trimisă statului membru de cetățenie al beneficiarului. DCP UE predate și copiile păstrate ar trebui distruse cât mai curând posibil.
(7) Cetățenii nereprezentați ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un DCP UE la ambasada sau consulatul oricărui stat membru. Astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/637, statele membre pot să încheie acorduri practice în scopul distribuirii responsabilităților în ceea ce privește eliberarea de DCP UE cetățenilor nereprezentați. Statele membre care primesc solicitări de DCP UE ar trebui să evalueze, de la caz la caz, dacă este oportun să elibereze un DCP UE sau dacă dosarul ar trebui transferat către ambasada sau consulatul desemnate ca fiind competente în temeiul unui eventual acord deja în vigoare.
(8) În conformitate cu scopul său de document care autorizează o singură călătorie, DCP UE ar trebui să fie valabil pentru perioada necesară efectuării călătoriei respective. Având în vedere posibilitățile și rapiditatea deplasărilor actuale, validitatea unui DCP UE nu ar trebui să depășească 15 zile calendaristice, decât în circumstanțe excepționale.
(9) Pe lângă eliberarea de DCP UE cetățenilor nereprezentați în țări terțe, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să elibereze DCP UE în alte situații, luând în considerare legislația și practicile naționale. De asemenea, statele membre ar trebui să fie în măsură să elibereze DCP UE propriilor resortisanți, cetățenilor Uniunii care nu sunt reprezentați pe teritoriul statelor membre și cetățenilor unui alt stat membru care este reprezentat în țara în care aceștia încearcă să obțină un DCP UE. Atunci când fac acest lucru, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a preveni abuzul și frauda. Însă statele membre ar putea decide, de asemenea, să nu elibereze DCP UE în astfel de situații.
(10) În conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2015/637 și pentru a asigura eficacitatea dreptului consacrat la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este recunoscut la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), și ținând seama de legislația și de practicile naționale, un stat membru care oferă asistență ar trebui să fie în măsură să elibereze DCP UE membrilor de familie, care nu sunt cetățeni ai Uniunii, care însoțesc resortisanți ai Uniunii, în cazul în care respectivii membri de familie dețin dreptul de ședere legal într-un stat membru, luând în considerare circumstanțele individuale ale fiecărui caz.
(11) Anumitor membri de familie care nu sunt cetățeni ai Uniunii li se poate solicita să obțină, pe lângă DCP UE, o viză pentru a reveni pe teritoriul Uniunii. În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), membrii de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru au numai obligația de a deține o viză de intrare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (5) sau, după caz, cu legislația națională. Deținerea unui permis de ședere valabil menționat la articolul 10 din Directiva 2004/38/CE scutește membrii de familie de obligația de a obține o viză. Statele membre trebuie să ofere acestor persoane toate facilitățile pentru obținerea vizelor necesare. Aceste vize se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate.
(12) DCP UE ar trebui să fie constituit dintr-un formular-tip DCP UE și dintr-un autocolant-tip DCP UE. DCP UE ar trebui să conțină toate informațiile necesare și să respecte standarde tehnice înalte, în special în ceea ce privește protecția împotriva contrafacerii și falsificării. Acesta ar trebui să fie eficient din punctul de vedere al costurilor, adecvat pentru a fi utilizat de toate statele membre și să aibă elementele de securitate universal recunoscute, care să fie vizibile cu ochiul liber.
(13) Formularul-tip DCP UE ar trebui să conțină pagini libere astfel încât vizele, dacă sunt necesare, să poată fi aplicate direct pe formular. Acesta ar trebui să servească drept suport pentru autocolantul-tip DCP UE, care conține informațiile relevante cu privire la beneficiar. Autocolantul-tip DCP UE ar trebui să respecte modelul uniform de viză, astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (6) și ar trebui să conțină elemente de securitate similare. Autocolantul-tip DCP UE ar trebui să fie completat în cadrul ambasadei sau al consulatului statului membru care oferă asistență utilizând aceleași imprimante ca în cazul vizelor. În caz de forță majoră de natură tehnică, ar trebui să fie posibil ca autocolantul-tip DCP UE să fie completat manual. Pentru a evita reducerea gradului de acceptare și riscurile de securitate, completarea manuală ar trebui să fie limitată pe cât posibil și utilizată numai în cazul în care nu este posibil să se elibereze autocolantul-tip DCP UE completat prin intermediul unei imprimante într-un termen rezonabil.
(14) Pentru a spori securitatea și rapiditatea procesului de emitere, ar trebui prelevată în direct, la ambasadă sau la consulat, cu ajutorul unui aparat fotografic digital sau al unor mijloace echivalente, o imagine facială a solicitantului care să fie utilizată pentru DCP UE. Numai în cazul în care acest lucru nu este posibil, se poate utiliza o fotografie după ce ambasada sau consulatul s-a asigurat că aceasta corespunde solicitantului. Aceeași imagine facială sau fotografie ar trebui să fie apoi transferată către statul membru de cetățenie pentru a obține confirmarea identității solicitantului.
(15) Prezenta directivă ar trebui să stabilească specificații care nu ar trebui să fie păstrate secrete. După caz, ar putea fi necesar ca aceste specificații să fie completate cu alte specificații secrete pentru a preveni riscul de contrafacere și de falsificare.
(16) Pentru a garanta că informațiile privind specificațiile tehnice suplimentare nu sunt divulgate unui număr de persoane mai mare decât este necesar, fiecare stat membru ar trebui să desemneze un organism responsabil cu producerea formularelor-tip DCP UE și a autocolantelor-tip DCP UE. Din motive de eficiență, statele membre sunt încurajate să desemneze un singur organism. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a schimba organismul pe care l-au desemnat, dacă este necesar. Din motive de securitate, fiecare stat membru ar trebui să comunice Comisiei și celorlalte state membre state numele organismului respectiv.
(17) Pentru a răspunde necesității de a adapta specificațiile formularului-tip DCP UE și ale autocolantului-tip de DCP UE cu scopul de a răspunde la progresul tehnic, precum și pentru a schimba statul membru responsabil de furnizarea eșantioanelor pentru notificarea țărilor terțe cu privire la modelul uniform de DCP UE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Consiliul primește toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții săi au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ai Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(18) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive în ceea ce privește orice specificație tehnică suplimentară și orice indicatori suplimentari pentru monitorizarea aplicării prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).
(19) (17) Pentru a crește gradul de acceptare a DCP UE, delegațiile Uniunii în țările terțe ar trebui să comunice autorităților competente ale țărilor terțe modelul uniform de DCP UE și orice modificări ulterioare ale acestuia, să raporteze cu privire la acceptarea DCP UE de către țările terțe și să promoveze utilizarea acestuia. Specimenele utilizate în acest scop ar trebui puse la dispoziția Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) de către un stat membru, cu sprijinul Comisiei.
(20) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor naționale mai favorabile, în măsura în care sunt compatibile cu aceasta.
(21) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către statele membre în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive. Sistemul DCP UE impune prelucrarea datelor cu caracter personal necesare în scopul verificării identității solicitantului, al tipăririi autocolantului-tip DCP UE și al facilitării deplasării persoanei vizate. Este necesar să se precizeze garanțiile aplicabile datelor cu caracter personal prelucrate, cum ar fi perioada maximă de păstrare a datelor cu caracter personal colectate. Este necesară o perioadă maximă de păstrare de 180 de zile pentru statul membru care oferă asistență și de doi ani pentru statul membru de cetățenie, pentru a asigura perceperea oricăror taxe aplicabile și pentru a preveni eventualele abuzuri sau alte activități frauduloase. Ștergerea datelor cu caracter personal ale solicitanților nu ar trebui să aducă atingere capacității statelor membre de a monitoriza aplicarea prezentei directive.
(22) În conformitate cu punctele 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să evalueze prezenta directivă, în special pe baza informațiilor colectate prin intermediul mecanismelor specifice de monitorizare, pentru a evalua efectele directivei și necesitatea adoptării unor măsuri ulterioare. Această evaluare ar putea, de asemenea, să ia în considerare evoluțiile tehnice viitoare care să permită introducerea documentelor de călătorie provizorii în format electronic (eDCP).
(23) Întrucât obiectivul prezentei directive, respectiv instituirea măsurilor necesare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați prin eliberarea unor documente de călătorie provizorii, sigure și acceptate pe scară largă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere necesitatea de a evita fragmentarea și o acceptare mai redusă care ar decurge din aceasta a documentelor de călătorie provizorii eliberate de statele membre cetățenilor nereprezentați, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(24) Prezenta directivă vizează promovarea protecției consulare, astfel cum este garantată prin articolul 46 din cartă. Directiva respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de cartă, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prezenta directivă ar trebui interpretată și aplicată în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(25) Decizia 96/409/PESC ar trebui abrogată,