Recitale
(1) Regulamentul (UE, Euratom) 2022/2434 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a introdus în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 strategia de finanțare diversificată ca metodă unică de finanțare pentru punerea în aplicare a operațiunilor de împrumut și de gestionare a datoriei de către Comisie. Cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, strategia de finanțare diversificată se aplică programelor de asistență financiară pentru care actele de bază au intrat în vigoare la 9 noiembrie 2022 sau după această dată.
(2) Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate. Aplicarea strategiei de finanțare diversificate necesită adoptarea unui set de norme pentru a stabili alocarea costurilor aferente programelor de asistență financiară relevante, care ar trebui să asigure faptul că toate costurile suportate de Uniune care au legătură cu asistența financiară sunt imputate beneficiarului veniturilor obținute din operațiunile de împrumut.
(3) Metodologia de alocare a costurilor care au legătură cu implementarea strategiei de finanțare diversificate în cadrul NextGenerationEU (NGEU) a fost stabilită [pentru prima dată] prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1095 a Comisiei (3). Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2022/2545 a Comisiei (4) a extins aceste măsuri la toate operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei efectuate în cadrul strategiei de finanțare diversificate în temeiul articolului 220a din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, prin ajustări specifice ale metodologiei de alocare a costurilor.
(4) Obligația de a acoperi costurile legate de asistența financiară ar trebui să le revină în continuare beneficiarilor asistenței financiare, în conformitate cu articolul 220 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și în concordanță cu principiile bugetare ale bunei gestiuni financiare și ale echilibrului financiar. Toate costurile ar trebui să fie imputate beneficiarilor pe baza unei metodologii unice de alocare a costurilor care să asigure alocarea transparentă și proporțională a costurilor.
(5) Metodologia de alocare a costurilor ar trebui să garanteze că nu există o subvenționare încrucișată a costurilor aferente unei categorii de beneficiari de către o alta. Costurile aferente împrumuturilor ar trebui să fie imputate integral beneficiarilor acestor împrumuturi, pe de o parte, și, după caz, costurile ajutoarelor nerambursabile, bugetului general al Uniunii, pe de altă parte, pe baza costurilor reale suportate pentru mobilizarea și plata părții respective din venituri către diferiții beneficiari. Metodologia ar trebui să acopere toate costurile înregistrate de Uniune pentru operațiuni de împrumut și de gestionare a datoriei, inclusiv toate costurile administrative, și ar trebui să asigure calcularea diferitelor categorii de costuri pentru fiecare plată.
(6) Pentru a asigura un tratament echitabil și egal între beneficiari, ar trebui pusă în aplicare o metodologie comună și unificată privind costurile, aplicabilă tuturor tipurilor de plăți, și anume cele rambursate de la bugetul general al Uniunii și cele rambursate de beneficiari. Costurile ar trebui imputate beneficiarilor pe baza părții din veniturile primite.
(7) Această metodologie de alocare a costurilor ar trebui să facă distincția între trei categorii de costuri: costul de finanțare, costul de administrare a lichidității și costurile administrative. Costul de finanțare rezultă din rata dobânzii și din alte taxe pe care Comisia urmează să le plătească pentru diferitele instrumente emise pentru finanțarea plăților în cauză. Costurile de administrare a lichidității reprezintă costurile suportate ca urmare a cuantumurilor emise și deținute temporar în conturile de lichiditate ca rezerve pentru acoperirea plăților viitoare. Aceste cheltuieli operaționale indirecte permanente reprezintă o caracteristică esențială a strategiei de finanțare diversificate și ar trebui să fie împărțite în mod echitabil între toți beneficiarii. A treia categorie de costuri este reprezentată de costurile administrative aferente menținerii capacității tehnice și operaționale de implementare a unei strategii de finanțare diversificate, care rezultă în mod direct din implementarea strategiei de finanțare diversificate.
(8) În cazul în care programele de asistență financiară finanțate prin strategia de finanțare diversificată au o durată și o structură diferite de NGEU și de împrumuturile acordate în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2463 al Parlamentului European și al Consiliului (5), este oportun să se permită o flexibilitate suplimentară prin modificarea metodologiei de alocare a costurilor. Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2022/2545 prevede că trebuie verificat dacă metodologia de calcul al costurilor din cadrul NGEU este adecvată în cazul adoptării de noi programe de asistență financiară cu o durată și o structură diferite.
(9) Pentru a oferi flexibilitatea dorită, metodologia de alocare a costurilor ar trebui să includă conceptul de compartimente ale programului pentru organizarea și monitorizarea alocării plăților și a instrumentelor de finanțare fiecărui program. Acest lucru ar permite alocarea instrumentelor de finanțare unor caracteristici financiare specifice programului și ar asigura o gestionare adaptată a pasivelor printr-o alegere calibrată a scadențelor. Introducerea de compartimente ale programului ar evita subvenționarea încrucișată a costurilor între programe.
(10) Acest lucru ar trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu cadrul sistemului de guvernanță instituit prin Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2023/2825 a Comisiei (6), care prevede că atribuirea instrumentelor de finanțare între programe trebuie stabilită ținând seama de țintele respective pentru scadență și de constrângerile specifice ale diferitelor programe.
(11) Ținta pentru scadența medie și cuantumurile provizorii ale operațiunilor de finanțare ar trebui indicate pentru fiecare program prin intermediul deciziilor privind planurile de finanțare adoptate în temeiul articolului 4 din Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2023/2825. Țintele stabilite pentru fiecare program, în limitele generale stabilite prin decizia anuală de împrumut, oferă o orientare fără caracter obligatoriu cu privire la nivelurile care trebuie atinse la sfârșitul perioadei de finanțare, presupunând că nevoile de finanțare rămân neschimbate. În perioada în care este constituit un compartiment al programului sau un compartiment temporal, scadența medie ponderată a instrumentelor de finanțare pentru fiecare program ar putea fi diferită de ținta pentru sfârșitul perioadei. Comisia ar trebui să aloce instrumente de finanțare diferitelor compartimente pe parcursul semestrelor relevante, ținând seama de restul tranzacțiilor de împrumut planificate pentru perioada de finanțare rămasă. Procedând astfel, Comisia ar trebui să asigure, în măsura posibilităților sale, realizarea echitabilă a diferitelor ținte pentru scadența medie aferente fiecărui program de asistență financiară care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 și aferente sprijinului nerambursabil în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului (7), pe întreaga perioadă de finanțare. Atunci când execută operațiuni de împrumut, Comisia ar trebui să acorde prioritate obținerii celor mai avantajoase condiții și să considere ca obiectiv secundar realizarea echitabilă a țintelor pentru scadența medie la nivelul alocării în toate compartimentele programului. Comisia ar trebui să actualizeze și să monitorizeze periodic atingerea acestor ținte.
(12) Ar trebui creat un compartiment al programului la intrarea în vigoare a oricărui nou program de asistență financiară care urmează să fie finanțat prin tranzacții puse în aplicare în cadrul strategiei de finanțare diversificate. Compartimentele programului ar trebui să fie dedicate unui beneficiar unic sau unor beneficiari multipli, în funcție de măsura în care actul de bază al unui program permite doar unul sau mai mulți beneficiari ai asistenței financiare.
(13) În cazul programelor care permit acordarea de asistență financiară mai multor beneficiari, plățile și instrumentele de finanțare aferente din cadrul compartimentului specific al programului ar trebui să fie divizate în continuare în compartimente temporale pentru a se asigura faptul că costul finanțării imputate plății beneficiarului respectiv este strâns legat de ratele predominante de pe piață la momentul plății. Costul finanțării este stabilizat la închiderea compartimentului temporal.
(14) Nu este necesar ca un compartiment al programului legat de un program de asistență financiară destinat să deservească un beneficiar unic să fie subdivizat în compartimente temporale, având în vedere că toate costurile îi revin aceluiași beneficiar.
(15) Adăugarea de compartimente ale programului în temeiul prezentei decizii nu ar trebui să aibă un impact asupra alocării existente a costurilor pentru niciunul dintre programele cărora li se aplică deja metodologia existentă de alocare a costurilor. În acest sens, plățile efectuate înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii în temeiul NGEU, al Regulamentului (UE) 2022/2463 și al oricărui alt program CAM în vigoare, precum și instrumentele de finanțare deja alocate compartimentelor temporale existente în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE, Euratom) 2022/2545 ar trebui grupate în cadrul unui compartiment special de program moștenit, cu compartimente temporale. Un astfel de compartiment de program moștenit ar trebui să includă toate compartimentele temporale deja create pentru finanțarea programelor respective, precum și orice viitoare plăți și instrumente de finanțare conexe legate de aceste programe. Acest lucru va asigura faptul că atribuirea costurilor suportate de Comisie pe baza metodologiei de alocare existente nu va fi afectată de noua abordare.
(16) Calculul costului de finanțare care rezultă din operațiunile de împrumut ar trebui să fie derivat din costurile generate de toate operațiunile de împrumut efectuate în cadrul unui compartiment al programului și, în cazul unui program cu beneficiari multipli, în compartimentul temporal corespunzător. Beneficiarii împrumuturilor sau, pentru veniturile alocate externe în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (8), bugetul general al Uniunii ar trebui să fie facturați pe picior de egalitate atunci când costurile sunt alocate beneficiarilor aceluiași compartiment. Această metodă, în care costurile sunt stabilite pe durata programului sau pentru compartimentul temporal, evită caracterul arbitrar bazat pe un moment de timp al metodei tradiționale back-to-back, în care costurile pentru orice beneficiar dat reflectau condițiile care puteau fi obținute în ziua în care avea loc împrumutul.
(17) Un compartiment al programului ar trebui să fie activ pe întreaga perioadă în care au loc plățile unui program specific. În cadrul unui compartiment al unui program cu beneficiari multipli, ar trebui să existe un singur compartiment temporal activ în orice moment de timp. De regulă, atunci când sunt create, compartimentele temporale ar trebui să dureze un semestru, începând de la 1 ianuarie sau de la 1 iulie. Pentru compartimentele unui program moștenit, primul compartiment temporal ar trebui să acopere perioada cuprinsă între 1 iunie 2021 și 31 decembrie 2021, reflectând calendarul lansării operațiunilor de finanțare NGEU. Ca regulă generală, primul compartiment temporal al unui anumit program ar trebui creat în perioada în care se efectuează prima plată. Orice compartiment temporal sau compartiment de program ar trebui să rămână activ până când cuantumul finanțării pe termen lung alocate acestuia corespunde cuantumului plăților. Cu toate acestea, în cazul unei neconcordanțe la sfârșitul semestrului, un compartiment temporal ar trebui să rămână activ până când cuantumul plăților corespunde cuantumului finanțării pe termen lung. În acest caz, ar trebui să fie posibil să se continue alocarea temporară a plăților către compartimentul temporal activ, atribuind în același timp instrumentele de finanțare următorului compartiment temporal.
(18) Deși costul finanțării poate varia în perioada în care un compartiment al programului sau, după caz, un compartiment temporal este activ din cauza diferențelor în condițiile de finanțare care nu pot fi controlate de Comisie, Comisia ar trebui să gestioneze operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei pentru a se asigura că fiecare compartiment al programului și, după caz, fiecare compartiment temporal își atinge ținta respectivă pentru scadență într-o măsură comparabilă, acordând întotdeauna prioritate obținerii celor mai avantajoase condiții la nivelul tuturor programelor.
(19) Strategia de finanțare a Comisiei permite o mai bună gestionare a riscului de rată a dobânzii și a altor riscuri financiare. Deși se preconizează că ratele dobânzilor percepute beneficiarilor împrumuturilor vor fi stabile, ar putea fi necesară o recalculare periodică și marginală a ratelor atunci când trebuie înlocuite instrumentele de finanțare pe termen lung ajunse la scadență. În cazul în care acest lucru este justificat, Comisia își va dezvolta capacitatea de a utiliza instrumente financiare derivate, cum ar fi swapurile, pentru a gestiona orice risc rezidual de rată a dobânzii și pentru a oferi beneficiarilor opțiunea unor credite cu dobândă fixă. Costurile aferente acestui împrumut cu dobândă fixă ar trebui suportate integral și exclusiv de beneficiarul care exercită această opțiune.
(20) Cuantumurile plăților dintr-un compartiment al programului sau, după caz, dintr-un compartiment temporal ar trebui să fie egale cu cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung atribuite compartimentului de program sau compartimentului temporal respectiv. În majoritatea cazurilor, pentru compartimentele unui program cu beneficiari multipli, plata veniturilor ar trebui să aibă loc în același compartiment temporal și va fi atribuită aceluiași compartiment temporal ca și emiterea instrumentelor de finanțare pe termen lung utilizate pentru mobilizarea veniturilor. Cu toate acestea, întârzierile neprevăzute legate de plăți ar putea conduce la situații în care veniturile din finanțarea pe termen lung au fost mobilizate, dar nu pot fi plătite conform planificării inițiale. Această posibilitate ar trebui luată în considerare la alocarea plăților către diferitele compartimente temporale.
(21) Este totodată oportun să se prevadă mijloace pentru a putea anticipa, în compartimentul temporal anterior, necesitățile de plată care apar la începutul următorului compartiment temporal. Pentru a face față unor astfel de situații și pentru a asigura finanțarea în condiții avantajoase, ar trebui să existe posibilitatea de a atribui instrumente de finanțare pe termen lung următorului compartiment temporal.
(22) Capacitatea de administrare a lichidității operațiunilor de finanțare prin accesarea împrumuturilor pe termen scurt și deținerea de numerar în scopuri prudențiale este o caracteristică esențială și definitorie a strategiei de finanțare diversificate. Această administrare a lichidității ar trebui să îi permită Comisiei să răspundă tuturor necesităților de plată și să adapteze emisiunea la condițiile de piață. Este oportun să se stabilească metode de calculare a costurilor legate de administrarea lichidității menționate la articolele 6 și 8 din Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2023/2825. Acestea ar trebui să includă costurile care decurg din emiterea de instrumente de finanțare pe termen scurt și din deținerea temporară a unor venituri într-un cont de lichiditate, pentru a se garanta capacitatea de a efectua toate plățile la cerere, și din gestionarea ratei dobânzii și a altor riscuri financiare. Costurile suportate în legătură cu răscumpărarea și/sau deținerea de obligațiuni proprii în scopul administrării lichidității ar trebui considerate, de asemenea, costuri de administrare a lichidității. Prezenta decizie ar trebui să stabilească o bază pentru calcularea acestor costuri de lichiditate și pentru imputarea lor, pe o bază corectă și echitabilă, tuturor beneficiarilor relevanți ai veniturilor în cursul anului în cauză.
(23) Operațiunile de administrare a lichidității ar trebui să contribuie la reducerea la minimum a costurilor de administrare a lichidității care pot fi suportate atunci când se deține numerar în scopuri prudențiale. Randamentul investiției pentru deținerile de lichidități, care rezultă din tranzacții garantate sau negarantate pe piața monetară, ar trebui să cuprindă dobânda zilnică aferentă fiecărei tranzacții și o potențială taxă de tranzacționare sau un potențial de prime/disconturi. Randamentul investiției în cazul acestor operațiuni ar trebui să fie suma costurilor de emitere și deținere a acestor lichidități, iar orice randament al investiției al unor astfel de dețineri ar trebui să fie atribuit trimestrial plăților restante pe o bază proporțională.
(24) Plățile mai mari decât cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung alocate compartimentului de program sau, după caz, compartimentului temporal respectiv ori plata dobânzilor ar putea conduce la un deficit de lichiditate în cadrul compartimentului respectiv. Plățile mai mici decât cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung alocate compartimentului de program sau, după caz, compartimentului temporal respectiv ori plățile de răscumpărare ar putea conduce la un excedent de lichiditate. Compensarea acestor excedente sau deficite de lichiditate sunt cerințe inevitabile pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate. Aceste costuri nu ar trebui să fie suportate de compartimentele respective, ci ar trebui să fie izolate și gestionate ca parte a unor cheltuieli indirecte distincte de administrare a lichidității. Prezenta decizie ar trebui să instituie un mecanism de separare a costurilor generate de deficitele sau excedentele de lichiditate, astfel încât acestea să poată fi absorbite de programul de finanțare în sens mai larg sub forma costurilor de administrare a lichidității. Comisia ar trebui să utilizeze compartimentul de administrare a lichidității pentru a echilibra orice sold de numerar pozitiv sau negativ din compartimentele programelor cu beneficiar unic sau din compartimentele temporale ale programelor cu beneficiari multipli cu cuantumul total al plăților.
(25) Implementarea strategiei de finanțare diversificate impune achiziția de noi capacități necesare pentru a obține cel mai avantajos acces la piețele de capital și pentru a asigura întreținerea acestei infrastructuri în mod continuu și eficace. Aceasta include costurile necesare pentru menținerea conturilor de lichidități, pentru dobândirea capacității de a organiza licitații pentru titluri de creanțe pe termen scurt și obligațiuni ale UE și pentru punerea în aplicare a unor noi capacități interne de prelucrare a datelor. Astfel de costuri generate direct din realizarea operațiunilor de împrumut și de plată ar trebui tratate drept cheltuieli indirecte care fac distincție între costurile legate de crearea infrastructurii de împrumut și de plată și costurile legate de întreținerea acesteia. Aceste costuri ar trebui să fie incluse în costul serviciilor pentru cheltuielile de regie.
(26) Costul serviciilor pentru cheltuielile de regie combină toate costurile administrative suportate direct pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate. Aceste costuri apar fie sub formă de costuri de înființare, legate de costurile punctuale de dezvoltare a capacităților operaționale, fie sub formă de costuri recurente care sunt costuri inevitabile direct atribuibile operațiunilor de împrumut și de gestionare a datoriei din cadrul strategiei de finanțare diversificate și care au loc în timp. Deși costurile recurente sunt costurile anuale regulate imputate plăților care au loc într-un anumit an, costurile de înființare ar trebui să fie imputate ca taxe unice.
(27) Costurile legate de înființarea și consolidarea capacităților pentru aceste operațiuni au fost suportate începând din 2021 și au fost deja atribuite beneficiarilor programelor de sprijin financiar NGEU, prin intermediul unor cheltuieli indirecte specifice de înființare. Prin urmare, beneficiarii altor programe de asistență financiară care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 nu ar trebui să suporte costurile legate de această consolidare anterioară a capacităților, ci ar trebui să suporte doar cheltuielile viitoare legate de întreținerea acestei infrastructuri sau de dezvoltarea viitoare a acesteia. Ponderea costurilor administrative ale programelor de asistență financiară care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, altele decât NGEU, ar trebui să fie determinată de ponderea programului în veniturile obținute prin strategia de finanțare diversificată în cursul anului în care au fost suportate costurile administrative relevante.
(28) Costurile administrative incluse în costul serviciilor pentru cheltuielile de regie ar trebui să se limiteze la o listă închisă a costurilor eligibile, care sunt direct legate de strategia de finanțare diversificată. Onorariile contractuale pentru recrutarea de consultanți externi fac parte din lista cheltuielilor administrative eligibile în urma acordurilor încheiate în contextul bugetului anual pentru 2023. Extinderea listei cheltuielilor administrative eligibile a fost comunicată autorităților din statele membre înainte de adoptarea prezentei decizii. Costul agregat al serviciilor pentru cheltuielile de regie reprezintă o parte foarte limitată din costurile agregate ale operațiunilor din cadrul strategiei de finanțare diversificate.
(29) Procesul de facturare ex post este conceput să asigure recuperarea costurilor în anul următor și până în momentul în care costurile nu mai sunt generate de operațiunile de împrumut, de gestionare a datoriei și de plată în cadrul strategiei de finanțare diversificate.
(30) În mod excepțional, Uniunea poate suporta costurile cu dobânzile și costurile administrative legate de contractarea și acordarea de împrumuturi, cum ar fi pentru împrumuturile de asistență financiară acordate Ucrainei în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2463 și al Regulamentului (UE) 2024/792 al Parlamentului European și al Consiliului (9). În temeiul Regulamentului (UE) 2022/2463, resursele necesare trebuie furnizate prin contribuții din partea statelor membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv, în măsura în care aceste costuri nu sunt acoperite prin alte mijloace. Într-un astfel de caz, facturarea acestor costuri ar trebui să fie aliniată la facturarea costurilor aferente plăților efectuate ca venituri alocate externe în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094, iar facturile să fie grupate pe trimestre.
(31) Comisia ar trebui să emită un aviz de confirmare cu privire la fiecare plată, inclusiv cu privire la sprijinul nerambursabil în sensul articolului 2 alineatul (2) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2020/2094, la sprijinul rambursabil acordat statelor membre în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2020/2094 și la împrumuturile acordate unui stat membru sau unei țări terțe în cadrul programelor de asistență financiară care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.
(32) Împrumuturile din cadrul strategiei de finanțare diversificate ar trebui să fie puse în aplicare în condiții financiare armonizate (scadență și profil de rambursare) pentru fiecare plată care face parte din același program de asistență, sub rezerva compatibilității lor cu strategia de finanțare diversificată. În cazul sprijinului nerambursabil, avizul de confirmare ar trebui să fie principalul element justificativ care determină aceste condiții financiare pentru bugetul general al Uniunii. Avizul de confirmare trebuie să stabilească declarația de costuri pe baza condițiilor sale financiare. Aceste condiții ar trebui să includă data plății, cuantumul sprijinului financiar, data plăților costurilor de finanțare și data scadenței. Avizul de confirmare constituie baza esențială pentru planificarea bugetară a UE, pentru circuitele financiare și contabilizarea sprijinului nerambursabil.
(33) Acordurile de împrumut ar trebui să facă trimitere la prezenta decizie ca metodă de calculare și facturare a costurilor împrumuturilor.
(34) Prezenta decizie ar trebui să se aplice tuturor operațiunilor de împrumut și plăților din cadrul programului NGEU, inclusiv celor care au avut loc înainte de intrarea sa în vigoare.
(35) Având în vedere necesitatea urgentă, printre alte priorități de politică, de a oferi Ucrainei asistență financiară în luna iulie 2024 în cadrul Mecanismului pentru Ucraina, în modul cel mai adecvat și mai avantajos, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență,