Recitale
(1) În urma unei evaluări efectuate în temeiul articolului 25a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, Comisia consideră că cooperarea cu Etiopia în materie de readmisie este insuficientă. Sunt necesare îmbunătățiri semnificative în legătură cu cooperarea în toate etapele procesului de readmisie, inclusiv pentru a se asigura că Etiopia cooperează în mod eficace cu toate statele membre în timp util și în mod previzibil, în ceea ce privește identificarea și eliberarea documentelor de călătorie și în ceea ce privește operațiunile de returnare.
(2) Există provocări persistente în ceea ce privește identificarea resortisanților Etiopiei aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre. Respectivele provocări se datorează absenței răspunsului din partea autorităților etiopiene la cererile de readmisie, a dificultăților legate de eliberarea documentelor de călătorie de urgență, care nu sunt în general furnizate nici măcar atunci când cetățenia a fost confirmată anterior, și a dificultăților legate de organizarea operațiunilor de returnare pentru returnările voluntare și forțate cu zboruri regulate și charter.
(3) Ținând seama de diferitele măsuri luate până în prezent de Comisie pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare cu Etiopia și relațiile generale ale Uniunii cu Etiopia, Etiopia nu cooperează suficient cu Uniunea în materie de readmisie și, prin urmare, este necesar să se întreprindă acțiuni.
(4) Prin urmare, aplicarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 ar trebui să fie suspendată temporar pentru resortisanții etiopieni care sunt supuși obligației de a deține viză în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Obiectivul este de a încuraja autoritățile etiopiene să întreprindă acțiunile necesare pentru îmbunătățirea cooperării în materie de readmisie.
(5) Dispozițiile suspendate temporar ar trebui să fie cele menționate la articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, și anume: posibilitatea de a renunța la cerințele privind documentele justificative care trebuie să fie prezentate de solicitanții de viză menționată la articolul 14 alineatul (6) din regulamentul menționat; scutirea opțională de la plata taxei de viză pentru titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) litera (b) din regulamentul menționat; perioada generală de prelucrare de 15 zile calendaristice, menționată la articolul 23 alineatul (1) din regulamentul menționat, suspendare care, în consecință, ar exclude și aplicarea normei care permite prelungirea respectivei perioade până la maximum 45 de zile calendaristice numai în cazuri individuale, ceea ce înseamnă că perioada standard de prelucrare ar fi de 45 de zile calendaristice; și eliberarea vizelor cu intrări multiple în conformitate cu articolul 24 alineatele (2) și (2c) din regulamentul menționat.
(6) Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), care extinde dreptul la liberă circulație la membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii, indiferent de cetățenia lor, atunci când îl însoțesc pe acesta sau i se alătură. Prin urmare, prezenta decizie nu ar trebui să se aplice membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE sau membrilor de familie ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de un drept la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și o țară terță.
(7) Măsurile prevăzute în prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor de drept internațional care le revin statelor membre, inclusiv în calitate de țări-gazdă ale organizațiilor interguvernamentale internaționale sau ale conferințelor internaționale convocate de Organizația Națiunilor Unite sau de alte organizații interguvernamentale internaționale găzduite de statele membre. Prin urmare, suspendarea temporară nu ar trebui să se aplice resortisanților etiopieni care solicită o viză în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca statele membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în calitate de țări-gazdă ale unor astfel de organizații sau ale unor astfel de conferințe.
(8) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie dacă o va pune în aplicare în dreptul său intern.
(9) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(10) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).
(11) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).
(12) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).
(13) Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003,