Recitale
(1) Directiva 2003/87/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului (2) prevede includerea emisiilor generate de transportul maritim în sistemul de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii („EU ETS”).
(2) Pentru a reduce povara administrativă a companiilor de transport maritim, Directiva 2003/87/CE prevede ca un stat membru să fie responsabil pentru fiecare companie de transport maritim. În temeiul Directivei 2003/87/CE, statul membru responsabil de administrarea unei companii de transport maritim este denumit „autoritatea de administrare a unei companii de transport maritim”.
(3) În contextul dreptului maritim general, noțiunea de „companie de transport maritim” se referă la entitatea însărcinată cu gestionarea navei și nu poate fi modificată printr-un acord bilateral între părți. Totuși, această abordare generală nu este cea mai adecvată în contextul EU ETS, care face obiectul prezentului act. În acest context specific al EU ETS, este necesar să se abordeze obligațiile față de entitatea mai competentă să ia măsurile necesare în acest sens. Contrar a ceea ce se întâmplă în dreptul maritim general, această entitate poate fi diferită de entitatea însărcinată cu gestionarea efectivă a navei. Având în vedere acest fapt, este necesar să se devieze, în scopul EU ETS, de la sensul noțiunii de „companie de transport maritim” din dreptul maritim general, pentru a permite părților să convină contractual cu privire la identitatea entității căreia i se încredințează obligațiile care decurg din EU ETS.
(4) Pentru a asigura tratamentul egal al companiilor de transport maritim, statele membre trebuie să respecte norme armonizate pentru administrarea companiilor de transport maritim de care sunt responsabile. Pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a EU ETS și pentru a ține seama de diferențele dintre EU ETS și dreptul maritim general, statele membre trebuie să se asigure că, în cazul în care organizația sau persoana care și-a asumat responsabilitatea pentru operarea navei de la proprietarul navei și care, prin asumarea acestei responsabilități, a fost de acord să preia toate sarcinile și responsabilitățile impuse de Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării, prevăzut în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3), și-a asumat, de asemenea, responsabilitatea pentru obligațiile EU ETS, o astfel de organizație sau persoană a fost mandatată în mod corespunzător de către proprietarul navei să respecte măsurile naționale de transpunere a Directivei 2003/87/CE, inclusiv obligația de a restitui certificatele în temeiul articolelor 3gb și 12 din respectiva directivă. În măsura în care se abate de la practica în ceea ce privește definiția „companiei de transport maritim” din dreptul maritim general, această cerință se limitează la asumarea responsabilității în cadrul EU ETS.
(5) Pentru a facilita aplicarea EU ETS, organizația sau persoana care și-a asumat responsabilitatea pentru obligațiile EU ETS trebuie să furnizeze autorității sale de administrare, în ceea ce privește o companie de transport maritim, informații privind navele aflate în responsabilitatea sa.
(6) Entitățile responsabile cu respectarea obligațiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și a obligațiilor prevăzute în Directiva 2003/87/CE trebuie să fie identificate în mod clar în orice moment. În acest scop și pentru a asigura coerența administrării și a asigurării respectării legislației, Regulamentul (UE) 2015/757 prevede că aceeași entitate trebuie să fie responsabilă pentru ambele.
(7) Articolul 3gf alineatele (1) și (3) din Directiva 2003/87/CE conține dispozițiile care reglementează atribuirea fiecărei companii de transport maritim autorității sale de administrare a unei companii de transport maritim. Pentru a asigura tratamentul egal al companiilor de transport maritim, este necesar să se prevadă norme detaliate armonizate privind atribuirea companiilor maritime statelor membre. Normele pentru atribuirea unei companii de transport maritim unui stat membru includ țara de înregistrare a companiei de transport maritim, care trebuie să se bazeze pe informațiile înregistrate în Thetis MRV, sistemul de informații specific al Uniunii dezvoltat și operat de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă, care sprijină punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757. Atribuirea companiilor de transport maritim care nu sunt înregistrate într-un stat membru trebuie să se bazeze pe datele privind escalele în port, stocate în sistemul de schimb de informații maritime al Uniunii instituit prin Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) (SafeSeaNet). Datele privind escalele în port ar putea fi completate cu informații din alte sisteme de informații, după caz.
(8) În plus, este necesar să se stabilească norme detaliate de atribuire pentru companiile de transport maritim care nu sunt înregistrate într-un stat membru și care nu au efectuat nicio călătorie care să se încadreze în domeniul de aplicare prevăzut la articolul 3ga din Directiva 2003/87/CE în ultimii 4 ani de monitorizare și a căror primă călătorie în domeniul de aplicare al directivei respective este o călătorie între porturi aflate sub jurisdicția a două state membre, precum și pentru companiile de transport maritim care nu sunt înregistrate într-un stat membru și care au cel mai mare număr de escale în port în două sau mai multe state membre. Pentru a asigura o punere în aplicare coerentă a EU ETS, statele membre trebuie să facă schimb de informații în cazul schimbării autorității de administrare a unei companii de transport maritim în ceea ce privește o anumită companie de transport maritim.
(9) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,