Regulament 2023/1651 · CELEX 32023R1651

Regulamentul delegat (UE) 2023/1651 al Comisiei din 17 mai 2023 de completare a Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru măsurarea lichidității specifică firmelor de investiții în temeiul articolului 42 alineatul (6) din directiva respectivă (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act: 17.05.2023
Intrare in vigoare: 12.09.2023
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2023_208_R_0002
Status: In vigoare

control financiar furnizare de informații legislație financiară lichiditate monetară în sectorul privat piață de capital risc financiar societate de investiții supraveghere financiară

Recitale

(1) Pentru a măsura nivelul adecvat de lichiditate de care ar trebui să dispună firmele de investiții, este necesar să se stabilească criterii comune pentru a estima necesarul de lichiditate în condiții normale și, respectiv, în condiții de criză și să se stabilească dacă există un decalaj între nivelul activelor lichide deținute de firmele de investiții și necesarul de lichiditate identificat.

(2) Se consideră că firmele de investiții care îndeplinesc condițiile pentru a se califica drept firme de investiții mici și neinterconectate, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 (2), au doar un risc de lichiditate limitat în raport cu alte firme de investiții. De aceea, în temeiul articolului 43 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2019/2033, autoritățile competente pot excepta aceste firme de investiții de la cerința de lichiditate prevăzută la articolul 43 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul respectiv. Exceptarea respectivă este însă facultativă. În ceea ce privește firmele de investiții mici și neinterconectate cărora autoritățile competente nu le-au acordat exceptarea de la cerința de lichiditate, ar fi disproporționat ca aceste firme de investiții să fie supuse acelorași cerințe de lichiditate care se aplică firmelor de investiții mai mari și interconectate. Prin urmare, este oportun să se prevadă că, atunci când măsoară riscul de lichiditate și elementele de risc de lichiditate menționate la articolul 42 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034, autoritățile competente ar trebui să măsoare doar riscul de lichiditate sau elementele de risc de lichiditate care decurg din activitățile respective și din alți factori, specifici firmelor de investiții mici și neinterconectate, care au o mare probabilitate să conducă la un risc de lichiditate care este semnificativ și care nu este acoperit de cerințele de lichiditate prevăzute în partea a cincea a Regulamentului (UE) 2019/2033. Printre acești factori se numără activitățile de furnizare de servicii de administrare a portofoliului, de operare a unui sistem multilateral de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 22 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), sau a unui sistem organizat de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 23 din directiva respectivă, de acordare de credite și împrumuturi investitorilor, precum și riscul de finanțare și relevanța structurii grupului din perspectiva riscului de lichiditate.

(3) Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/2033 prevede că firmele de investiții-mamă din Uniune, societățile de investiții holding-mamă din Uniune și societățile financiare holding mixte-mamă din Uniune îndeplinesc cerințele de lichiditate prevăzute în partea a cincea a regulamentului menționat pe baza situațiilor lor consolidate. O firmă de investiții-mamă din Uniune, o societate de investiții holding-mamă din Uniune și o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune pot fi expuse, pe baza situațiilor lor consolidate, unui risc de lichiditate sau unor elemente de risc de lichiditate care sunt semnificative și care nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de cerințele de lichiditate respective. În mod similar, este posibil ca o firmă de investiții-mamă din Uniune, o societate de investiții holding-mamă din Uniune și o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune să nu îndeplinească, pe baza situațiilor lor consolidate, cerințele prevăzute la articolele 24 și 26 din Directiva (UE) 2019/2034, în timp ce este puțin probabil ca alte măsuri administrative să îmbunătățească suficient dispozițiile, procesele, mecanismele și strategiile menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2019/2034 într-un termen adecvat. Prin urmare, în cazul acestor firme de investiții-mamă din Uniune, societăți de investiții holding-mamă din Uniune și societăți financiare holding mixte-mamă din Uniune, autoritățile competente ar trebui să măsoare pe bază consolidată dacă expunerea respectivelor firme și societăți la riscul de lichiditate este semnificativă și dacă nu este acoperită de cerințele de lichiditate prevăzute în partea a cincea a Regulamentului (UE) 2019/2033.

(4) Diversele activități ale firmelor de investiții le pot afecta profilul de lichiditate în moduri diferite. Variațiile valorii prețurilor activelor pot genera pierderi și pot afecta bilanțurile și poziția de lichiditate ale firmelor de investiții, în pofida faptului că firmele respective nu dețin activele clienților pe cont propriu. Firmele de investiții care oferă servicii de administrare a portofoliului pot fi sensibile la fluctuațiile pieței care pot crea sau accentua necorelările la nivelul fluxurilor de trezorerie între intrările provenite din plata comisioanelor primite de obicei trimestrial sau semestrial și ieșirile pentru plata datoriilor pe măsură ce devin scadente. Prin urmare, este oportun să se specifice, pentru fiecare serviciu sau activitate de investiții menționată în secțiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE, criteriile pe care autoritățile competente ar trebui să le ia în considerare atunci când evaluează dacă riscul de lichiditate sau elementele de risc de lichiditate ale unei firme de investiții sunt acoperite suficient de cerința de lichiditate prevăzută în partea a cincea din Regulamentul (UE) 2019/2033. Autoritățile competente ar trebui, în special, să aibă obligația de a lua în considerare serviciile sau activitățile de investiții care sunt cele mai sensibile la fluctuațiile pieței deoarece aceste fluctuații sunt imprevizibile atât în ceea ce privește calendarul, cât și amploarea și pot afecta riscul de lichiditate în moduri diferite, inclusiv apeluri în marjă mai mari, profituri mai mici și comisioane reduse.

(5) Firmele de investiții care sunt autorizate să acorde credite sau împrumuturi investitorilor ca serviciu auxiliar sunt expuse unui risc de lichiditate specific. Rambursarea cu întârziere a datoriilor de către investitori poate afecta capacitatea unei firme de investiții de a-și îndeplini obligațiile, în timp ce lichidarea garanțiilor reale cu un profil de lichiditate deteriorat poate avea ca rezultat diminuarea activelor lichide care pot fi folosite în cadrul operațiunilor obișnuite. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să evalueze riscul crescut pentru firmele de investiții care prestează astfel de servicii.

(6) Finanțarea este o sursă principală de lichidități pentru firmele de investiții, iar accesul limitat sau suspendat la finanțare poate duce la întreruperea serviciilor prestate de firmele de investiții, cu un potențial impact negativ asupra piețelor și a clienților. Având în vedere diferențele dintre finanțarea firmelor de investiții și finanțarea instituțiilor de credit care acceptă depozite și având în vedere că accesarea finanțării de către aceste firme de investiții poate implica riscuri în anumite circumstanțe, este necesar să se specifice elementele pe care autoritățile competente ar trebui să le ia în considerare atunci când stabilesc cerințe specifice de lichiditate pentru aceste firme de investiții.

(7) În contextul deteriorării situației macroeconomice și geopolitice, firmele de investiții pot să se confrunte cu restricții stricte în ceea ce privește accesul la finanțare. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să evalueze consecințele pe care le-ar putea avea o astfel de deteriorare asupra surselor de finanțare ale firmelor de investiții, inclusiv asupra finanțării interbancare și a liniilor de credit. În acest context, este necesar să se specifice elementele pe care autoritățile competente trebuie să le evalueze în legătură cu evenimente externe nefavorabile, a căror apariție poate crește riscul de lichiditate al firmelor de investiții.

(8) Pentru a permite autorităților competente să stabilească evenimentele operaționale care pot avea un impact semnificativ asupra lichidității firmelor de investiții, este necesar să se precizeze evenimentele operaționale care se preconizează că vor fi cele mai relevante pentru firmele de investiții ca subset al listei tipurilor de evenimente de pierdere menționate la articolul 324 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(9) Riscul de lichiditate crescut poate rezulta din riscul reputațional, care, la rândul său, poate afecta operațiunile firmelor de investiții. În timp ce unele efecte ale riscului reputațional nu sunt previzibile cu ușurință, altele, cum ar fi accesul redus la piață sau la lichidități de la contrapărți, pot fi anticipate. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să evalueze impactul acestor efecte previzibile ale riscului reputațional asupra riscului de lichiditate al firmelor de investiții.

(10) Dat fiind impactul potențial al riscului de lichiditate asupra funcționării firmelor de investiții, acestea ar trebui să monitorizeze îndeaproape acest risc. În conformitate cu articolul 29 din Directiva (UE) 2019/2034, firmele de investiții trebuie să dispună de strategii, politici și procese solide, inclusiv să monitorizeze riscul de lichiditate și să abordeze deficitele de lichidități. Prin urmare, este necesar să se indice ce anume ar trebui să evalueze autoritățile competente pentru a stabili eficacitatea gestionării și controlului riscului de lichiditate de către firmele de investiții.

(11) În timp ce un grup poate furniza lichidități suplimentare unei firme de investiții, grupul respectiv poate utiliza, de asemenea, resurse lichide semnificative aparținând firmei de investiții prin acorduri și alte mecanisme de transfer de active între firma de investiții, pe de o parte, și întreprinderea-mamă sau alte entități ale grupului, pe de altă parte. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a evalua structura globală a grupului și de a lua în considerare implicațiile pe care aceste acorduri și alte mecanisme de transfer de active le pot avea asupra riscului de lichiditate al firmelor de investiții care fac parte din grupul respectiv.

(12) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

(13) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5),

Articolul 1

Evaluarea riscului de lichiditate și a elementelor de risc de lichiditate care justifică cerințe de lichiditate specifice

(1) Ținând seama de dimensiunea, sfera și complexitatea activităților firmei de investiții, autoritățile competente evaluează îndeaproape cerința de lichiditate specifică menționată la articolul 42 din Directiva (UE) 2019/2034, prin stabilirea valorii adecvate a activelor lichide pe care o firmă de investiții trebuie să le dețină pentru a acoperi necesarul de lichiditate care rezultă din activitățile sale. Autoritățile competente stabilesc valoarea respectivă luând în considerare toți factorii de risc care pot afecta poziția lichidității unei firme de investiții și care pot genera deficite de lichiditate, inclusiv următorii factori: (a) dacă există un risc de lichiditate care decurge din prestarea serviciilor de investiții, precum și a activităților și a serviciilor auxiliare specifice menționate la articolul 2 din prezentul regulament; (b) dacă există un risc de lichiditate care decurge din indisponibilitatea resurselor de finanțare, astfel cum se menționează la articolul 3 din prezentul regulament; (c) dacă există evenimente externe care afectează lichiditatea, astfel cum se menționează la articolul 4 din prezentul regulament; (d) dacă există un risc operațional care afectează lichiditatea, astfel cum se menționează la articolul 5 din prezentul regulament; (e) dacă există un risc reputațional care afectează lichiditatea, astfel cum se menționează la articolul 6 din prezentul regulament; (f) dacă gestionarea și controlul riscului de lichiditate sunt inadecvate, astfel cum se menționează la articolul 7 din prezentul regulament; (g) în cazul în care firma de investiții face parte dintr-un grup, structura grupului și impactul acesteia asupra lichidității firmei de investiții, astfel cum se menționează la articolul 8 din prezentul regulament. (2) În cazul firmelor de investiții care îndeplinesc condițiile pentru a se califica drept firme de investiții mici și neinterconectate, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, autoritățile competente evaluează factorii și elementele de risc de lichiditate menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (g). Cu toate acestea, evaluarea riscului de lichiditate care decurge din prestarea de servicii de investiții și din activitățile și serviciile auxiliare specifice menționate la alineatul (1) litera (a) se poate concentra asupra riscului de lichiditate care rezultă din pierderile de venituri din administrarea portofoliului, asupra riscului de lichiditate rezultat din operarea unui sistem multilateral de tranzacționare sau a unui sistem organizat de tranzacționare, astfel cum sunt definite la articolul 4 primul paragraf punctele 22 și 23 din Directiva 2014/65/UE, precum și din acordarea de credite sau împrumuturi investitorilor. (3) Atunci când evaluează necesarul de lichiditate în conformitate cu alineatele (1) și (2), autoritățile competente întreprind toate demersurile următoare: (a) iau în considerare toate elementele care pot avea un efect negativ semnificativ asupra necesarului de lichiditate al unei firme de investiții în condiții normale și de criză; (b) iau în considerare datele istorice disponibile, pentru o perioadă de timp pe care o consideră suficientă, cu privire la toate elementele următoare: (i) neconcordanțele dintre activele lichide sau alte resurse de lichiditate și necesarul de lichiditate; (ii) tendințele istorice în ceea ce privește capacitatea de lichiditate; (iii) variațiile semnificative observate ale activelor lichide și ale necesarului de lichiditate; (c) iau în considerare existența unor acorduri de compensare contractuală care fac obiectul condițiilor prevăzute la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2019/2033 sau a altor mecanisme de diminuare a riscurilor care ar reduce în mod eficace potențiala ieșire netă de lichidități pe care o firmă de investiții o are față de contrapărțile centrale, membrii compensatori, instituțiile de credit sau alte firme de investiții; (d) stabilesc dacă firma de investiții dispune de procese, mecanisme și strategii solide pentru a-și măsura, monitoriza și gestiona riscul de lichiditate, astfel cum se prevede la articolele 24 și 26 din Directiva (UE) 2019/2034; (e) iau în considerare interconexiunile potențiale dintre factorii menționați la alineatul (1); (f) își fundamentează evaluarea pe informații fiabile, exacte și actualizate. În sensul literei (a), condiții de criză înseamnă criza pieței și criza în care se află în mod inerent o firmă de investiții atunci când finanțarea ar putea să nu fie accesibilă în timp util sau în mod eficient din punctul de vedere al costurilor. (4) În cazul în care se aplică articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/2033, autoritățile competente aplică articolele 2-7 din prezentul regulament atunci când evaluează riscurile de lichiditate și elementele de risc de lichiditate ale firmei de investiții-mamă din Uniune, ale societății de investiții holding-mamă din Uniune sau ale societății financiare holding mixte-mamă din Uniune, pe baza situațiilor lor consolidate.

Articolul 2

Evaluarea riscului de lichiditate care decurge din serviciile și din activitățile de investiții, precum și din serviciile auxiliare

(1) În cazul firmelor de investiții care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctul 1 sau 2 din Directiva 2014/65/UE, autoritățile competente evaluează nivelul necesarului de lichiditate care trebuie acoperit cu active lichide luând în considerare toate elementele următoare: (a) caracteristicile specifice ale serviciilor furnizate clienților, în special neconcordanța temporală dintre comisioanele primite de la clienți și comisioanele plătite platformelor de tranzacționare pentru transmiterea sau executarea ordinelor în numele clienților; (b) ieșirile de lichidități ca urmare a creșterii comisioanelor percepute pentru accesul la platformele de tranzacționare sau a acordurilor mai puțin favorabile, inclusiv reducerea numărului de zile pentru obligațiile de plată ale firmei de investiții; (c) întârzieri în plata comisioanelor datorate de clienți. (2) În cazul firmelor de investiții care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctul 3 sau 6 din Directiva 2014/65/UE, autoritățile competente evaluează nivelul necesarului de lichiditate care trebuie acoperit cu active lichide luând în considerare toate elementele următoare: (a) evaluarea riscului de lichiditate pe parcursul zilei pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare al firmei de investiții; (b) riscul de lichiditate care decurge din riscul de variație a prețului instrumentului în cauză ca urmare a unor factori legați de emitentul său sau de emitentul instrumentului-suport și din variația prețului unui instrument ca urmare a unei modificări a nivelului ratelor dobânzii sau a unei ample fluctuații a pieței titlurilor de capital care nu are legătură cu niciun atribut specific al valorilor mobiliare individuale; (c) caracteristicile specifice ale activităților de tranzacționare ale firmei de investiții, în special profilul de scadență al tranzacțiilor, posibila apariție a tranzacțiilor pe termen lung și monedele tranzacțiilor; (d) nivelul grevării cu sarcini a activelor, caracteristicile garanțiilor reale care urmează să fie furnizate, în special scadența și moneda acestora, și dacă activele furnizate drept garanții reale pot fi reutilizate sau reipotecate de contrapărțile firmei de investiții; (e) nivelul marjei intrazilnice pe care firma de investiții poate fi obligată prin contract să o aducă în condiții normale și de criză; (f) dacă firma de investiții dispune de suficiente active lichide sau de alte resurse de lichidități pentru a-și menține activitățile de tranzacționare în cazul în care decontarea nu se poate realiza sau în caz de întrerupere a serviciilor la nivelul depozitarilor sau al corespondenților bancari; (g) imposibilitatea decontării unei tranzacții la data convenită de decontare, deoarece vânzătorul nu livrează titlurile de valoare sau cumpărătorul nu livrează fondurile la momentul oportun. (3) În cazul firmelor de investiții care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctul 4, 5 sau 7 din Directiva 2014/65/UE, autoritățile competente evaluează nivelul necesarului de lichiditate care trebuie acoperit cu active lichide luând în considerare toate elementele următoare: (a) dispozițiile contractuale ale firmei de investiții privind comisioanele primite în legătură cu performanța portofoliilor clienților; (b) neconcordanța temporală dintre comisioanele primite de firma de investiții de la clienți și comisioanele plătite de firma de investiții prestatorilor de servicii legate în mod specific de activitățile lor, inclusiv analize de piață, rapoarte specializate, analize generale sau personalizate ale portofoliilor și servicii de agregare; (c) în cazul în care firma de investiții deleagă administrarea activelor, neconcordanța temporală dintre comisioanele primite de firma de investiții de la clienți și comisioanele plătite de firma de investiții entității financiare delegate; (d) în cazul în care o altă entitate financiară a delegat în mod oficial serviciul de administrare a activelor unei firme de investiții, neconcordanța temporală dintre comisioanele primite de firma de investiții de la entitatea care a delegat serviciul de administrare și cheltuielile plătite de firma de investiții în legătură cu delegarea; (e) acordurile contractuale dintre firma de investiții și agenții delegați, inclusiv calendarul și recurența plăților către agenții delegați; (f) întârzieri în plata comisioanelor datorate de clienți. (4) În cazul firmelor de investiții care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctul 8 sau 9 din Directiva 2014/65/UE, autoritățile competente evaluează nivelul necesarului de lichiditate care trebuie acoperit cu active lichide luând în considerare toate elementele următoare: (a) neconcordanța temporală dintre comisioanele primite de la clienți și comisioanele plătite prestatorilor de servicii; (b) întârzieri în plata comisioanelor datorate de clienți. (5) În cazul firmelor de investiții care desfășoară serviciul auxiliar menționat în anexa I secțiunea B punctul 2 din Directiva 2014/65/UE, autoritățile competente evaluează nivelul necesarului de lichiditate care trebuie acoperit cu active lichide luând în considerare toate elementele următoare: (a) soldurile creditelor și împrumuturilor acordate clienților; (b) profilul de lichiditate al garanțiilor reale, precum și limitele de piață și limitele legale ale lichidării acestora; (c) soldurile creditelor și împrumuturilor în stare de nerambursare acordate clienților.

Articolul 3

Evaluarea riscului de lichiditate care decurge din finanțare

Atunci când evaluează disponibilitatea și calitatea surselor de finanțare ale unei firme de investiții, autoritățile competente iau în considerare toate elementele următoare: (a) disponibilitatea surselor de finanțare existente și accesul la surse de finanțare de urgență stabilite în prealabil; (b) dacă aceste surse de finanțare sunt garantate sau negarantate; (c) moneda acestor surse de finanțare; (d) cuantumul activelor negrevate de sarcini care ar fi disponibile pentru a obține finanțare garantată; (e) diferitele scadențe ale acestor surse de finanțare în funcție de cea mai apropiată dată de scadență și de data cea mai apropiată la care se poate recurge la aceste surse conform contractului; (f) riscul de perturbare a fluxurilor zilnice de trezorerie ale firmei de investiții, cauzat de o întrerupere a facilităților de credit ale firmei de investiții; (g) alte surse de finanțare angajate, dar neutilizate, furnizate firmei de investiții.

Articolul 4

Evaluarea evenimentelor externe care afectează lichiditatea

(1) Autoritățile competente evaluează dacă nivelul de lichiditate al unei firme de investiții i-ar permite acesteia să respecte în continuare cerința de lichiditate în condiții macroeconomice, microeconomice și geopolitice nefavorabile, luând în considerare toate elementele următoare: (a) pierderea parțială sau totală a capacității de finanțare negarantate, inclusiv a liniilor de lichiditate sau de credit angajate sau neangajate primite; (b) pierderea parțială sau totală a finanțării garante pe termen scurt; (c) obligația potențială de răscumpărare a datoriei sau de onorare a obligațiilor necontractuale. (2) Atunci când evaluează evenimentele menționate la alineatul (1), autoritățile competente iau în considerare evenimentele legate de piață, situațiile de criză specifice legate de situația emitenților activelor firmei de investiții sau legate de furnizorii de finanțare ai firmei de investiții, precum și o combinație a acestor elemente. (3) În cazul în care firma de investiții face parte dintr-un grup, autoritățile competente stabilesc modul în care condițiile nefavorabile menționate la alineatele (1) și (2) pot afecta situația lichidității grupului în ansamblu și concluziile evaluării efectuate în temeiul articolului 8.

Articolul 5

Evaluarea riscului operațional care afectează lichiditatea

Autoritățile competente evaluează consecințele oricăruia dintre următoarele evenimente operaționale asupra lichidității firmei de investiții: (a) indisponibilitatea sistemelor firmei de investiții utilizate pentru a avea acces la piață sau la sursele de finanțare; (b) întreruperea serviciilor la nivelul depozitarilor și al corespondenților de numerar; (c) fraude externe sau interne; (d) compensațiile și creanțele legate de erorile de executare a ordinelor.

Articolul 6

Evaluarea riscului reputațional care afectează lichiditatea

Autoritățile competente evaluează modul în care oricare dintre următoarele evenimente legate de pierderea reputației poate afecta riscul de lichiditate al firmei de investiții: (a) accesul firmei de investiții la piață este redus; (b) sursele de finanțare ale firmei de investiții sunt reduse de contrapărțile sale; (c) contrapărțile de pe piață își reduc expunerile față de firma de investiții în cadrul operațiunilor extrabursiere.

Articolul 7

Evaluarea bunei gestiuni și a controalelor riscului de lichiditate

Autoritățile competente evaluează dacă o firmă de investiții gestionează riscurile în mod robust și solid și dacă efectuează controale ale resurselor de lichidități, astfel cum se prevede la articolele 24 și 26 din Directiva (UE) 2019/2034, luând în considerare strategiile, politicile, procesele și sistemele instituite pentru a menține niveluri adecvate de resurse lichide, inclusiv toate elementele următoare: (a) sistemele de măsurare, gestionare și raportare a riscului de lichiditate și cadrul de guvernanță al firmei de investiții, inclusiv caracterul adecvat al funcției sale de gestionare a riscurilor; (b) orice măsuri de atenuare, inclusiv restrângerea activităților firmei de investiții care necesită ieșiri importante de numerar, constituirea liniilor de credit, majorarea capitalului în numerar și utilizarea activelor drept garanții reale în tranzacțiile repo; (c) soliditatea planului de redresare al firmei de investiții, în cazul în care se aplică obligația de a întocmi și de a menține un plan de redresare în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

Articolul 8

Evaluarea structurii grupului relevante pentru riscul de lichiditate

(1) În cazul în care o firmă de investiții face parte dintr-un grup, autoritățile competente evaluează riscul pe care îl prezintă o concentrare excesivă a resurselor de lichidități între entitățile grupului. (2) Autoritățile competente evaluează dacă există mecanisme care impun unei firme de investiții să transfere o parte din resursele de lichidități sau toate resursele de lichidități către orice întreprindere-mamă sau către orice alte entități ale grupului. (3) Autoritățile competente evaluează mecanismele utilizate în cadrul grupului pentru a oferi firmei de investiții acces la piață sau lichiditate de finanțare sau pentru a atenua riscul de lichiditate al firmei de investiții și, în special, eficacitatea acestor mecanisme, în funcție de măsura în care aceste mecanisme sunt acorduri formale prestabilite.

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.