Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2018/1240 a instituit Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), destinat resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză la trecerea frontierelor externe. Acesta a stabilit condițiile și procedurile pentru eliberarea sau refuzarea autorizațiilor de călătorie.
(2) Ca parte a formularului de cerere ETIAS care trebuie completat de fiecare solicitant, solicitanții ar trebui să furnizeze informații referitoare la condamnările lor penale, la șederile lor în anumite zone de război sau de conflict și la deciziile prin care li s-a impus să părăsească teritoriul sau deciziile de returnare, precum și răspunsuri la întrebări suplimentare conexe. Prezenta decizie ar trebui să specifice conținutul și formatul întrebărilor referitoare la aceste aspecte.
(3) În cazul în care solicitanții răspund afirmativ la oricare dintre întrebările menționate mai sus, aceștia trebuie să răspundă la un set suplimentar de întrebări prestabilite. Prezenta decizie ar trebui, de asemenea, să stabilească conținutul și formatul seturilor suplimentare de întrebări și răspunsuri conexe. Pentru acestea din urmă, solicitantul ar trebui să aleagă răspunsuri dintr-o listă prestabilită de răspunsuri.
(4) Lista referitoare la șederea într-o anumită zonă de război sau de conflict ar trebui să se bazeze pe date fiabile și general recunoscute, raportate cu privire la zonele de război sau de conflict specifice de la nivel subnațional. În acest scop, lista ar trebui să fie stabilită pe baza datelor publicate de institute independente și recunoscute la nivel internațional, dedicate răspândirii cunoștințelor cu privire la apariția, derularea și soluționarea conflictelor politice.
(5) Formularele de cerere ar trebui să fie concepute astfel încât să se asigure că membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) sau ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte, nu ar trebui să răspundă la întrebări referitoare la decizia (deciziile) prin care li s-a impus să părăsească teritoriul sau de returnare.
(6) Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE și a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (3).
(7) Dat fiind faptul că Regulamentul (UE) 2018/1240 se bazează pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca a notificat punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1240 în dreptul său național. Prin urmare, Danemarca are obligații în temeiul prezentei decizii.
(8) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă (4). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(9) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).
(10) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).
(11) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).
(12) În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria și România, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005.
(13) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată la 7 iulie 2022 și a emis un aviz la 3 august 2022,