Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (2). Partea II titlul II capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de comercializare pentru uleiul de măsline și împuternicește Comisia să adopte acte delegate și acte de punere în aplicare în acest sens. Pentru a se asigura buna funcționare a pieței uleiului de măsline în noul cadru juridic, ar trebui adoptate anumite norme prin intermediul acestui tip de acte. Actele respective ar trebui să înlocuiască Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei (3) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 29/2012 al Comisiei (4), care ar trebui, prin urmare, abrogate.
(2) Uleiul de măsline are anumite proprietăți organoleptice și nutritive care, ținând seama de costurile de producție, îi permit accesul la o piață cu prețuri relativ ridicate în raport cu majoritatea celorlalte grăsimi vegetale. Dată fiind această situație existentă pe piață, ar trebui stabilite standarde de comercializare pentru uleiurile de măsline care să garanteze calitatea produselor și să contribuie la combaterea eficace a fraudei. Ar trebui, de asemenea, îmbunătățită monitorizarea eficace a standardelor de comercializare. Ar trebui, prin urmare, stabilite dispoziții specifice în acest scop.
(3) Din experiența dobândită în ultimul deceniu în urma implementării standardelor Uniunii de comercializare pentru uleiul de măsline și a implementării verificărilor conformității reiese că trebuie simplificate și clarificate anumite aspecte ale cadrului de reglementare.
(4) În scopul de a se face diferența între diferitele tipuri de ulei de măsline, ar trebui stabilite caracteristicile fizice și chimice ale fiecăreia dintre categoriile de ulei de măsline și caracteristicile organoleptice ale uleiurilor virgine de măsline, pentru a se garanta puritatea și calitatea produselor în cauză.
(5) Pentru a nu îi induce în eroare pe consumatori și a nu crea concurență neloială pe piața uleiului de măsline, ar trebui să se permită să fie amestecate cu alte uleiuri vegetale sau să fie încorporate în produsele alimentare doar categoriile de ulei de măsline pentru care este autorizată vânzarea către consumatorul final. Pentru a se ține seama de situația diferită a fiecăruia, ar trebui să se permită statelor membre să interzică producția acestor amestecuri pe teritoriile lor.
(6) În scopul de a garanta autenticitatea uleiului de măsline vândut, ar trebui să se prevadă, pentru comerțul cu amănuntul, ambalaje mici, cu un sistem de închidere adecvat. Statele membre ar trebui însă să poată autoriza ambalaje cu o capacitate mai mare destinate unităților colective.
(7) Pentru a-l ajuta pe consumator să aleagă produsele, este esențial ca mențiunile obligatorii indicate pe etichetă să fie ușor de citit. În consecință, ar trebui stabilite norme în ceea ce privește lizibilitatea și concentrarea informațiilor obligatorii în câmpul vizual principal.
(8) Denumirile categoriilor de ulei de măsline ar trebui să corespundă descrierilor uleiului de măsline comercializat în fiecare stat membru, în cadrul comerțului din interiorul Uniunii și al comerțului cu țări terțe, astfel cum sunt prevăzute în partea VIII din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(9) Numeroase studii științifice au demonstrat că lumina și căldura au efecte negative asupra calității uleiului de măsline. Prin urmare, ar trebui indicate în mod clar pe etichetă condiții specifice de depozitare, pentru a se permite o bună a informare a consumatorului cu privire la condițiile optime de depozitare.
(10) Ca urmare a tradițiilor agricole și a practicilor locale de extracție și de realizare a amestecurilor, uleiurile virgine de măsline care se comercializează direct pot avea calități și gusturi destul de diferite, în funcție de locul de origine. Acest lucru poate duce, în cadrul aceleiași categorii, la diferențe de preț care perturbă piața. În ceea ce privește celelalte categorii de ulei de măsline comestibil, nu există diferențe substanțiale legate de origine, iar indicarea locului de origine pe ambalajul acestui tip de ulei îi poate face pe consumatori să creadă că diferențele de calitate există cu adevărat. Pentru a nu perturba piața uleiului de măsline comestibil, ar trebui stabilit un sistem obligatoriu al Uniunii de indicare pe etichetă a locului de origine, care ar trebui să se limiteze la uleiurile extravirgine și virgine de măsline care îndeplinesc condiții precise.
(11) În cadrul Uniunii, o parte semnificativă din uleiurile extravirgine și virgine de măsline este compusă din amestecuri de uleiuri originare din diverse state membre și țări terțe. Ar trebui prevăzute dispoziții pentru indicarea pe etichetă a originii acestor amestecuri.
(12) O denumire de origine regională poate face obiectul unei denumiri de origine protejate (DOP) sau al unei indicații geografice protejate (IGP) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Denumirile care indică o origine regională ar trebui rezervate pentru DOP sau IGP, pentru a se evita confuzia în rândul consumatorilor, care ar putea duce la eventuale perturbări ale pieței. În cazul uleiului de măsline importat, ar trebui respectate normele privind originea nepreferențială prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(13) Ar trebui să poată fi utilizate în continuare mărcile existente, inclusiv referințele geografice, cu condiția ca mărcile să fi fost înregistrate oficial în trecut, în conformitate cu Directiva 89/104/CEE a Consiliului (7) sau cu Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului (8).
(14) Dacă locul de origine a unui ulei de măsline extravirgin sau virgin face referire la Uniune sau la un stat membru, aceasta este o indicație nu numai a locului unde au fost recoltate măslinele, ci și a tehnicilor și a practicilor de extracție care influențează calitatea și gustul uleiului. Prin urmare, locul de origine ar trebui să se refere la zona geografică în care a fost obținut uleiul de măsline care este, în general, și zona în care uleiul a fost extras din măsline. În unele cazuri însă, locul de extracție a uleiului nu corespunde cu locul de recoltare a măslinelor, informație care ar trebui precizată pe ambalaj sau pe etichetele aplicate pe ambalaj, pentru a nu îi induce în eroare pe consumatori și pentru a nu perturba piața uleiului de măsline.
(15) Atunci când unitățile de ambalare sunt autorizate la nivel național în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2105 al Comisiei (9) de stabilire a normelor privind controalele de conformitate aplicate standardelor de comercializare pentru uleiul de măsline și metodele de analiză a caracteristicilor uleiului de măsline, eticheta uleiului de măsline ar trebui să includă identificarea alfanumerică atribuită unității de ambalare, pentru a face posibilă o mai bună trasabilitate și o mai bună protecție a consumatorului.
(16) În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10), mențiunile prevăzute pe etichetă nu trebuie să îl inducă în eroare pe cumpărător îndeosebi în ceea ce privește caracteristicile uleiului de măsline în cauză sau atribuind uleiului de măsline în cauză proprietăți pe care acesta nu le are sau sugerând că uleiul are caracteristici speciale care sunt specifice, de fapt, majorității uleiurilor. De asemenea, unele mențiuni facultative utilizate de obicei, specifice uleiului de măsline, necesită norme armonizate care să definească în mod exact aceste mențiuni și să asigure posibilitatea verificării acurateței lor. Prin urmare, ținând seama de proliferarea anumitor indicații și de importanța lor economică, ar trebui stabilite criterii obiective de utilizare a acestora, în scopul de a introduce claritatea pe piața uleiului de măsline.
(17) Prin urmare, noțiunile „prima presare la rece” și „extracție la rece” ar trebui să corespundă unei metode de producție tradiționale definită tehnic.
(18) Anumite mențiuni care descriu caracteristicile organoleptice referitoare la gustul sau mirosul uleiurilor extravirgine și virgine de măsline au fost definite în anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Pentru a nu îi induce în eroare pe consumatori, nu ar trebui utilizați, în descrierea acestor uleiuri, niciun fel de alți termeni care descriu caracteristicile organoleptice ale uleiurilor extravirgine și virgine de măsline. Utilizarea acestor termeni pe eticheta uleiurilor extravirgine și virgine de măsline ar trebui să fie rezervată uleiurilor pentru care s-a dovedit, în urma verificării, că dețin aceste caracteristici, prin aplicarea metodei corespunzătoare de analiză a Consiliului Oleicol Internațional.
(19) Referirea izolată la aciditate sugerează în mod greșit un nivel de calitate absolută care îl induce în eroare pe consumator, deoarece acest factor reprezintă o valoare calitativă numai în raport cu ceilalți parametri fizico-chimici (indicele de peroxid, conținutul de ceară și absorbția ultravioletelor). În consecință, atunci când se face referire la aciditate pe etichetă, ar trebui indicați și parametrii respectivi.
(20) În scopul de a nu fi induși în eroare consumatorii, valoarea parametrilor fizico-chimici atunci când aceștia sunt indicați pe etichetă ar trebui să fie valoarea maximă pe care o pot atinge parametrii menționați până la data durabilității minimale.
(21) Pentru a le furniza consumatorilor informații referitoare la vechimea produsului, ar trebui să se permită producătorilor să indice anul de recoltă pe eticheta uleiurilor extravirgine și virgine de măsline dar numai dacă 100 % din conținutul recipientului provine dintr-un singur an de recoltă. Întrucât recoltarea măslinelor începe de obicei toamna și se încheie până în primăvara anului următor, este necesar să se clarifice modul în care este indicat pe etichetă anul de recoltare.
(22) Pentru a le furniza consumatorilor informații despre vechimea unui ulei de măsline, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a impune obligativitatea menționării anului de recoltă. Cu toate acestea, pentru a nu perturba funcționarea pieței unice, această indicație obligatorie ar trebui să se limiteze la producția lor internă, obținută din măsline recoltate pe teritoriul lor și destinată numai piețelor naționale. Pentru a fi posibile monitorizarea de către Comisie a aplicării respectivei decizii naționale și revizuirea dispoziției Uniunii care stă la baza sa, în contextul oricăror evoluții relevante ale funcționării pieței unice, statele membre ar trebui să notifice decizia lor în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1183 al Comisiei (11).
(23) Ar trebui adoptate măsurile necesare pentru ca produsele alimentare care conțin ulei de măsline să nu îi inducă în eroare pe consumatori prin evidențierea reputației uleiului de măsline fără a se preciza în mod clar compoziția reală a produsului. Prin urmare, ar trebui indicate clar pe etichetă procentul de ulei de măsline și anumite mențiuni specifice produselor constând exclusiv într-un amestec de uleiuri vegetale. De asemenea, ar trebui să se țină seama de dispozițiile speciale privind produsele alimentare în stare solidă conservate numai în ulei de măsline, stabilite în reglementări specifice, îndeosebi privind sardinele, tonul și pălămida.
(24) În scopul simplificării, în ceea ce privește produsele alimentare conservate numai în ulei de măsline, nu ar trebui să fie obligatorie indicarea pe etichetă a procentului de ulei adăugat în raport cu greutatea netă totală a produsului alimentar,