Recitale
(1) având în vedere că nu toate firmele de investiții au obligația de a avea situații financiare auditate, normele care specifică cerința de fonduri proprii pentru firmele de investiții pe baza cheltuielilor generale fixe ar trebui să permită firmelor de investiții să calculeze cerința pe baza cheltuielilor generale fixe și pornind de la situații financiare neauditate, dacă firmele de investiții nu sunt obligate să aibă situații financiare auditate. În plus, în cazul în care situațiile financiare auditate nu acoperă o perioadă de 12 luni, firma de investiții ar trebui să efectueze un calcul pentru a obține un cuantum anual echivalent, astfel încât să asigure coerența cu cerința prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033.
(2) Având în vedere că diferența dintre profitul brut și profitul net în ceea ce privește situația financiară a unei firme este reprezentată de costurile fixe de funcționare a activității firmei, deducerea din costurile totale ale unei firme de investiții a părților din profit care le revin angajaților, directorilor și partenerilor, menționate la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/2033, ar trebui înțeleasă ca referindu-se la profitul net.
(3) Mai mult, întrucât plata primelor pentru personal și a altor remunerații poate fi amânată în timp și ar putea urma diferite structuri contractuale, aceste prime pentru personal și alte remunerații ar trebui considerate ca fiind dependente de profitul net în cazul în care acest lucru nu ar avea niciun impact asupra poziției de capital a firmei, fie din cauza plăților deja efectuate, fie a absenței obligației de plată în cazul absenței unui profit net.
(4) Firmele de investiții trebuie să includă costurile fixe aferente părților terțe în calculul cheltuielilor lor totale. Însă în cazul în care aceste costuri nu sunt suportate integral în numele firmelor de investiții, acestea ar trebui incluse până la cuantumul care poate fi atribuit firmei de investiții.
(5) Nu toate firmele de investiții utilizează Standardele internaționale de raportare financiară și, la calcularea costurilor totale, există diferențe între standardele de contabilitate aplicabile. Elementele care trebuie deduse de firmele de investiții din cheltuielile lor totale utilizate pentru calcularea cerinței pe baza cheltuielilor generale fixe ar trebui să fie specificate mai în detaliu, în plus față de cele prevăzute la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/2033, pentru a asigura comparabilitatea în ceea ce privește calculul cerinței pe baza cheltuielilor generale fixe.
(6) Având în vedere particularitățile activității comercianților de mărfuri și de certificate de emisii, cheltuielile legate de materiile prime ar trebui deduse de către comercianții de mărfuri și de certificate de emisii din cheltuielile totale utilizate pentru calcularea cerinței pe baza cheltuielilor generale fixe.
(7) În cazul lichidării unei firme de investiții care este formator de piață, aceasta încetează să își furnizeze serviciile de formare a pieței și, prin urmare, nu mai suportă comisioanele de tranzacționare pe care le suporta în mod normal pentru furnizarea serviciilor respective. Prin urmare, comisioanele respective ar trebui excluse din totalul cheltuielilor utilizate pentru calcularea cerinței pe baza cheltuielilor generale fixe. În același timp, în cazul unei lichidări, formatorul de piață poate continua să dețină un inventar al titlurilor de valoare pe care le utilizează în mod normal în activitățile sale de formare a pieței. Lichidarea respectivului inventar ar genera comisioane de tranzacționare care ar trebui incluse în cheltuielile totale utilizate pentru calcularea cerinței pe baza cheltuielilor generale fixe.
(8) Cheltuielile generale fixe pot evolua într-un ritm similar cu cel al activităților firmei de investiții și, în acest caz, nu ar trebui să fie considerate modificări semnificative în sensul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/2033. În unele situații pot apărea însă modificări, cum ar fi transformările modelelor de afaceri sau fuziunile și achizițiile, care pot duce la variații semnificative ale cheltuielilor generale fixe preconizate. Prin urmare, normele care specifică cerința de fonduri proprii pentru firmele de investiții pe baza cheltuielilor generale fixe ar trebui să stabilească praguri obiective bazate pe cheltuielile generale fixe preconizate, cu scopul de a preciza noțiunea de modificare semnificativă.
(9) Prezentul regulament are la bază proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană, după consultarea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe.
(10) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),