Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2016/2031 constituie baza legislației Uniunii referitoare la măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor. Întrucât regulamentul respectiv stabilește un nou set de norme, el abrogă, cu intrare în vigoare de la 1 ianuarie 2022, mai multe acte care se bazau pe normele anterioare din acest sector.
(2) Unul dintre aceste acte abrogate este Directiva 93/85/CEE a Consiliului (2) care stabilește măsuri împotriva organismului dăunător Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al. ssp sepedonicus (Spieckermann & Kotthoff 1914), redenumit ulterior Clavibacter sepedonicus (Spieckermann & Kotthoff 1914) Nouioui et al. 2018, (denumit în continuare „organismul dăunător specificat”), agentul patogen care cauzează putregaiul inelar al cartofului.
(3) În plus, de la adoptarea directivei respective, au avut loc noi evoluții științifice în ceea ce privește biologia și distribuția organismului dăunător specificat, fiind elaborate noi metode de testare pentru depistarea și identificarea acestuia, precum și metode de eradicare și de prevenire a răspândirii sale.
(4) Prin urmare, este oportun să se adopte noi măsuri pentru plantele de Solanum tuberosum L., cu excepția semințelor (denumite în continuare „plantele specificate”), pentru a eradica organismul dăunător specificat în cazul în care se constată că este prezent pe teritoriul Uniunii și pentru a preveni răspândirea acestuia. Cu toate acestea, anumite măsuri prevăzute în Directiva 93/85/CEE, în special cele privind eradicarea organismului dăunător specificat și prevenirea răspândirii acestuia, sunt încă adecvate și, prin urmare, ar trebui menținute.
(5) Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să efectueze anchete anuale cu privire la prezența organismului dăunător specificat pe plantele specificate de pe teritoriul lor, pentru a asigura depistarea cât mai eficace și mai timpurie a respectivului organism dăunător. Normele privind anchetele anuale ar trebui să fie adaptate la utilizarea prevăzută a plantelor specificate, pentru a garanta că inspecțiile vizuale, prelevarea de probe și testarea au loc la momentul cel mai potrivit și în cele mai adecvate condiții pentru fiecare plantă și utilizare a sa.
(6) În cazul unei suspiciuni privind prezența organismului dăunător specificat, autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui să efectueze teste în conformitate cu standardele internaționale, pentru a confirma sau infirma această prezență.
(7) În cazul în care prezența organismului dăunător specificat este confirmată, autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui să ia fără întârziere măsurile corespunzătoare pentru eradicarea acestuia și prevenirea răspândirii sale ulterioare. Prima dintre aceste măsuri ar trebui să fie stabilirea unei zone demarcate.
(8) De asemenea, ar trebui prevăzute și alte măsuri de eradicare. Plantele specificate desemnate ca fiind infectate cu organismul dăunător specificat nu ar trebui să fie plantate pe teritoriul Uniunii, iar autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui să se asigure că plantele specificate infectate sunt distruse sau eliminate în alt mod, în condiții care să prevină răspândirea organismului dăunător specificat. Ar trebui prevăzute măsuri specifice în ceea ce privește testarea, prelevarea de probe și acțiunile la fața locului, pentru a garanta că nu există niciun risc identificabil de răspândire a organismului dăunător specificat.
(9) Pentru a asigura cea mai eficace protecție a teritoriului Uniunii împotriva organismului dăunător specificat, este oportun să se desemneze anumite zone din Uniune ca „zone puternic infectate”. Aceste zone ar trebui definite ca zone în care numărul de focare identificate în cursul anchetelor anuale efectuate pe parcursul unei perioade continue de peste zece ani a demonstrat că organismul dăunător specificat este prezent în mai multe locuri și în care nu se poate exclude faptul că respectivul dăunător este prezent și în situri de producție care nu se află sub supraveghere oficială. Din acest motiv, circulația plantelor specificate în afara acestor zone, către și în interiorul restului teritoriului Uniunii, ar trebui să facă obiectul anumitor condiții și să fie însoțită de un pașaport fitosanitar.
(10) O dată la cinci ani, statele membre ar trebui să prezinte Comisiei și celorlalte state membre rapoarte cu privire la evoluția din respectivele zone puternic infectate, pentru a asigura o imagine de ansamblu a punerii în aplicare a acestor măsuri în Uniune și, dacă este necesar, pentru a le revizui și adapta.
(11) Este oportun să se prevadă o derogare de la obligația de a notifica prezența organismului dăunător specificat în EUROPHYT, în temeiul articolului 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 (3), în cazul în care organismul dăunător specificat este situat într-o zonă puternic infectată, deoarece acest lucru ar avea o valoare adăugată redusă din cauza apariției continue de focare în mai multe locuri.
(12) Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru a se asigura că acesta este aplicabil cât mai curând posibil după abrogarea Directivei 93/85/CEE.
(13) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,