Recitale
(1) Determinarea valorilor expunerii indirecte față de un client care provine din contracte derivate și contracte derivate de credit în scopul expunerilor mari ar trebui să difere de metoda de calcul a valorii expunerii utilizată pentru cerințele de capital bazate pe risc prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, deoarece o stare de nerambursare a instrumentului-suport ar putea duce la profit în locul unei pierderi. Prin urmare, valoarea expunerii indirecte ar trebui să depindă de pierderea (mai exact, valoarea pozitivă a expunerii) sau de câștigul (mai exact, valoarea negativă a expunerii) care ar rezulta dintr-o potențială stare de nerambursare a instrumentului său suport. În cadrul regimului expunerilor mari prevăzut în partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul expunerilor din portofoliul de tranzacționare, instituțiile pot compensa pozițiile pozitive și negative pe aceleași instrumente financiare sau, în anumite condiții, pe instrumente financiare diferite, emise de un anumit client. Expunerea netă globală față de un client individual este luată în considerare numai dacă este pozitivă. În mod similar, expunerea netă globală față de un anumit client, după includerea expunerilor indirecte față de clientul respectiv care provin din contracte derivate sau contracte derivate de credit alocate portofoliului de tranzacționare, ar trebui luată în considerare numai dacă este pozitivă. Pentru a evita orice compensare a expunerilor indirecte care provin din contracte derivate sau contracte derivate de credit alocate în afara portofoliului de tranzacționare, orice valoare negativă a expunerii indirecte care provine din pozițiile respective ar trebui stabilită la zero.
(2) Pentru a se asigura că riscul de nerambursare este reflectat în mod corespunzător, valoarea expunerii indirecte a opțiunilor, indiferent dacă sunt alocate portofoliului de tranzacționare sau în afara portofoliului de tranzacționare, ar trebui, prin urmare, să depindă de modificările prețurilor opțiunilor care ar rezulta din nerambursarea respectivului instrument-suport, de exemplu valoarea de piață a opțiunii pentru opțiunile call și valoarea de piață a opțiunii minus prețul său de exercitare pentru opțiunile put.
(3) Scopul derivatelor de credit este de a transfera riscul de credit în legătură cu debitorii fără a transfera activele propriu-zise. Rolul pe care îl joacă instituțiile în calitate de vânzător al protecției sau cumpărător al protecției și tipul de derivat de credit la care participă ar trebui să fie luate în considerare pentru determinarea valorii expunerii indirecte a instrumentului-suport. Prin urmare, expunerea indirectă ar trebui să fie egală cu valoarea de piață a contractului derivat de credit, care ar trebui ajustată cu suma datorată sau preconizată a fi primită de la contraparte în cazul în care emitentul instrumentului de datorie suport intră în stare de nerambursare.
(4) Pentru alte tipuri de contracte derivate care constituie o combinație de poziții lungi și scurte, pentru a se asigura că se reflectă riscul exact de nerambursare, instituțiile ar trebui să descompună aceste contracte derivate pe segmente cu tranzacții individuale. Numai segmentele cu risc de nerambursare, în cazul în care instituțiile prezintă un risc de pierdere în caz de nerambursare, ar trebui să fie relevante pentru calcularea valorii expunerii indirecte care provine din contractele derivate respective. Cu toate acestea, în cazul în care instituțiile nu sunt în măsură să aplice această metodologie și să asigure un tratament prudent, ar trebui să li se permită instituțiilor să determine valoarea expunerii indirecte a instrumentelor-suport ca fiind pierderea maximă pe care ar putea să o suporte în urma intrării în stare de nerambursare a emitentului instrumentului-suport la care se referă contractul derivat.
(5) Contractele derivate pot fi subscrise pe instrumente cu mai multe nume de referință suport. În ceea ce privește aceste instrumente derivate cu mai multe elemente-suport, atunci când o instituție poate aplica abordarea de tip look through la numele de referință suport, și pentru a se asigura că se utilizează metoda cea mai exactă, valoarea expunerii indirecte ar trebui calculată prin analizarea variației prețului instrumentului derivat în cazul intrării în stare de nerambursare a fiecăruia dintre numele de referință suport ale instrumentului cu mai multe elemente-suport. Pentru a asigura coerența cu cadrul privind expunerile mari aplicabil tranzacțiilor în care există o expunere la active-suport, articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1187/2014 al Comisiei (2) ar trebui să se aplice pentru a atribui expunerile clientului identificat, unui client distinct sau clientului necunoscut. În cazurile în care instituțiile nu sunt în măsură să aplice abordarea de tip look-through sau în cazul în care aplicarea unei abordări de tip look-through la un instrument derivat cu mai multe nume de referință este excesiv de împovărătoare pentru instituții și pentru a se asigura un tratament prudent, instituțiile ar trebui să calculeze valoarea expunerii indirecte analizând variația prețului instrumentului derivat în cazul intrării în stare de nerambursare a tuturor acestor nume de referință suport. În mod similar, pentru a se asigura coerența cu cadrul privind expunerile mari aplicabil tranzacțiilor în care există o expunere la active-suport, articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1187/2014 ar trebui să se aplice pentru a atribui expunerea unui client distinct sau clientului necunoscut. În toate cazurile în care instrumentele-suport sunt atribuite clientului necunoscut, pentru a se evita riscul ca valorile negative ale expunerilor indirecte să fie compensate cu valori pozitive ale expunerilor indirecte, instituțiile ar trebui să stabilească la zero orice valoare negativă a expunerilor indirecte.
(6) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(7) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),