Recitale
(1) Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (2) ar trebui modificat pentru a permite mai bine instituțiilor de credit emitente de obligațiuni garantate să respecte, pe de o parte, cerința generală de acoperire a necesarului de lichiditate pentru o perioadă de criză de 30 de zile calendaristice, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din regulamentul delegat menționat, și, pe de altă parte, cerința privind amortizorul de lichiditate din portofoliul de acoperire de a deține active lichide pentru a acoperi ieșirile nete de lichidități în următoarele 180 de zile, prevăzută la articolul 16 din Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European și a Consiliului (3). Pentru a clarifica unele dintre normele existente și a alinia textul Regulamentului delegat (UE) 2015/61 la definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva (UE) 2019/2162, s-au dovedit necesare unele modificări suplimentare.
(2) Cerința generală de acoperire a necesarului de lichiditate prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 și cerința privind amortizorul de lichiditate din portofoliul de acoperire prevăzută la articolul 16 din Directiva (UE) 2019/2162 au ca rezultat obligația instituțiilor de credit emitente de obligațiuni garantate de a deține un anumit volum de active lichide pentru aceeași perioadă de 30 de zile calendaristice. Cu toate acestea, instituțiile de credit nu ar trebui să aibă obligația de a acoperi aceleași ieșiri cu active lichide diferite pentru aceeași perioadă. În vederea eliminării acestei suprapuneri, în cadrul cerinței generale de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui introdusă o nouă modificare a criteriului referitor la grevarea cu sarcini. Această modificare, împreună cu dispozițiile existente care sunt prevăzute la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 și care se aplică în continuare în cazul activelor segregate din portofoliul de acoperire, ar aborda situațiile în care activele segregate îndeplinesc criteriile pentru a fi recunoscute ca fiind negrevate de sarcini într-un mod adecvat din punct de vedere prudențial. Această nouă modificare ar permite ca activele lichide deținute ca parte a amortizorului de lichiditate din portofoliul de acoperire să fie tratate drept negrevate de sarcini până la valoarea ieșirilor nete de lichidități care decurg din programul de obligațiuni garantate asociat.
(3) În plus, în unele state membre se aplică modele specifice de emisiune de obligațiuni garantate, caracterizate de cerințe juridice specifice care sunt impuse emitenților de obligațiuni garantate pentru a proteja investitorii și care le depășesc pe cele menționate în Directiva (UE) 2019/2162. Emitenții de obligațiuni garantate care sunt supuși unor astfel de cerințe juridice specifice desfășoară activități de emisiune de obligațiuni garantate similare cu cele desfășurate de alți emitenți de obligațiuni garantate din UE și, prin urmare, au un profil similar de risc de lichiditate. Cerințele respective oferă, de asemenea, un grad ridicat de protecție emitenților de obligațiuni garantate, în special prin recurgerea la supragarantarea neobligatorie pentru emisiunea programelor lor de obligațiuni garantate. Toate activele acestor emitenți de obligațiuni garantate ar fi atașate însă portofoliilor de acoperire și, prin urmare, ar fi considerate grevate de sarcini, fiind astfel indisponibile și neeligibile pentru amortizorul de lichiditate al indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR). Ca urmare a acestei situații, emitenții de obligațiuni garantate ar încălca cerința privind LCR prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 și s-ar crea astfel condiții de concurență inechitabile între emitenți, în pofida similarității profilului lor prudențial. Pentru a îndeplini cerințele de supragarantare obligatorie și neobligatorie în scopul emisiunii unui program de obligațiuni garantate, emitenții de obligațiuni garantate respectivi sunt constrânși din punct de vedere operațional să emită datorii subordonate. Ieșirile nete generale de lichidități ale emitenților respectivi sunt mai mari decât ieșirile nete de lichidități care decurg doar din obligațiunile garantate emise. În acest context, ar trebui introduse modificări suplimentare pentru a permite ca, în anumite situații specifice și limitate, activele deținute în portofoliul de acoperire să fie recunoscute ca negrevate de sarcini pentru a îndeplini cerințele de supragarantare neobligatorie. Pentru a se asigura faptul că o astfel de extindere a recunoașterii ca negrevate de sarcini a activelor deținute într-un portofoliu de acoperire este adecvată din punct de vedere prudențial și coerentă cu cerințele LCR, emitenții de obligațiuni garantate ar trebui să îndeplinească mai multe condiții. Mai precis, numai emitenții de obligațiuni garantate care sunt obligați, în temeiul unei cerințe legale de drept intern, să își atașeze toate activele la emisiunile de obligațiuni garantate pot beneficia de această dispoziție, în limita volumului de active necesar pentru a acoperi totalul ieșirilor nete de lichidități ale emitentului de obligațiuni garantate.
(4) În plus, este necesar să se stabilească norme în materie de monetizare pentru evaluarea activelor lichide deținute într-un amortizor de lichiditate din portofoliul de acoperire.
(5) Ținând cont de recomandările formulate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în raportul său din 20 decembrie 2013 (4), elaborat în temeiul articolului 509 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, toate tipurile de obligațiuni emise sau garantate de administrațiile centrale și de băncile centrale ale statelor membre, precum și cele emise sau garantate de bănci de dezvoltare multilaterală și de organizații internaționale ar trebui să primească statutul de nivel 1. În raportul ABE s-a efectuat o analiză empirică și calitativă cu privire la nivelul ridicat sau extrem de ridicat de lichiditate și de calitate a creditului aferent acestor obligațiuni, concluzia fiind că obligațiunile respective îndeplinesc standardele Basel în ceea ce privește nivelul ridicat de lichiditate și de calitate a creditului. Prin urmare, obligațiunile emise de agențiile oficiale de creditare a exportului, indiferent de structura organizatorică a acestor agenții, ar trebui să fie calificate drept „active lichide” și, prin urmare, să primească statutul de nivel 1.
(6) Unele dintre condițiile pentru tratamentul preferențial al expunerilor sub formă de obligațiuni garantate prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 au fost modificate prin Regulamentul 2019/2160 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Prin urmare, trimiterile la articolul respectiv din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 ar trebui modificate în consecință.
(7) Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/61 ar trebui modificat în consecință.
(8) Prezentul regulament ar trebui aplicat în coroborare cu dispozițiile de drept intern care transpun Directiva (UE) 2019/2162 și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2019/2160. Pentru a se asigura aplicarea consecventă a noului cadru care stabilește caracteristicile structurale pentru emisiunea de obligațiuni garantate și cerințele modificate pentru tratamentul preferențial, data aplicării prezentului regulament ar trebui să fie aceeași cu data de la care statele membre trebuie să aplice dispozițiile de drept intern care transpun Directiva (UE) 2019/2162 și cu data aplicării Regulamentului (UE) 2019/2160,