Recitale
(1)
Regulamentul (UE) 2021/2116 stabilește dispozițiile de bază privind, printre altele, acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică, gestiunea financiară și procedurile de verificare, garanțiile și utilizarea monedei euro. Pentru a se asigura funcționarea fără probleme a noului cadru juridic, trebuie adoptate anumite norme în completarea dispozițiilor prevăzute de regulamentul respectiv în domeniile în cauză. Noile norme trebuie să înlocuiască dispozițiile relevante din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei (2).
(2)
În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, agențiile de plăți pot fi acreditate de statele membre numai dacă îndeplinesc anumite criterii minime stabilite la nivelul Uniunii. Criteriile respective trebuie să vizeze patru domenii de bază: mediul intern, activitățile de control, informarea și comunicarea, precum și monitorizarea. Statele membre trebuie să aibă libertatea de a stabili criterii de acreditare suplimentare pentru a ține seama de eventualele caracteristici specifice ale unei agenții de plăți.
(3)
În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116, o autoritate competentă la nivel ministerial urmează să fie responsabilă cu acordarea, revizuirea și retragerea acreditării organismului de coordonare menționat la articolul 10 din regulamentul respectiv. Statele membre trebuie să acrediteze organismele de coordonare numai dacă acestea îndeplinesc anumite criterii minime stabilite la nivelul Uniunii și de către autoritatea competentă. Criteriile respective trebuie să vizeze sarcinile specifice ale organismului de coordonare în ceea ce privește prelucrarea informațiilor financiare menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (a) și la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(4)
Măsurile de intervenție publică pot fi finanțate numai dacă cheltuielile în cauză au fost suportate de către agențiile de plăți desemnate de statele membre ca responsabile cu îndeplinirea anumitor obligații referitoare la intervenția publică. Totuși, îndeplinirea sarcinilor privind, în special, administrarea și controlul măsurilor de intervenție, cu excepția plății ajutoarelor, poate fi delegată în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116. De asemenea, aceste sarcini trebuie să poată fi îndeplinite de mai multe agenții de plăți. Trebuie să se prevadă, de asemenea, că gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică poate fi încredințată unor organisme terțe publice sau private, sub responsabilitatea agenției de plăți. Prin urmare, este indicat să se specifice sfera responsabilității agențiilor de plăți în acest domeniu, să se specifice obligațiile acestora și să se determine în ce condiții și în conformitate cu ce reguli gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică poate fi încredințată unor organisme terțe publice sau private. În acest caz, trebuie, de asemenea, să se prevadă că organismele în cauză trebuie să acționeze în temeiul unor contracte bazate pe obligații și principii generale care trebuie stabilite.
(5)
În ceea ce privește Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și intervențiile finanțate de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și reglementate în cadrul Sistemului integrat de administrare și control (IACS), legislația agricolă a Uniunii include perioade pentru plata ajutoarelor către beneficiari care trebuie respectate de statele membre. Plățile efectuate în afara perioadelor respective trebuie considerate neeligibile pentru finanțare din partea Uniunii. Totuși, analiza a arătat că, într-o serie de cazuri, statele membre efectuează plăți întârziate ale ajutoarelor din cauza controalelor suplimentare efectuate de statele membre în legătură cu contestații, recursuri și alte litigii în instanțele naționale. Așadar, și în conformitate cu principiul proporționalității, trebuie stabilită o marjă fixă legată de cheltuieli, în cadrul căreia nu trebuie efectuate reduceri ale plăților pentru astfel de cazuri. În plus, după depășirea acestei marje, pentru ca impactul financiar să fie modulat proporțional cu întârzierea plății, trebuie să se prevadă posibilitatea Comisiei de a reduce proporțional plățile din partea Uniunii în funcție de durata întârzierii constatate a plății.
(6)
Plățile de ajutoare efectuate înaintea primei date posibile pentru plată prevăzute de dreptul Uniunii nu pot fi justificate pe baza acelorași motive ca plățile efectuate după ultima dată posibilă pentru plată. Prin urmare, nu trebuie să se prevadă o reducere proporțională în cazul respectivelor plăți timpurii. Totuși, trebuie prevăzută o excepție pentru cazurile în care legislația agricolă a Uniunii prevede plata unui avans de până la un anumit cuantum maxim.
(7)
Comisia trebuie să efectueze plăți către statele membre pe baza declarațiilor de cheltuieli trimise de statele membre, în conformitate cu articolele 21 și 32 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Totuși, Comisia trebuie să ia în considerare veniturile încasate de agențiile de plăți în contul bugetului Uniunii. În consecință, este necesar să se stabilească condițiile în care se efectuează compensarea anumitor tipuri de cheltuieli și venituri în cadrul FEGA și în cel al FEADR.
(8)
În temeiul articolului 16 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (3), dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului financiar, plățile pot fi efectuate lunar per capitol până la maximum o doisprezecime din creditele alocate în capitolul relevant din bugetul pentru exercițiul financiar precedent. În scopul alocării în mod echitabil între statele membre a creditelor disponibile, trebuie să se prevadă ca, în acest caz, plățile lunare din cadrul FEGA și plățile intermediare din cadrul FEADR să fie efectuate ca procentaj din declarațiile de cheltuieli transmise de către fiecare stat membru și ca soldul neutilizat în cursul unei anumite luni să fie realocat în plățile lunare sau intermediare ulterioare.
(9)
Trebuie să se prevadă că, după ce informează statele membre în cauză, Comisia poate amâna compensarea cheltuielilor și a veniturilor alocate pentru următoarele plăți lunare dacă informațiile solicitate sunt transmise cu întârziere sau dacă există discrepanțe care încă mai trebuie clarificate cu statul membru.
(10)
Pentru a se evita aplicarea de către statele membre care nu au adoptat moneda euro a unor cursuri de schimb diferite, pe de o parte în cazul contabilizării veniturilor încasate sau a ajutoarelor plătite către beneficiari și înregistrate în conturile agențiilor de plăți într-o altă monedă decât euro și, pe de altă parte, în declarația de cheltuieli întocmită de agenția de plăți sau de organismul de coordonare acreditat, trebuie stabilite cerințe suplimentare.
(11)
În cazurile în care cursul de schimb pentru faptul generator nu a fost stabilit de dreptul Uniunii, este necesar să se stabilească cerințe pentru cursul de schimb pe care statele membre care nu au adoptat moneda euro trebuie să îl utilizeze în declarația lor de cheltuieli și în scopul verificării financiare și a performanței pentru veniturile alocate care rezultă din consecințele financiare ale nerecuperării.
(12)
În contextul verificării performanței, este necesar să se stabilească norme privind criteriile pentru justificările care trebuie furnizate de statul membru în cauză, precum și metodologia și criteriile de aplicare a unor reduceri.
(13)
Pentru a se permite Comisiei să verifice îndeplinirea de către statele membre a obligației de a proteja interesele financiare ale Uniunii și pentru a se asigura aplicarea eficientă a procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116, trebuie stabilite dispoziții privind criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor. Trebuie definite diferitele tipuri de corecții menționate la articolul 55 sus-menționat și trebuie stabilite principiile referitoare la modul în care se va ține seama de circumstanțele fiecărui caz pentru determinarea cuantumurilor corecțiilor. De asemenea, trebuie stabilite norme referitoare la modul în care vor fi creditate către FEGA și FEADR recuperările de la beneficiari efectuate de statele membre.
(14)
În ceea ce privește normele specifice de eligibilitate pentru plata specifică pentru cultura de bumbac prevăzute în titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și pentru sprijinul pentru pensionarea anticipată menționat la articolul 155 alineatul (2) din regulamentul respectiv, cazurile de neconformitate trebuie evaluate în cadrul unei proceduri de verificare a conformității, care ar urma să evalueze conformitatea cu legalitatea și regularitatea la nivelul beneficiarului.
(15)
În cadrul noului model de performanță, se va evalua conformitatea sistemelor statelor membre cu normele Uniunii și, în cazul unor deficiențe grave ale sistemelor de guvernanță, Comisia va propune excluderea anumitor cheltuieli de la finanțarea din partea Uniunii, în cadrul unei proceduri de verificare a conformității. Evaluarea nu trebuie să se extindă la cazurile de nerespectare a condițiilor de eligibilitate pentru beneficiarii individuali prevăzute în planurile strategice naționale PAC și în normele naționale. Întrucât evaluarea se realizează la nivel de sisteme, propunerea de excludere de la finanțarea din partea Uniunii trebuie să se bazeze pe corecții forfetare. Cu toate acestea, în cazurile în care circumstanțele specifice permit acest lucru, statele membre ar putea furniza un calcul detaliat sau un calcul extrapolat al riscului pentru FEGA sau FEADR, care să fie evaluat de Comisie în cadrul procedurii de verificare a conformității.
(16)
Numeroase dispoziții ale regulamentelor Uniunii din domeniul agriculturii prevăd constituirea unei garanții pentru a se asigura plata cuantumurilor datorate, în cazul nerespectării unei obligații. Prin urmare, pentru a se evita condițiile inegale de concurență, trebuie stabilite condițiile care se aplică pentru această cerință.
(17)
Din motive de claritate și de securitate juridică, Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 trebuie abrogat. Totuși, articolul 5a, articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (2) și articolul 13 din regulamentul respectiv trebuie să se aplice în continuare în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și în ceea ce privește programele operaționale aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), iar articolul 13 din regulamentul respectiv trebuie să se aplice în continuare în cazul recuperărilor în curs lansate în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(18)
În scopul punerii în aplicare în mod corect a Regulamentului (UE) 2021/2116, trebuie să se precizeze că, dacă o agenție de plăți acreditată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 își asumă responsabilitatea pentru cheltuieli pentru care nu era responsabilă înainte, agenția de plăți respectivă trebuie acreditată cu noile responsabilități înaintea datei de 1 ianuarie 2023.
(19)
În sfârșit, având în vedere punctul 31 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia consideră că există o legătură de fond între delegările de competențe prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/2116 în ceea ce privește normele referitoare la acreditarea agențiilor de plăți, la gestiunea financiară, la verificare și la garanții, precum și că există o interconexiune între ele în ceea ce privește gestionarea de zi cu zi a cheltuielilor PAC. Prin urmare, este necesar ca normele respective să fie prevăzute în același act delegat,
Articolul 1
Condițiile pentru acreditarea agențiilor de plăți
CAPITOLUL I Agențiile de plăți și alte organisme
(1) Statele membre acreditează ca agenții de plăți departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul alineat și criteriile menționate la alineatele (2) și (3). Agențiile de plăți care desfășoară activitățile de gestionare și control al cheltuielilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 oferă, în privința plăților efectuate și a modului de comunicare și de păstrare a informațiilor, asigurări suficiente că: (a) în ceea ce privește tipurile de intervenții menționate în Regulamentul (UE) 2021/2115, cheltuielile corespund realizărilor raportate aferente și au fost efectuate în conformitate cu sistemele de guvernanță aplicabile; (b) plățile sunt legale și corecte din punctul de vedere al măsurilor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 (8), (UE) nr. 229/2013 (9), (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1144/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului (10); (c) se păstrează o evidență corectă și completă a plăților efectuate; (d) se efectuează controalele stabilite de legislația Uniunii; (e) documentele solicitate se depun până la termenele și în formatul prevăzute de normele Uniunii; (f) documentele sunt accesibile și se păstrează astfel încât să li se asigure integralitatea, valabilitatea și lizibilitatea de-a lungul timpului; acest lucru este valabil și pentru documentele pe suport electronic în sensul normelor Uniunii.
(2) Pentru a fi acreditată, o agenție de plăți trebuie să dispună de o structură administrativă și de un sistem de control intern care să îndeplinească criteriile stabilite în anexa I în ceea ce privește: (a) mediul intern; (b) activitățile de control; (c) informarea și comunicarea; (d) monitorizarea.
(3) Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale agențiilor de plăți.
Articolul 2
Condițiile pentru acreditarea organismelor de coordonare
CAPITOLUL I Agențiile de plăți și alte organisme
(1) Dacă sunt acreditate mai multe agenții de plăți, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, statul membru în cauză acreditează ca organisme de coordonare departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) și criteriile menționate la alineatele (3) și (4). Printr-un act oficial emis la nivel ministerial, statul membru respectiv decide cu privire la acreditarea organismului de coordonare după ce s-a convins că măsurile administrative ale respectivului organism oferă asigurări suficiente cu privire la capacitatea sa de a duce la îndeplinire sarcinile prevăzute la articolul menționat.
(2) Pentru a fi acreditat, organismul de coordonare trebuie să garanteze că: (a) declarațiile adresate Comisiei se bazează pe informații care provin din surse autorizate în mod corespunzător; (b) raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și la articolul 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115 este inclus în domeniul de aplicare al avizului menționat la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, iar transmiterea acestuia este însoțită de o declarație de gestiune care vizează compilarea întregului raport; (c) declarațiile adresate Comisiei sunt autorizate în mod corespunzător înainte de transmitere; (d) există o pistă de audit corespunzătoare în sprijinul informațiilor transmise Comisiei; (e) o evidență a informațiilor primite și transmise este păstrată în siguranță în format electronic.
(3) În plus, pentru a fi acreditat, un organism de coordonare trebuie să aibă, în ceea ce privește compilarea raportului anual privind performanța, o organizare administrativă și un sistem de control intern care respectă cerințele stabilite de autoritatea competentă în ceea ce privește procedurile implicate și, în special, criteriile referitoare la informare și comunicare prevăzute în anexa II.
(4) Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale organismului de coordonare.
Articolul 3
Obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică
CAPITOLUL I Agențiile de plăți și alte organisme
(1) Agențiile de plăți menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 asigură gestionarea și controlul operațiunilor legate de măsurile de intervenție privind depozitarea publică pentru care sunt responsabile, în condițiile stabilite în anexa III la prezentul regulament și, după caz, în legislația agricolă sectorială, în special pe baza procentajelor minime de control stabilite în anexa menționată. Agențiile de plăți își pot delega atribuțiile legate de măsurile de intervenție publică agențiilor de intervenție care îndeplinesc condițiile de autorizare stabilite la punctul 1.D din anexa I la prezentul regulament sau pot acționa prin intermediul altor agenții de plăți.
(2) Fără a aduce atingere responsabilității lor globale legate de depozitarea publică, agențiile de plăți sau agențiile de intervenție pot: (a) să încredințeze gestionarea anumitor măsuri de depozitare publică unor persoane fizice sau juridice care asigură depozitarea produselor agricole de intervenție („depozitari”); (b) să mandateze persoane fizice sau juridice pentru realizarea anumitor sarcini specifice prevăzute de legislația agricolă sectorială. Dacă agențiile de plăți încredințează depozitarilor gestionarea, astfel cum se menționează la primul paragraf litera (a), gestionarea se va realiza în temeiul unor contracte de depozitare pe baza obligațiilor și a principiilor generale stabilite în anexa IV.
(3) Obligațiile agențiilor de plăți în domeniul depozitării publice sunt, în special, următoarele: (a) să țină o evidență a stocurilor și conturi financiare pentru fiecare produs care face obiectul unei măsuri de intervenție de depozitare publică, pe baza operațiunilor pe care le efectuează de la data de 1 octombrie a unui an până la data de 30 septembrie a anului următor, perioadă denumită „an fiscal”; (b) să țină o evidență actualizată a depozitarilor cu care au încheiat contracte de depozitare publică. Această evidență conține referințe care permit identificarea exactă a tuturor punctelor de depozitare, specificând capacitatea acestora, numărul de antrepozite, de depozite frigorifice și silozuri, precum și planurile și schițele acestora; (c) să pună la dispoziția Comisiei contractele-tip folosite pentru depozitarea publică, normele stabilite pentru recepția produselor, depozitarea și ieșirea acestora din magaziile depozitarilor, precum și normele cu privire la responsabilitatea depozitarilor; (d) să țină o evidență centralizată și computerizată a tuturor stocurilor, care să cuprindă toate locurile de depozitare, toate produsele, toate cantitățile și calitățile diferitelor produse, specificând pentru fiecare în parte greutatea (netă și brută, după caz) sau volumul; (e) să efectueze toate operațiunile legate de depozitarea, conservarea, transportul sau transferul produselor de intervenție, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislația națională, fără a aduce atingere responsabilității cumpărătorilor, a celorlalte agenții de plăți implicate într-o operațiune sau a oricăror alte persoane mandatate în acest sens; (f) să efectueze controale în locurile de depozitare a stocurilor de intervenție, pe tot parcursul anului, la intervale neregulate și fără preaviz. Totuși, cu condiția ca acest lucru să nu dăuneze obiectivului controlului, se poate da un preaviz, dar acesta trebuie să fie strict limitat la durata minimă necesară. Acest preaviz nu trebuie să depășească 24 de ore, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător; (g) să realizeze un inventar anual în conformitate cu articolul 4. În cazul în care, într-un stat membru, administrarea conturilor de depozitare publică pentru unul sau mai multe produse este realizată de mai multe agenții de plăți, evidența stocurilor și conturile financiare menționate la primul paragraf literele (a) și (d) sunt consolidate la nivelul statului membru înainte ca informațiile corespunzătoare să fie notificate Comisiei.
(4) Agențiile de plăți asigură: (a) buna conservare a produselor care fac obiectul măsurilor de intervenție ale Uniunii, prin controlarea, cel puțin o dată pe an, a calității produselor depozitate; (b) integritatea stocurilor de intervenție.
(5) Agențiile de plăți informează de îndată Comisia: (a) despre cazurile în care prelungirea perioadei de depozitare a unui produs poate duce la deteriorarea acestuia; (b) despre pierderile cantitative sau deteriorarea produsului din cauza unor dezastre naturale. Atunci când sunt aplicabile situațiile menționate la primul paragraf, Comisia adoptă decizia adecvată: (a) în ceea ce privește situațiile menționate la primul paragraf litera (a), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; (b) în ceea ce privește situațiile menționate la primul paragraf litera (b), în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 102 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116;
(6) Agențiile de plăți suportă consecințele financiare ce rezultă din conservarea neadecvată a produselor care fac obiectul unor măsuri de intervenție ale Uniunii, în special cele ce rezultă din metode nepotrivite de depozitare. Fără a aduce atingere eventualelor acțiuni împotriva depozitarilor, agențiile de plăți poartă responsabilitatea financiară pentru nerespectarea angajamentelor sau obligațiilor lor.
(7) Agențiile de plăți pun permanent la dispoziția agenților Comisiei și a persoanelor mandatate de Comisie, pe suport electronic sau la sediul agențiilor de plăți, conturile de depozitare publică și toate documentele, contractele și fișierele întocmite sau primite în contextul operațiunilor de intervenție.
Articolul 4
Inventar
CAPITOLUL I Agențiile de plăți și alte organisme
(1) Pe parcursul fiecărui an fiscal, agențiile de plăți întocmesc un inventar pentru fiecare produs care a făcut obiectul intervenției Uniunii. Agențiile de plăți confruntă rezultatele acestui inventar cu datele contabile. Eventualele diferențe cantitative constatate și cuantumurile rezultate din diferențele calitative constatate cu ocazia controalelor sunt contabilizate în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 47 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(2) În sensul alineatului (1), cantitățile lipsă rezultate din operațiunile uzuale de depozitare sunt supuse limitelor de toleranță stabilite în anexa V și corespund diferenței dintre stocul teoretic ce rezultă din inventarul contabil, pe de o parte, și stocul fizic real stabilit pe baza inventarului prevăzut la alineatul (1) sau stocul contabil rămas după epuizarea stocului real dintr-un depozit, pe de altă parte.
Articolul 5
Nerespectarea ultimului termen de plată
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
(1) Plățile către un beneficiar efectuate după ultima dată de plată posibilă pot fi considerate eligibile în circumstanțele și condițiile prevăzute la alineatele (2)-(6).
(2) Dacă cheltuielile din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) prevăzute la articolul 5 alineatul (2) sau cheltuielile din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) prevăzute la articolul 6 pentru intervențiile menționate la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 efectuate după termenul stabilit de dreptul Uniunii sunt egale cu pragul de 5 % sau mai puțin din cheltuielile efectuate înainte de termenele-limită pentru FEGA și, respectiv, FEADR, nu se efectuează nicio reducere a plăților lunare sau intermediare. Dacă cheltuielile din FEGA sau din FEADR efectuate după expirarea termenelor-limită prevăzute în dreptul Uniunii depășesc pragul de 5 % în cazul FEGA și, respectiv, în cazul FEADR, toate cheltuielile suplimentare efectuate cu întârziere se reduc în conformitate cu următoarele reguli: (a) în cazul cheltuielilor din FEGA: (i) cheltuielile efectuate în prima lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 10 %; (ii) cheltuielile efectuate în a doua lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 25 %; (iii) cheltuielile efectuate în a treia lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 45 %; (iv) cheltuielile efectuate în a patra lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 70 %; (v) cheltuielile efectuate mai târziu decât în a patra lună următoare lunii în care a expirat termenul de plată se reduc cu 100 %; (b) în cazul cheltuielilor din FEADR: (i) cheltuielile efectuate în perioada 1 iulie-15 octombrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 25 %; (ii) cheltuielile efectuate în perioada 16 octombrie-31 decembrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 60 %; (iii) cheltuielile efectuate după data de 31 decembrie a anului în care a expirat termenul de plată se reduc cu 100 %.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), se aplică următoarele condiții: (a) dacă, în cazul cheltuielilor aferente intervențiilor sub formă de plăți directe sau în cazul cheltuielilor FEADR, pragul menționat la alineatul (2) primul paragraf nu a fost utilizat integral pentru plățile efectuate pentru anul calendaristic N până cel târziu la data de 15 octombrie a anului N + 1 în cazul FEGA și cel târziu la data de 31 decembrie a anului N + 1 în cazul FEADR, iar restul pragului depășește 2 %, acel rest se reduce la 2 %; (b) în cursul unui exercițiu financiar N+1, plățile pentru intervenții sub formă de plăți directe, altele decât plățile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 228/2013 și (UE) nr. 229/2013, pentru anul calendaristic N-1 sau anii calendaristici anteriori efectuate după termenul de plată sunt eligibile pentru finanțare din FEGA numai în cazul în care cuantumul total aferent intervențiilor sub formă de plăți directe efectuate în exercițiul financiar N+1, corectat, după caz, în funcție de cuantumurile anterioare ajustării prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116, nu depășește plafonul prevăzut în anexa V la Regulamentul (UE) 2021/2115 pentru anul calendaristic N, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din regulamentul respectiv; (c) cheltuielile care depășesc limitele menționate la litera (a) sau (b) se reduc cu 100 %. Atunci când se verifică dacă s-a respectat condiția prevăzută la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat, nu se iau în considerare cuantumurile rambursărilor menționate la articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(4) În cazul în care se constată existența unor condiții excepționale de gestionare pentru anumite intervenții și măsuri sau în cazul în care statele membre prezintă justificări întemeiate, Comisia fie aplică niște cadre temporale diferite de cele prevăzute la alineatele (2) și (3) și/sau rate de reducere mai mici, fie nu aplică nicio reducere. Totuși, primul paragraf nu se aplică în cazul cheltuielilor care depășesc plafonul menționat la alineatul (3) primul paragraf litera (b).
(5) O dată în fiecare exercițiu financiar, se efectuează controale privind respectarea termenului de plată, fiind controlate cheltuielile efectuate până la data de 15 octombrie. Eventualele depășiri ale termenului de plată sunt luate în calcul cel târziu în decizia privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(6) Reducerile menționate în prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea anuală a performanței, menționată la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și procedura de verificare a conformității, menționată la articolul 55 din regulamentul respectiv.
Articolul 6
Nerespectarea primei date de plată
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
În ceea ce privește cheltuielile din FEGA, dacă statelor membre li se permite să plătească avansuri de până la un anumit cuantum maxim înainte de prima dată de plată prevăzută în dreptul Uniunii, cheltuiala respectivă este considerată eligibilă pentru finanțare din partea Uniunii. Orice cheltuială plătită în plus față de acest cuantum maxim este neeligibil pentru finanțare din partea Uniunii, cu excepția unor cazuri justificate în mod corespunzător, în care se constată existența unor condiții excepționale de gestionare pentru anumite intervenții sau măsuri sau în care statele membre prezintă motive întemeiate. În astfel de cazuri, cheltuielile plătite în plus față de cuantumul maxim sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii, făcând obiectul unei reduceri de 10 %.
Reducerea corespunzătoare este luată în calcul cel târziu în decizia privind verificarea conturilor menționată la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 7
Compensarea la nivelul agențiilor de plăți
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
(1) În decizia sa privind plățile lunare, care urmează să fie adoptată în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia stabilește soldul cheltuielilor declarate de fiecare stat membru în declarațiile sale lunare, mai puțin veniturile alocate pe care statul membru în cauză le-a inclus în declarațiile sale de cheltuieli. Această compensare este considerată echivalentă cu colectarea veniturilor corespunzătoare. Creditele de angajament și creditele de plată generate de veniturile alocate sunt disponibile din momentul în care aceste venituri sunt alocate liniilor bugetare.
(2) În cazul în care cuantumurile menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2116 au fost reținute înainte de plata ajutorului afectat de nereguli sau neglijență, cuantumurile respective se deduc din cheltuielile corespunzătoare.
(3) Cuantumurile contribuțiilor din FEADR recuperate de la beneficiari în cadrul planului strategic PAC al statului membru în timpul fiecărei perioade de referință se deduc din cuantumul care urmează a fi plătit din FEADR în declarația de cheltuieli aferentă perioadei în cauză.
(4) Cuantumurile care rezultă în plus sau în minus, după caz, din verificarea financiară anuală pot fi reutilizate în cadrul FEADR și se adaugă la valoarea contribuției din FEADR sau se deduc din aceasta la întocmirea primei declarații de după decizia privind verificarea conturilor.
(5) Finanțarea din FEGA este egală cu cheltuielile calculate pe baza informațiilor notificate de agenția de plăți, după deducerea eventualelor venituri rezultate din măsurile de intervenție, validate prin sistemul computerizat creat de Comisie și incluse de agenția de plăți în declarația sa de cheltuieli.
Articolul 8
Adoptarea întârziată a bugetului Uniunii
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
(1) Dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar, plățile lunare menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și plățile intermediare menționate la articolul 32 din același regulament se efectuează proporțional cu creditele autorizate per capitol ca procentaj din declarațiile de cheltuieli primite de la fiecare stat membru, pentru FEGA și, respectiv, pentru FEADR, și în limitele prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Când efectuează plățile ulterioare, Comisia ia în considerare soldul nerambursat către statele membre.
(2) În ceea ce privește FEADR, dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar în ceea ce privește angajamentele bugetare menționate la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2021/2116, primele tranșe anuale după adoptarea planurilor strategice PAC ale statelor membre respectă ordinea adoptării planurilor respective. Angajamentele bugetare pentru tranșele anuale ulterioare se efectuează în ordinea planurilor strategice PAC ale statelor membre care au epuizat angajamentele respective. Comisia poate efectua angajamente anuale parțiale către planurile strategice PAC ale statelor membre dacă creditele de angajament disponibile sunt limitate. Soldul rămas pentru planurile respective se angajează doar după ce devin disponibile credite de angajament suplimentare.
Articolul 9
Amânarea plăților lunare
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
Plățile lunare menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) 2021/2116 de acordat statelor membre pot fi amânate în cazul în care comunicările menționate la articolul 90 alineatul (1) litera (c) punctele (i) și (ii) din regulamentul respectiv ajung cu întârziere sau conțin discrepanțe care impun efectuarea de verificări suplimentare. Comisia informează în timp util statele membre în cauză cu privire la intenția sa de a amâna plățile.
Articolul 10
Suspendarea plăților în legătură cu verificarea anuală
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
(1) În cazul în care Comisia suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 în temeiul articolului 40 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul respectiv, se aplică următoarele rate de suspendare a plăților: (a) dacă statul membru nu prezintă documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 până la data de 1 martie, 1 % din cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din regulamentul respectiv; (b) dacă statul membru nu prezintă documentele menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 până la data de 1 aprilie, 1,5 % din cuantumul total al plăților lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din regulamentul respectiv.
(2) Suspendarea se revocă după prezentarea tuturor documentelor relevante menționate la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 11
Suspendarea plăților în legătură cu verificarea performanței
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
(1) În cazul în care Comisia suspendă plățile lunare menționate la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2116 sau plățile intermediare menționate la articolul 32 din regulamentul respectiv în temeiul articolului 40 alineatul (2) din regulamentul respectiv în urma verificării performanței menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116, rata de suspendare corespunde diferenței dintre rata de reducere aplicată în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și 50 de puncte procentuale, înmulțită cu 2. Rata de suspendare care trebuie aplicată nu trebuie să fie mai mică de 10 %.
(2) Suspendările menționate la alineatul (1) nu aduc atingere articolelor 53 și 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 12
Cursul de schimb aplicabil la întocmirea declarațiilor de cheltuieli
CAPITOLUL II Gestiunea financiară
(1) În conformitate cu articolul 94 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116, în ceea ce privește FEGA, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli, același curs de schimb ca și cel utilizat atunci când au efectuat plățile către beneficiari sau când au încasat venituri, în conformitate cu capitolul V din prezentul regulament și cu legislația agricolă sectorială.
(2) În ceea ce privește FEADR, la întocmirea declarațiilor de cheltuieli, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru fiecare operațiune de plată sau de recuperare, penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna în care sunt înregistrate operațiunile în contabilitatea agenției de plăți.
(3) În ceea ce privește deciziile privind verificarea menționate la articolele 53 și 54 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și procedura de verificare a conformității menționată la articolul 55 din regulamentul respectiv, se utilizează primul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană după data adoptării actelor de punere în aplicare privind verificarea.
(4) În alte cazuri decât cele menționate la alineatele (1), (2) și (3), precum și în cazul operațiunilor pentru care nu a fost stabilit un fapt generator în dreptul Uniunii, cursul de schimb aplicabil pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuiala sau venitul alocat.
Articolul 13
Criteriile și metodologia utilizate pentru aplicarea reducerilor în cadrul verificării performanței
CAPITOLUL III Verificarea conturilor și alte controale
(1) În scopul adoptării deciziei în temeiul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 cu privire la cuantumurile care trebuie reduse din finanțarea din partea Uniunii, Comisia evaluează cheltuielile anuale declarate de statul membru pentru intervenție în raport cu realizarea corespunzătoare, astfel cum este raportată în raportul anual privind performanța menționat la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, prezentat în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf litera (b) și al articolului 10 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv, precum și în temeiul articolului 134 din Regulamentul (UE) 2021/2115.
(2) Dacă cheltuielile declarate nu au o realizare corespunzătoare pentru exercițiul financiar relevant și dacă astfel de abateri în ceea ce privește realizările și cuantumurile unitare realizate nu au fost explicate anterior de către statul membru în conformitate cu articolul 134 alineatele (5)-(9) din Regulamentul (UE) 2021/2115 în raportul anual privind performanța sau dacă justificările abaterilor sunt insuficiente, statul membru prezintă justificări suplimentare în termenele stabilite de Comisie. Justificările se referă la cheltuielile declarate care nu au o realizare corespunzătoare în exercițiul bugetar relevant.
(3) Justificările care trebuie furnizate de statul membru conțin informații relevante care explică abaterea la nivelul cuantumului unitar și indică perioada în cauză. Justificările conțin informații cantitative, precum și explicații calitative, dacă este necesar. Statul membru furnizează, de asemenea, explicații cu privire la amploarea și efectul măsurilor corective deja luate în vederea remedierii abaterii și pentru a se preveni repetarea acesteia. Dacă nu poate furniza justificări pentru abateri în conformitate cu alineatul (2), statul membru poate furniza justificări pentru o parte din abateri.
(4) Dacă statul membru nu prezintă motive justificate în mod corespunzător pentru abateri sau dacă acestea sunt considerate insuficiente de către Comisie în conformitate cu alineatele (2) și (3) sau acoperă doar o parte din abateri, Comisia reduce cuantumurile relevante din finanțarea din partea Uniunii. Într-o comunicare separată, Comisia notifică statului membru avizul său.
(5) Reducerile menționate în prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea conformității, menționată la articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 14
Criterii și metodologie pentru aplicarea corecțiilor în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru cheltuielile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115 sau pentru plata specifică pentru cultura de bumbac și sprijinul pentru pensionarea anticipată
CAPITOLUL III Verificarea conturilor și alte controale
(1) În scopul adoptării deciziei privind cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia face distincția între cuantumurile respective sau părțile de cuantumuri despre care s-a constatat că au fost cheltuite necorespunzător și cuantumurile stabilite prin aplicarea unor corecții extrapolate sau forfetare. Pentru a stabili cuantumurile care ar putea fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii, atunci când se constată că cheltuielile care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115, pentru plata specifică pentru cultura de bumbac sau sprijinul pentru pensionarea anticipată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 și, respectiv, al articolului 155 alineatul (2) din regulamentul respectiv, nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia utilizează propriile sale constatări și ține seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre în cursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(2) Comisia bazează excluderea pe identificarea cuantumurilor cheltuite necorespunzător doar dacă cuantumurile respective pot fi identificate cu un efort proporționat. Când Comisia nu poate identifica, depunând un efort proporționat, cuantumurile cheltuite necorespunzător, statele membre, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, pot transmite date privind verificarea cuantumurilor respective pe baza examinării tuturor cazurilor individuale potențial afectate de neconformitate. Verificarea trebuie să acopere toate cheltuielile efectuate cu încălcarea legislației aplicabile și imputate bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate cuantumurile individuale care sunt neeligibile din cauza neconformității respective.
(3) Când cuantumurile cheltuite necorespunzător nu pot fi identificate în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate să aplice corecții extrapolate pentru a stabili cuantumurile care trebuie excluse. Pentru a permite Comisiei să stabilească sumele relevante, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite un calcul al cuantumului care trebuie exclus de la finanțare din partea Uniunii, realizat prin extrapolarea prin mijloace statistice a rezultatelor controalelor efectuate asupra unui eșantion reprezentativ prelevat din cazurile respective. Eșantionul trebuie prelevat din populația pentru care se poate preconiza, în mod rezonabil, apariția neconformității constatate.
(4) Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre în conformitate cu alineatele (2) și (3), Comisia trebuie să fie în măsură: (a) să evalueze metodele utilizate pentru identificare sau extrapolare, care sunt descrise clar de statele membre; (b) să verifice reprezentativitatea eșantionului menționat la alineatul (3); (c) să verifice conținutul și rezultatele identificării sau ale extrapolării primite; (d) să obțină probe de audit suficiente și relevante în ceea ce privește datele de bază.
(5) Când aplică corecții extrapolate în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot folosi statisticile de control ale agențiilor de plăți, confirmate de organismul de certificare, sau evaluarea, de către organismul respectiv, a nivelului de eroare în contextul auditului său menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116, cu respectarea următoarelor condiții: (a) Comisia este satisfăcută de activitatea desfășurată de organismele de certificare, în ceea ce privește atât strategia de audit, cât și conținutul, amploarea și calitatea activității de audit reale; (b) sfera activităților efectuate de organismele de certificare este în concordanță cu sfera anchetei de verificare a conformității în cauză, în special în ceea ce privește măsurile sau schemele; (c) pentru evaluare s-a luat în considerare cuantumul sancțiunilor care ar fi trebuit aplicate.
(6) Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea cuantumurilor care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii menționate la alineatele (2) și (3) sau cazul este de așa natură încât cuantumurile care trebuie excluse nu pot fi stabilite pe baza alineatelor menționate, Comisia aplică corecțiile forfetare adecvate, ținând cont de natura și de gravitatea încălcării, precum și de propria estimare a riscului de prejudiciu financiar cauzat Uniunii. Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de neconformitate identificat. În acest sens, deficiențele în materie de controale se împart între cele legate de controalele-cheie și cele legate de controalele auxiliare, după cum urmează: (a) controalele-cheie sunt controalele administrative și la fața locului necesare pentru a se stabili eligibilitatea ajutoarelor și aplicarea reducerilor și a sancțiunilor aferente; (b) controalele auxiliare sunt toate celelalte operațiuni administrative necesare pentru a prelucra corect cererile de plată. În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate diferite neconformități care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.
(7) La stabilirea nivelului corecțiilor forfetare, Comisia ia în considerare, în special, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care semnalează un grad mai ridicat de gravitate a deficiențelor și, prin urmare, un risc mai mare de pierderi pentru bugetul Uniunii: (a) unul sau mai multe controale-cheie nu sunt aplicate sau sunt aplicate atât de necorespunzător sau atât de rar, încât sunt considerate ineficace în ceea ce privește determinarea eligibilității cererii sau prevenirea apariției neregulilor; (b) trei sau mai multe deficiențe sunt detectate cu privire la același sistem de control; (c) se constată că aplicarea de către statul membru a unui sistem de control nu are loc sau este extrem de deficientă și există dovezi privind nereguli generalizate și neglijență în contracararea practicilor neconforme sau frauduloase; (d) deficiențe similare în același sector sunt detectate într-un stat membru în cadrul unei anchete care urmează unei anchete în care au fost detectate pentru prima dată și comunicate statului membru, luându-se totuși în considerare măsurile corective sau compensatorii luate deja de statul membru.
(8) Dacă statul membru prezintă anumite elemente obiective care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, dar care demonstrează că pierderea maximă pentru FEGA și FEADR este limitată la un cuantum mai redus decât cel care ar rezulta în urma aplicării ratei forfetare propuse, Comisia utilizează acea rată forfetară mai scăzută pentru a decide în ceea ce privește cuantumurile care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(9) Cuantumurile recuperate efectiv de la beneficiari și creditate către FEGA și FEADR înaintea unei date relevante care urmează a fi stabilită de Comisie pe parcursul procedurii de verificare a conformității se deduc din cuantumul pe care Comisia decide să îl excludă de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 15
Criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor în cadrul procedurii de verificare a conformității pentru cheltuielile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2021/2115
CAPITOLUL III Verificarea conturilor și alte controale
(1) În scopul adoptării deciziei privind cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, Comisia utilizează propriile constatări și ține seama de informațiile puse la dispoziție de statele membre în cursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cuantumul care urmează a fi exclus de la finanțarea din partea Uniunii corespunde, pe cât posibil, pierderii financiare efective sau riscului financiar real pentru bugetul Uniunii.
(2) În cazul în care constată că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia poate stabili cuantumurile care urmează a fi excluse prin aplicarea de corecții forfetare, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării și de propria sa estimare a riscului de prejudiciu financiar cauzat Uniunii. Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de deficiență gravă identificat. În acest sens, trebuie să se țină seama de elementele sistemelor de guvernanță afectate de deficiențele grave. În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate deficiențe grave diferite care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.
(3) La stabilirea nivelului corecțiilor forfetare, Comisia ia în considerare, în special, una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care semnalează un grad mai ridicat de gravitate a deficiențelor și, prin urmare, un risc mai mare de pierderi pentru bugetul Uniunii: (a) deficiențe grave în ceea ce privește unul sau mai multe elemente ale sistemelor de guvernanță; (b) se constată lipsa aplicării de către statul membru a unui element al sistemului de guvernanță și există dovezi privind nereguli generalizate și neglijență în contracararea practicilor neconforme sau frauduloase; (c) deficiențe similare în același sector sunt detectate într-un stat membru în cadrul unei anchete care urmează unei anchete în care au fost detectate pentru prima dată și comunicate statului membru, luându-se totuși în considerare măsurile corective sau compensatorii luate deja de statul membru.
(4) Dacă un stat membru demonstrează că pierderea maximă pentru FEGA și FEADR este limitată la un cuantum mai redus decât cel care ar rezulta în urma aplicării ratei forfetare propuse, poate fi aplicată rata forfetară mai scăzută sau Comisia poate folosi evaluarea de către organismul de certificare a sistemelor de guvernanță în contextul auditului său menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru a stabili cuantumurile care urmează să fie excluse de la finanțarea din partea Uniunii în timpul procedurii de verificare a conformității menționate la articolul 55 din regulamentul respectiv.
(5) Dacă este cazul, în perioadele stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite date privind verificarea cuantumurilor respective pe baza examinării tuturor cazurilor individuale potențial afectate de deficiență. Verificarea trebuie să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii și imputate bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate cuantumurile care sunt neeligibile din cauza respectivei neconformități cu dreptul Uniunii. Ca alternativă, statele membre pot furniza o evaluare a riscului, pe baza unui eșantion valid și reprezentativ din punct de vedere statistic din populația afectată de deficiență, cu condiția ca statele membre să nu poată calcula, cu un efort proporționat, cuantumurile cheltuite în mod necuvenit. Organismul de certificare confirmă evaluarea deficienței de către statul membru.
(6) Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre după cum se menționează la alineatul (5), Comisia evaluează metoda, conținutul și rezultatele verificării sau extrapolării transmise. Dacă este mulțumită de metoda, conținutul și rezultatele verificării sau extrapolării transmise, Comisia folosește rezultatele transmise de statele membre în temeiul alineatului (5) pentru a stabili cuantumurile care urmează a fi excluse de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(7) Cuantumurile recuperate efectiv de la beneficiari și creditate către FEGA și FEADR înaintea unei date relevante care urmează a fi stabilită de Comisie pe parcursul procedurii de verificare a conformității se deduc din cuantumul pe care Comisia decide să îl excludă de la finanțarea din partea Uniunii în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 16
Domeniul de aplicare
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 1 Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor
Prezentul capitol se aplică în toate cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede constituirea unei garanții, indiferent dacă se utilizează sau nu termenul precis de „garanție”.
Prezentul capitol nu se aplică garanțiilor constituite pentru asigurarea plății taxelor la import și la export menționate în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
Articolul 17
Termenii utilizați în prezentul capitol
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 1 Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor
În sensul acestui capitol:
(a) „autoritate competentă” înseamnă fie o parte autorizată să primească o garanție, fie o parte autorizată să decidă, în conformitate cu reglementarea aplicabilă, dacă o garanție se eliberează sau se execută;
(b) „garanție globală” înseamnă o garanție pusă la dispoziția autorității competente în vederea asigurării respectării mai multor obligații;
(c) „partea relevantă din suma garantată” înseamnă partea din suma garantată care corespunde cantității pentru care nu a fost respectată o cerință.
Articolul 18
Parte responsabilă
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 2 Obligația constituirii unei garanții
Pentru achitarea sumei datorate în cazul neîndeplinirii unei obligații se constituie o garanție de către partea responsabilă sau în numele acesteia.
Articolul 19
Renunțarea la obligația constituirii unei garanții
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 2 Obligația constituirii unei garanții
(1) Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația depunerii unei garanții dacă partea responsabilă cu respectarea obligației este: (a) un organism public care are competența de a exercita funcțiile unei autorități publice; sau (b) un organism privat care exercită funcții menționate la litera (a) sub controlul statului.
(2) Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația constituirii unei garanții dacă valoarea sumei garantate este mai mică de 500 EUR. În acest caz, partea în cauză se angajează în scris să plătească, în cazul neîndeplinirii obligației corespunzătoare, o sumă egală cu garanția la care s-a renunțat. Când se aplică primul paragraf, valoarea garanției se calculează ca incluzând toate obligațiile relevante legate de aceeași operațiune.
Articolul 20
Condițiile aplicabile garanțiilor
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 2 Obligația constituirii unei garanții
(1) Autoritatea competentă refuză să accepte sau solicită înlocuirea oricărei garanții pe care o consideră neadecvată sau insuficientă sau care nu asigură o acoperire pentru o perioadă de timp suficientă.
(2) Dacă se efectuează prin virament un depozit în numerar, nu se consideră că acesta constituie o garanție decât atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de cuantumul respectiv.
(3) Un cec cu o sumă a cărei plată este garantată de o instituție financiară recunoscută în acest scop de statul membru al autorității competente în cauză este considerat depozit în numerar. Autoritatea competentă nu este obligată să prezinte un astfel de cec pentru plată decât spre sfârșitul perioadei de garanție. Un cec de altă natură decât cel menționat la primul paragraf constituie o garanție doar atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de cuantumul respectiv.
(4) Toate costurile percepute de instituțiile financiare sunt suportate de partea care constituie garanția.
(5) Nu se acordă nicio dobândă părții care constituie o garanție sub formă de depozit în numerar.
Articolul 21
Utilizarea monedei euro
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 2 Obligația constituirii unei garanții
(1) Garanțiile se constituie în euro.
(2) Dacă garanția este acceptată într-un stat membru care nu a adoptat moneda euro, cuantumul garanției în euro se convertește în moneda națională aplicabilă în conformitate cu capitolul V. Angajamentul corespunzător garanției și cuantumul care este eventual reținut în caz de nereguli sau de neîndeplinire a obligațiilor rămân stabilite în euro.
Articolul 22
Garantul
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 2 Obligația constituirii unei garanții
(1) Garantul are reședința legală sau un sediu în Uniune și, sub rezerva dispozițiilor din tratat referitoare la libertatea de a presta servicii, este acceptat de autoritatea competentă din statul membru în care se constituie garanția. Garantul se angajează prin intermediul unei garanții scrise.
(2) În garanția scrisă se precizează cel puțin: (a) obligația sau, în cazul unei garanții globale, tipul (tipurile) de obligații a căror respectare este garantată de plata unei sume de bani; (b) valoarea maximă pe care se angajează să o plătească garantul; (c) faptul că garantul se angajează, în solidar cu partea responsabilă de respectarea obligației, să plătească, în termen de 30 de zile de la solicitarea autorității competente și în limitele garanției, orice sumă datorată, atunci când o garanție este declarată executată.
(3) În cazul în care a fost deja prezentată o garanție globală scrisă, autoritatea competentă stabilește procedura prin care garanția globală respectivă să fie afectată, total sau parțial, acoperirii unei anumite obligații.
Articolul 23
Aplicarea cazurilor de forță majoră
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 2 Obligația constituirii unei garanții
Orice persoană responsabilă cu respectarea unei obligații acoperite de o garanție care susține că nerespectarea obligației este determinată de un caz de forță majoră prezintă autorităților competente dovezi satisfăcătoare că se aplică un caz de forță majoră. Dacă autoritatea competentă recunoaște un caz de forță majoră, obligația se anulează, cu unicul scop de a se elibera garanția.
Articolul 24
Executarea garanțiilor
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 3 Eliberarea și executarea garanțiilor, cu excepția celor menționate în secțiunea 4
(1) Obligația menționată la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 este cerința de a întreprinde o acțiune sau de a se abține de la întreprinderea unei acțiuni, în scopul regulamentului care o prevede.
(2) Dacă o obligație nu este îndeplinită și dacă pentru îndeplinirea sa nu s-a prevăzut niciun termen-limită, garanția se execută în momentul în care autoritatea competentă constată că obligația respectivă nu a fost îndeplinită.
(3) Dacă pentru îndeplinirea unei obligații a fost prevăzut un termen-limită și dacă obligația a fost îndeplinită abia după scurgerea termenului respectiv, garanția se execută. Într-o astfel de situație, se execută imediat 10 % din garanție, urmând ca sumei rămase să i se aplice următoarele procentaje suplimentare: (a) 2 % pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită, dacă obligația se referă la importul de produse într-o țară terță; (b) 5 % pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită, dacă obligația se referă la scoaterea de produse de pe teritoriul vamal al Uniunii.
(4) Dacă o obligație este îndeplinită până la termenul stabilit și dacă pentru prezentarea dovezii de îndeplinire a fost prevăzut un termen-limită, garanția care acoperă obligația respectivă se execută pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenului-limită stabilit, pe baza formulei 0,2/termen în zile stabilit, ținându-se seama de articolul 27. Dacă dovada menționată la primul paragraf constă în prezentarea unei licențe de import sau de export consumate sau expirate, se execută 15 % din garanție în cazul în care dovada respectivă este prezentată după termenul-limită fixat, menționat la primul paragraf, dar cel târziu în a 730-a zi calendaristică de la data expirării licenței. După trecerea celor 730 de zile calendaristice, se execută integral suma rămasă din garanție.
(5) Cuantumul garanției care urmează să fie executat se rotunjește la cuantumul mai mic cel mai apropiat în euro întregi sau în moneda națională aplicabilă.
Articolul 25
Eliberarea garanțiilor
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 3 Eliberarea și executarea garanțiilor, cu excepția celor menționate în secțiunea 4
(1) Garanția sau, dacă este cazul, restul garanției se eliberează fără întârziere de îndată ce se aduce dovada, în forma prevăzută de normele specifice ale Uniunii, că o obligație a fost respectată sau că garanția a fost parțial executată în conformitate cu articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116 și cu articolul 24 din prezentul regulament.
(2) O garanție se eliberează parțial, la cerere, în cazul în care au fost furnizate dovezile relevante în legătură cu o parte din cantitatea de produs, cu condiția ca partea respectivă să nu fie mai mică decât cantitatea minimă specificată de regulamentul care prevede garanția, sau, în lipsa unei astfel de precizări, de către statul membru.
(3) Dacă nu este prevăzută nicio perioadă de timp pentru prezentarea dovezilor necesare în vederea eliberării garanției, perioada respectivă va fi de 365 de zile calendaristice de la termenul-limită specificat pentru respectarea obligației pentru care s-a depus garanția. Dacă nu este prevăzut niciun termen-limită pentru respectarea obligației pentru care a fost depusă garanția, perioada în care pot fi prezentate dovezile necesare pentru eliberarea unei sume garantate este de 365 de zile calendaristice de la data la care au fost îndeplinite toate obligațiile. Perioada prevăzută la primul paragraf nu depășește 1 095 de zile calendaristice, calculate de la momentul la care garanția a fost afectată unei anumite obligații.
Articolul 26
Praguri
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 3 Eliberarea și executarea garanțiilor, cu excepția celor menționate în secțiunea 4
(1) Suma totală executată nu poate depăși 100 % din partea relevantă din suma garantată.
(2) Autoritatea competentă poate renunța la executarea unui cuantum mai mic de 100 EUR, cu condiția ca actele cu putere de lege sau actele administrative de drept intern să prevadă norme similare pentru cazuri asemănătoare.
Articolul 27
Domeniul de aplicare
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 4 Garanțiile legate de avansuri
Prezenta secțiune se aplică în cazurile în care normele specifice ale Uniunii, altele decât normele referitoare la intervențiile sectoriale, prevăd posibilitatea plății unui avans înainte de îndeplinirea obligației stabilite în vederea obținerii unor ajutoare sau a unor avantaje.
Articolul 28
Eliberarea garanțiilor
CAPITOLUL IV Garanții / Secțiunea 4 Garanțiile legate de avansuri
(1) Garanția se eliberează: (a) fie atunci când s-a stabilit dreptul definitiv la suma acordată ca avans, (b) fie atunci când avansul acordat, majorat, eventual, în conformitate cu normele specifice ale Uniunii, a fost restituit.
(2) Dacă dreptul definitiv la acordarea avansului nu este dovedit în termenul-limită fixat în acest scop, autoritatea competentă aplică imediat procedura de executare a garanției. Totuși, dacă normele specifice ale Uniunii prevăd acest lucru, se poate face dovada dreptului respectiv și după data respectivă, în vederea recuperării parțiale a garanției.
Articolul 29
Schimburile comerciale cu țările terțe
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
(1) În ceea ce privește cuantumurile aferente importurilor și taxele de export, stabilite în euro prin dreptul Uniunii în domeniul politicii agricole comune și aplicabile de către statele membre în moneda națională, cursul de schimb este în mod specific egal cu cel aplicabil în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(2) În ceea ce privește prețurile și cuantumurile exprimate în euro în legislația agricolă a Uniunii referitoare la schimburile comerciale cu țările terțe, faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale.
(3) În scopul calculării valorii forfetare de import pentru fructe și legume, în vederea stabilirii prețului de intrare, faptul generator al cursului de schimb pentru prețurile reprezentative utilizate pentru calcularea respectivei valori forfetare și a valorii reducerii este ziua la care se raportează prețurile reprezentative.
Articolul 30
Tipuri de ajutoare specifice
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
(1) În cazul ajutoarelor acordate în funcție de cantitatea de produs comercializat sau care trebuie să fie utilizat într-un mod specific, fără a se aduce atingere articolelor 32 și 33, faptul generator al cursului de schimb este prima operațiune care, după preluarea produselor de către operatorul în cauză, garantează utilizarea adecvată a produselor în cauză și care duce la acordarea ajutorului.
(2) În cazul ajutoarelor pentru depozitare privată, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a perioadei pentru care este acordat ajutorul prevăzut în temeiul aceluiași contract.
(3) În cazul altor ajutoare decât cele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol și la articolele 32 și 33, faptul generator al cursului de schimb este termenul-limită pentru depunerea cererilor.
Articolul 31
Sectorul vitivinicol
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
(1) Faptul generator al cursului de schimb este prima zi a exercițiului financiar în care se acordă sprijin pentru următoarele activități: (a) restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115; (b) asistența temporară și degresivă pentru acoperirea costurilor administrative ale instituirii de fonduri mutuale menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (l) din Regulamentul (UE) 2021/2115; (c) asigurarea recoltelor împotriva pierderilor de venit cauzate de fenomene climatice nefavorabile asimilate unor dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de daunele produse de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (d) din Regulamentul (UE) 2021/2115.
(2) În cazul operațiunilor de recoltare înainte de coacere menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este ziua desfășurării operațiunii de recoltare înainte de coacere.
(3) În cazul distilării subproduselor vitivinicole efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a exercițiului financiar în care este livrat subprodusul.
(4) În cazul investițiilor menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (e) și (m) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutoarelor.
(5) În cazul tipurilor de intervenție menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (f), (h), (i), (j) și (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115, faptul generator al cursului de schimb este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuiala sau venitul alocat.
Articolul 32
Cuantumuri și plăți ale ajutoarelor legate de implementarea programului pentru școli
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
În ceea ce privește ajutoarele acordate pentru implementarea programului pentru școli prevăzut în partea II titlul I capitolul II secțiunea I din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie ce precedă anul școlar în cauză.
Articolul 33
Sprijin cu caracter structural sau ecologic
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
În cazul sprijinului pentru dezvoltare rurală plătit în conformitate cu titlul III capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2115, precum și în cazul plăților legate de măsurile aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutorului.
Totuși, în cazul în care, în temeiul normelor Uniunii, plata cuantumurilor menționate la primul paragraf este eșalonată pe mai mulți ani, faptul generator al cursului de schimb pentru fiecare dintre tranșele anuale este data de 1 ianuarie a anului pentru care este plătită tranșa respectivă.
Articolul 34
Alte cuantumuri și prețuri
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
În cazul altor prețuri sau cuantumuri decât cele menționate la articolele 30-33 sau al cuantumurilor legate de prețurile respective, exprimate în euro în legislația Uniunii sau exprimate în euro într-o procedură de achiziții, faptul generator al cursului de schimb este ziua în care se produce unul dintre următoarele acte juridice:
(a) în cazul achizițiilor, când se primește oferta valabilă;
(b) în cazul vânzărilor, când se primește oferta valabilă;
(c) în cazul retragerilor de produse, ziua în care are loc operațiunea de retragere;
(d) în cazul operațiunilor de nerecoltare și recoltare înainte de coacere, ziua în care se desfășoară operațiunea de nerecoltare sau de recoltare înainte de coacere;
(e) în cazul costurilor de transport, de prelucrare sau de depozitare publică, precum și în cazul cuantumurilor alocate pentru studii în cadrul unei proceduri de achiziții, data limită pentru depunerea ofertelor;
(f) în cazul constatării pe piață a cuantumurilor, prețurilor sau ofertelor, ziua pentru care se constată cuantumul, prețul sau oferta;
(g) în cazul sancțiunilor legate de nerespectarea legislației agricole, data actului prin care autoritatea competentă constată faptele.
Articolul 35
Plata avansurilor
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
În cazul avansurilor, faptul generator al cursului de schimb este faptul generator aplicabil pentru prețul sau cuantumul la care se referă avansul, dacă acest fapt generator a avut loc până la momentul plății avansului sau, în alte cazuri, data stabilirii în euro a avansului sau, în lipsa acesteia, data plății avansului. Faptul generator al cursului de schimb se aplică avansurilor fără a se aduce atingere aplicării faptului generator al prețului respectiv sau al cuantumului respectiv la întregul preț sau la cuantumul total în cauză.
Articolul 36
Garanții
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
În cazul garanțiilor, faptul generator al cursului de schimb este data la care se depune garanția.
Totuși, se aplică următoarele excepții:
(a) în cazul garanțiilor legate de avansuri, faptul generator al cursului de schimb este faptul generator așa cum este acesta definit pentru cuantumul avansului, dacă faptul a avut loc până la momentul plății garanției;
(b) în cazul garanțiilor legate de depunerea ofertelor, faptul generator al cursului de schimb este ziua depunerii ofertei;
(c) în cazul garanțiilor legate de executarea ofertelor, faptul generator al cursului de schimb este ultima zi a invitației de prezentare a ofertelor.
Articolul 37
Stabilirea cursului de schimb
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
Atunci când un fapt generator este stabilit în temeiul legislației Uniunii, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a lunii în cursul căreia se produce faptul generator.
Totuși, cursul de schimb care trebuie utilizat este:
(a) în cazurile menționate la articolul 29 alineatul (2) din prezentul regulament, în care faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale, cursul menționat la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;
(b) în cazul cheltuielilor aferente intervenției suportate în contextul operațiunilor de depozitare publică, cursul rezultat din aplicarea dispozițiilor de la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei (12).
Articolul 38
Verificarea tranzacțiilor
CAPITOLUL V Utilizarea monedei euro
Cuantumurile în euro care rezultă din aplicarea titlului IV capitolul III din Regulamentul (UE) 2021/2116 sunt convertite, după caz, în monede naționale, prin aplicarea cursului de schimb valabil în prima zi lucrătoare a anului în care începe perioada de verificare, publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 39
Dispoziții tranzitorii
CAPITOLUL VI Dispoziții tranzitorii și finale
Dacă o agenție de plăți acreditată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 își asumă responsabilitatea pentru cheltuieli pentru care nu era responsabilă înainte, agenția de plăți respectivă este acreditată cu noile responsabilități înaintea datei de 1 ianuarie 2023.
Articolul 40
Abrogare
CAPITOLUL VI Dispoziții tranzitorii și finale
Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2023.
Totuși:
(a) articolul 5a, articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (2) și articolul 13 din regulamentul menționat continuă să se aplice în ceea ce privește FEADR în legătură cu cheltuielile suportate de beneficiari și plățile efectuate de agenția de plăți în cadrul punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și în ceea ce privește FEGA în legătură cu programele operaționale aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013;
(b) articolul 13 din regulamentul respectiv continuă să se aplice în cazul recuperărilor în curs lansate în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Articolul 41
Intrarea în vigoare și aplicarea
CAPITOLUL VI Dispoziții tranzitorii și finale
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2023.
Totuși, articolul 39 se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.