Recitale
(1) La 22 noiembrie 2012, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a adoptat un aviz privind mercurul și metilmercurul în alimente (1). În avizul respectiv, autoritatea a stabilit o doză săptămânală tolerabilă (tolerable weekly intake – TWI) pentru mercurul anorganic de 4 μg/kg greutate corporală („b.w.”) și pentru metilmercur de 1,3 μg/kg greutate corporală (ambele exprimate ca mercur) și a concluzionat că nivelul de expunere alimentară la cea de-a 95-a percentilă se apropie de nivelul TWI sau îl depășește pentru toate grupele de vârstă. Marii consumatori de pește, printre care se pot număra femeile însărcinate, pot depăși cu aproape de șase ori TWI. Copiii nenăscuți constituie grupul cel mai vulnerabil. Avizul a concluzionat că expunerea la metilmercur peste TWI reprezintă un motiv de îngrijorare, dar a recomandat luarea în considerare a efectelor benefice ale consumului de pește, în cazul în care se iau în considerare măsuri de reducere a expunerii la metilmercur.
(2) La 27 iunie 2014, autoritatea a adoptat un aviz privind beneficiile consumului de produse marine asupra sănătății în ceea ce privește riscurile pentru sănătate asociate expunerii la metilmercur (2). În avizul respectiv, autoritatea a analizat rolul produselor marine în alimentația europeană și a evaluat efectele benefice ale consumului de produse marine în raport cu rezultatele în materie de sănătate, inclusiv efectele consumului de produse marine în timpul sarcinii asupra rezultatelor funcționale ale dezvoltării neurologice a copiilor și efectele consumului de produse marine asupra riscului de boli cardiovasculare la adulți. Autoritatea a concluzionat că un consum de aproximativ 1-2 porții de produse marine pe săptămână și de până la 3-4 porții pe săptămână în timpul sarcinii a fost asociat cu rezultate funcționale mai bune ale dezvoltării neurologice la copii, în comparație cu lipsa consumului de produse marine. Aceste cantități au fost asociate, de asemenea, cu o reducere a mortalității provocate de boli coronariene în rândul adulților.
(3) La 19 decembrie 2014, autoritatea a adoptat o declarație privind beneficiile consumului de pește/fructe de mare comparativ cu riscurile prezentate de metilmercur în pește/fructe de mare (3), în care a concluzionat că, pentru a obține beneficiile consumului de pește asociate cu 1-4 de porții de pește pe săptămână și pentru a proteja împotriva toxicității pentru dezvoltarea neurologică a metilmercurului, este necesară limitarea consumului de specii de pește/fructe de mare cu un conținut ridicat de mercur.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 (4) al Comisiei stabilește niveluri maxime pentru mercur în mușchiul file de pește, crustacee, moluște bivalve și suplimente alimentare.
(5) Întrucât datele recente au arătat că exista o marjă de reducere a nivelurilor maxime de mercur în diverse specii de pești, nivelurile maxime pentru aceste specii de pești au fost reduse prin Regulamentul (UE) 2022/617 al Comisiei (5). Ținând seama de preocupările legate de sănătate, în pofida unor solicitări de creștere a nivelurilor maxime existente pentru alte specii de pești, cum ar fi rechinul și peștele-spadă, Regulamentul (UE) 2022/617 le-a menținut, în așteptarea unei colectări de date și a unei evaluări științifice suplimentare.
(6) Prin urmare, și pentru a obține date detaliate privind impactul efectiv al nivelurilor maxime reduse pentru anumite specii de pești asupra expunerii generale a consumatorilor la mercur, se recomandă statelor membre să raporteze autorității cu privire la prezența mercurului în toate speciile de pești, atât pentru produsele de crescătorie, cât și pentru cele sălbatice capturate, din diferite tipuri de producție.
(7) În plus, până în prezent, majoritatea datelor privind prezența sunt disponibile pentru mercurul total. Întrucât metilmercurul este mai toxic decât mercurul anorganic, ar trebui să fie raportate datele atât privind prezența metilmercurului, cât și a mercurului total în probe, pentru a contribui la calcularea raportului dintre metilmercur și mercurul total în anumite specii de pești. Acest lucru ar contribui la îmbunătățirea evaluării expunerii și a riscurilor legate de mercurul din alimente.
(8) Recomandările privind consumul de pește reprezintă un instrument important de gestionare a riscurilor pentru a profita pe deplin de efectele benefice ale consumului de pește, limitând în același timp riscurile de toxicitate a mercurului. Cu toate acestea, datele privind expunerea pentru anumite specii de pești incluse în avizul din 2012 al Autorității sugerează că consumatorii nu cunosc recomandările disponibile privind consumul sau nu le respectă. Prin urmare, este util să se recomande elaborarea de către autoritățile competente ale statelor membre a unor recomandări naționale privind consumul, precum și o comunicare activă a acestor recomandări, pentru ca acestea să fie mai bine cunoscute. Având în vedere marea varietate de specii de pește consumate în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să adapteze avizele de consum, ținând seama de modelul lor național de consum de pește, în special de speciile de pește consumate. Autoritățile competente din statele membre ar trebui să fie asistate de toate părțile implicate în ceea ce privește difuzarea acestor recomandări naționale privind consumul de alimente, cum ar fi operatorii din sectorul alimentar, lucrătorii din domeniul sănătății relevanți, universitățile, organizațiile consumatorilor și alte părți interesate.
(9) Pentru a evalua impactul recomandărilor privind consumul de pește asupra expunerii consumatorilor, autoritatea ar trebui să efectueze o anchetă privind eficacitatea recomandărilor statelor membre privind consumul.
(10) Datele privind prezența colectate pentru mercur și informațiile privind eficacitatea recomandărilor privind consumul vor contribui la îmbunătățirea evaluării expunerii consumatorilor, care este necesară pentru o viitoare actualizare a evaluării riscurilor pentru consumatori în ceea ce privește mercurul. Aceste evaluări vor permite să se evalueze dacă ar fi oportun să se revizuiască nivelul maxim de mercur din anumite specii de pești,