Recitale
(1) Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.
(2) Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Pactul verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 emisiile nete de gaze cu efect de seră să fie 0, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile acestora, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.
(3) În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicată în mai 2018 (5), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de firmele de investiții în cadrul obligațiilor lor față de clienți și de clienții potențiali. Prin urmare, firmele de investiții ar trebui să examineze în mod continuu nu numai toate riscurile financiare relevante, ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate menționate în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, în cazul în care s-ar produce, ar putea cauza un efect negativ semnificativ, efectiv sau potențial, asupra valorii investiției. Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei (7) nu menționează în mod explicit riscurile legate de durabilitate. Din acest motiv și pentru a oferi asigurarea că procedurile interne și dispozițiile organizaționale sunt puse în aplicare și respectate în mod corespunzător, este necesar să se clarifice faptul că procesele, sistemele și controalele interne ale firmelor de investiții ar trebui să reflecte riscurile legate de durabilitate și că pentru analizarea acestor riscuri sunt necesare capacități și cunoștințe tehnice.
(4) Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, firmele de investiții ar trebui, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate afecta interesele unui client sau client potențial, să includă tipurile de conflicte de interese care apar ca urmare a luării în considerare a preferințelor în materie de durabilitate ale clientului. În cazul clienților existenți pentru care s-a efectuat deja o evaluare a caracterului adecvat, firmele de investiții ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica preferințele individuale în materie de durabilitate ale clientului cu ocazia următoarei actualizări periodice a evaluării a caracterului adecvat.
(5) Firmele de investiții care furnizează consultanță în domeniul investițiilor și servicii de administrare a portofoliului ar trebui să le poată recomanda clienților lor și clienților potențiali instrumente financiare corespunzătoare, motiv pentru care aceste firme ar trebui să aibă posibilitatea de a le adresa întrebări clienților pentru a identifica preferințele în materie de durabilitate ale acestora. În conformitate cu obligația firmei de investiții de a acționa în interesul clientului său, recomandările adresate clienților și clienților potențiali ar trebui să reflecte atât obiectivele financiare, cât și eventualele preferințe în materie de durabilitate exprimate de clienții în cauză. De aceea, este necesar să se clarifice faptul că firmele de investiții ar trebui să instituie mecanisme adecvate pentru a se asigura că includerea factorilor de durabilitate în procesul de consiliere și în administrarea portofoliului nu conduce la practici de vânzare inadecvată sau la prezentarea de date eronate referitoare la instrumentele financiare sau la strategii, din care să reiasă că acestea ar răspunde preferințelor în materie de durabilitate în condițiile în care acest lucru nu este adevărat. Pentru a evita astfel de practici sau prezentări de date eronate, înainte de a le adresa clienților sau clienților potențiali întrebări referitoare la posibilele lor preferințe în materie de durabilitate, firmele de investiții care furnizează consultanță în domeniul investițiilor ar trebui să evalueze obiectivele de investiții ale acestora, orizontul de timp și circumstanțele specifice fiecărui client sau client potențial.
(6) Până în prezent au fost dezvoltate instrumente financiare cu diferite grade de ambiție legată de durabilitate. Pentru a le permite clienților sau clienților potențiali să înțeleagă diferitele grade de durabilitate și să ia decizii investiționale în cunoștință de cauză în ceea ce privește durabilitatea, firmele de investiții care furnizează consultanță în domeniul investițiilor și servicii de administrare a portofoliului ar trebui să explice distincția dintre, pe de o parte, instrumentele financiare care urmăresc, integral sau parțial, investiții durabile în activități economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (8), investițiile durabile definite la articolul 2 punctul 17 din Regulamentul (UE) 2019/2088 și instrumentele financiare care iau în considerare principalele efecte negative asupra factorilor de durabilitate, care ar putea fi eligibile spre a fi recomandate ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate ale clienților și, pe de altă parte, alte instrumente financiare fără aceste caracteristici specifice, care nu ar trebui să fie eligibile spre a fi recomandate clienților sau clienților potențiali care au preferințe individuale în materie de durabilitate.
(7) Este necesar să se abordeze preocupările legate de „dezinformarea ecologică”, în special practica ce constă în a obține un avantaj concurențial neloial recomandând un instrument financiar ca fiind ecologic sau durabil, deși, de fapt, acest instrument financiar nu îndeplinește nivelul de bază al standardelor de mediu sau al altor standarde legate de durabilitate. Pentru a preîntâmpina vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, firmele de investiții nu ar trebui să recomande sau să decidă să tranzacționeze instrumente financiare ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate în cazul în care instrumentele financiare respective nu răspund acestor preferințe. Firmele de investiții le explică clienților lor sau clienților potențiali motivele pentru care procedează astfel și țin evidența acestor motive.
(8) Este necesar să se clarifice faptul că instrumentele financiare care nu sunt eligibile pentru satisfacerea preferințelor individuale în materie de durabilitate pot fi recomandate în continuare de firmele de investiții, dar nu ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate. Pentru ca clientul sau clientul potențial să poată primi recomandări suplimentare, în cazul în care instrumentele financiare propuse nu corespund preferințelor în materie de durabilitate ale unui client, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a-și adapta informațiile privind preferințele sale în materie de durabilitate. Pentru a preveni vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, firmele de investiții ar trebui să țină evidența deciziei clientului, inclusiv a explicațiilor oferite de acesta pentru adaptare.
(9) Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentul delegat (UE) 2017/565.
(10) Ar trebui ca autoritățile competente și firmele de investiții să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui să fie amânată,