Recitale
(1) La 11 decembrie 2019, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Pactul ecologic european”, care stabilea o foaie de parcurs care prevede o nouă strategie de creștere pentru Europa și o serie de obiective ambițioase pentru combaterea schimbărilor climatice și protecția mediului. În concordanță cu scopul realizării obiectivului climatic al Uniunii pentru 2030 stabilit în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și al obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050, în mod concret și echitabil din punct de vedere social, Pactul verde european a anunțat un Mecanism pentru o tranziție justă, care oferă resursele necesare pentru a face față provocărilor procesului de tranziție către obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 și către obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până în 2050 fără a lăsa pe nimeni în urmă. Cele mai vulnerabile regiuni și persoane sunt și cele mai expuse efectelor nocive ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului. Tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic este o sursă de noi oportunități economice, cu un potențial semnificativ de a crea locuri de muncă, în special în teritoriile care sunt dependente în prezent de combustibilii fosili. Această tranziție poate contribui, de asemenea, la consolidarea securității și a rezilienței energetice. Cu toate acestea, tranziția poate genera, de asemenea, costuri sociale și economice pe termen scurt în teritoriile care trec printr-un proces intens de decarbonizare și care sunt deja vulnerabilizate de efectele economice și sociale perturbatoare ale crizei provocate de pandemia de COVID-19.
(2) Gestionarea tranziției va necesita schimbări structurale semnificative atât la nivel național, cât și la nivel regional. Pentru a avea succes, tranziția trebuie să reducă inegalitățile, să creeze un efect net asupra ocupării forței de muncă prin noi locuri de muncă de înaltă calitate și să fie echitabilă și acceptabilă din punct de vedere social pentru toți, consolidând în același timp competitivitatea. În acest sens, este esențial ca teritoriile cele mai grav afectate de tranziție, în special regiunile miniere de cărbune, să poată fi sprijinite pentru a-și diversifica și revitaliza economiile locale și pentru a crea oportunități durabile de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii afectați.
(3) La 14 ianuarie 2020, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Planul de investiții pentru o Europă durabilă – Planul de investiții din cadrul Pactului ecologic european”, prin care a propus un Mecanism pentru o tranziție justă care se axează pe regiunile și sectoarele cele mai afectate de tranziție din cauza dependenței lor de combustibilii fosili, precum cărbunele, turba și șisturile bituminoase sau a dependenței lor de procesele industriale cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră, dar care au o capacitate mai redusă de a finanța investițiile necesare. Crearea unui Mecanism pentru o tranziție justă a fost, de asemenea, enunțată de concluziile Consiliului European din 21 iulie 2020. Mecanismul pentru o tranziție justă este format din trei piloni: un Fond pentru o tranziție justă (FTJ) pus în aplicare prin gestiune partajată, o schemă specială pentru o tranziție justă în cadrul InvestEU și o facilitate de împrumut pentru sectorul public, în cadrul căreia se vor mobiliza investiții suplimentare pentru regiunile vizate. Cei trei piloni oferă sprijin complementar acestor regiuni, cu scopul de a încuraja tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050.
(4) Pentru o mai bună programare și punere în aplicare a FTJ, urmează să fie întocmite planuri teritoriale pentru o tranziție justă prin care se stabilesc etapele principale și calendarul procesului de tranziție și se identifică teritoriile care sunt cele mai grav afectate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și care au o capacitate mai redusă de a face față provocărilor legate de tranziție. Planurile teritoriale pentru o tranziție justă urmează să fie elaborate împreună cu autoritățile locale și regionale relevante și implică toți partenerii relevanți în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Planurile pot fi modificate, împreună cu programele corespunzătoare sprijinite de FTJ, în conformitate cu articolul 24 din regulamentul menționat, pentru a include noi teritorii care ar fi grav afectate de tranziție, într-un mod care nu a fost anticipat la momentul adoptării lor inițiale.
(5) Ar trebui să fie creată o facilitate de împrumut pentru sectorul public (denumită în continuare „facilitatea”). Facilitatea constituie cel de al treilea pilon al Mecanismului pentru o tranziție justă, care urmărește să sprijine investițiile entităților din sectorul public, având în vedere rolul esențial al sectorului public în abordarea disfuncționalităților pieței. Astfel de investiții ar trebui să răspundă nevoilor în materie de dezvoltare care rezultă din provocările generate de tranziție descrise în planurile teritoriale pentru o tranziție justă care au fost aprobate de Comisie. Activitățile preconizate să beneficieze de sprijin în cadrul facilității ar trebui să fie în concordanță și ar trebui să completeze activitățile care sunt sprijinite în cadrul celorlalți doi piloni ai Mecanismului pentru o tranziție justă. Pentru a alinia durata facilității cu durata cadrului financiar multianual cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2027 (denumit în continuare „CFM 2021-2027”) stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (6), facilitatea ar trebui să fie creată pentru o durată de șapte ani.
(6) Pentru a spori coeziunea și diversificarea economică a teritoriilor afectate de tranziție, facilitatea ar trebui să vizeze o gamă largă de investiții durabile, cu condiția ca astfel de investiții să contribuie la satisfacerea nevoilor în materie de dezvoltare ale acestor teritorii cauzate de tranziția către obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 stabilit prin Regulamentul (UE) 2021/1119 și către obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050, astfel cum sunt descrise în planurile teritoriale pentru o tranziție justă. Pentru a îmbunătăți eficacitatea facilității, aceasta ar trebui să poată sprijini proiecte eligibile ale căror etape de punere în aplicare au demarat înainte de prezentarea de către beneficiari a cererii în cadrul facilității. Facilitatea nu ar trebui să sprijine investițiile care vizează vreuna dintre activitățile excluse în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (7), dar ar putea să sprijine investițiile în energie din surse regenerabile și mobilitatea ecologică și durabilă, inclusiv promovarea hidrogenului ecologic, rețelele de termoficare eficiente, cercetarea publică, digitalizarea, infrastructura de mediu pentru gestionarea inteligentă a deșeurilor și a apei și ar putea să sprijine energia durabilă, eficiența energetică și măsurile de integrare, inclusiv renovarea și transformarea clădirilor, reînnoirea și regenerarea urbană, tranziția către o economie circulară, refacerea terenurilor și a ecosistemelor și decontaminarea – ținând seama de principiul „poluatorul plătește” –, biodiversitatea, precum și perfecționarea și recalificarea, formarea profesională și infrastructura socială, inclusiv unitățile de îngrijire și locuințele sociale.
(7) Dezvoltarea infrastructurilor ar putea include, de asemenea, proiecte și soluții transfrontaliere care să conducă la o reziliență sporită pentru a face față dezastrelor ecologice, în special a celor accentuate de schimbările climatice. Ar trebui să se favorizeze o abordare cuprinzătoare în materie de investiții, în special pentru teritoriile care au nevoi importante în contextul tranziției. Ar putea să fie sprijinite și investițiile în alte sectoare dacă sunt în concordanță cu planurile teritoriale pentru o tranziție justă aprobate. Sprijinind investițiile care nu generează un flux suficient de venituri pentru a acoperi costurile investiției, facilitatea ar trebui să vizeze furnizarea către entitățile din sectorul public a resurselor suplimentare necesare pentru a face față provocărilor teritoriale, sociale, economice și de mediu generate de adaptarea la tranziție. Pentru a contribui la identificarea investițiilor care sunt eligibile în cadrul facilității și care au un impact pozitiv semnificativ asupra mediului, inclusiv în ceea ce privește biodiversitatea, Comisia ar trebui să țină seama, atunci când efectuează evaluarea facilității, de taxonomia UE privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Toți partenerii financiari ar trebui să utilizeze, după caz, taxonomia UE privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, pentru a asigura transparența în ceea ce privește proiectele durabile.
(8) Respectarea drepturilor fundamentale și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special egalitatea de gen, ar trebui să fie asigurată, după caz, pe tot parcursul pregătirii, evaluării, punerii în aplicare și monitorizării proiectelor eligibile în cadrul facilității. De asemenea, beneficiarii și Comisia ar trebui să evite orice formă de discriminare pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în timpul punerii în aplicare a facilității. Obiectivele facilității ar trebui să fie urmărite în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, cu Pilonul european al drepturilor sociale, cu principiul „poluatorul plătește”, cu Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (8) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) și cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”.
(9) Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, premii, achiziții publice, gestiune indirectă, instrumente financiare, garanții bugetare, asistență financiară și rambursările către experți externi și prevăd controlul răspunderii actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.
(10) Facilitatea ar trebui să ofere sprijin sub formă de granturi acordate de Uniune, combinate cu împrumuturi acordate de un partener financiar, în conformitate cu normele, politicile de acordare de împrumuturi și procedurile acestuia. Pachetul financiar al componentei de grant, pus în aplicare de Comisie prin gestiune directă, ar trebui să ia forma unei finanțări care nu este legată de costuri, în conformitate cu articolul 125 din Regulamentul financiar. Respectiva formă de finanțare ar trebui să contribuie la stimularea participării promotorilor de proiecte și la realizarea obiectivelor facilității într-un mod eficient în raport cu dimensiunea împrumutului. Componenta de împrumut ar trebui să fie asigurată de Banca Europeană de Investiții (BEI). Ar trebui să fie posibilă extinderea facilității pentru a permite altor parteneri financiari să furnizeze componenta de împrumut, atunci când devin disponibile resurse suplimentare pentru componenta de grant sau când acest lucru este necesar pentru o punere în aplicare corectă a facilității. În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să informeze statele membre și Parlamentul European cu privire la intenția de a extinde facilitatea și de a selecta parteneri financiari suplimentari, ținând seama de capacitatea acestora de a îndeplini obiectivele facilității, de a contribui cu propriile lor resurse și de a asigura acoperirea geografică adecvată.
(11) Între Comisie și partenerii financiari ar trebui să fie semnate acorduri administrative. Respectivele acorduri ar trebui să stabilească modalitățile de realizare a evaluării și monitorizării proiectelor. Acordurile ar trebui, de asemenea, să stabilească drepturile și obligațiile fiecărei părți, inclusiv modalitățile detaliate de desfășurare a auditului, a raportării și a comunicării. Modalitățile de comunicare ar trebui să includă, în special, cerința privind publicarea informațiilor pentru fiecare proiect individual sau schemă de împrumut care beneficiază de sprijin în cadrul facilității.
(12) Abordând nevoile de investiții ale teritoriilor care sunt cele mai grav afectate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, facilitatea ar trebui să aibă o contribuție esențială la integrarea acțiunilor climatice. Prin urmare, resursele din componenta de grant a facilității vor contribui la realizarea obiectivelor climatice în aceeași măsură ca și FTJ.
(13) Cuantumul de 250 000 000 EUR din cadrul componentei de grant a facilității ar trebui să fie finanțat din bugetul Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 și ar trebui să constituie valoarea de referință principală, în sensul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (10), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.
(14) Cuantumul de 275 000 000 EUR din cadrul componentei de grant a facilității ar trebui să fie finanțat prin rambursări provenite din instrumentele financiare stabilite în cadrul programelor enumerate în anexa I la prezentul regulament. Astfel de venituri provin din programe finalizate, independente de facilitate, și ar trebui să fie considerate venituri alocate externe, prin derogare de la articolul 21 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul financiar, în temeiul articolului 322 alineatul (1) din TFUE.
(15) Cuantumul de 1 000 000 000 EUR din cadrul componentei de grant a facilității ar trebui să fie finanțat din excedentul previzibil al provizionării garanției UE instituite prin Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Prin urmare, pentru a aloca excedentul respectiv facilității, ar trebui să se prevadă o derogare de la articolul 213 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul financiar, care prevede obligația ca orice excedent de provizioane pentru o garanție bugetară să fie returnat la buget. Veniturile alocate astfel ar trebui să fie considerate venituri alocate externe, prin derogare de la articolul 21 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul financiar, în temeiul articolului 322 alineatul (1) din TFUE.
(16) În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul financiar, creditele corespunzătoare veniturilor alocate externe ar putea să fie transferate în mod automat către programul sau acțiunea următoare. Această dispoziție permite alinierea calendarului multianual al veniturilor alocate cu traiectoria de punere în aplicare a proiectelor finanțate de facilitate.
(17) De asemenea, ar trebui să se prevadă resurse pentru consultanță, pentru a promova pregătirea, dezvoltarea și punerea în aplicare a proiectelor eligibile și pregătirea timpurie a proiectelor înainte de prezentarea de către beneficiar a cererii în cadrul facilității. O parte din respectivele resurse ar trebui să fie dedicată sprijinirii capacității endogene a beneficiarilor de a asigura sustenabilitatea proiectelor eligibile.
(18) Pentru a se asigura tuturor statelor membre posibilitatea de a beneficia de componenta de grant, ar trebui să se stabilească un mecanism de prealocare a cotelor naționale într-o primă etapă, astfel cum se prevede în anexa I la Regulamentul (UE) 2021/1056. Cu toate acestea, pentru a se asigura un compromis între realizarea acestui obiectiv și necesitatea optimizării impactului economic al facilității și a punerii sale în aplicare, astfel de cote naționale nu ar trebui să fie prealocate pentru perioada de după 31 decembrie 2025. Ulterior, resursele rămase disponibile pentru componenta de grant ar trebui să fie furnizate fără a se aloca în prealabil cote naționale și pe bază concurențială la nivelul Uniunii, asigurându-se, în același timp, previzibilitatea pentru investiții și adoptându-se o abordare convergentă la nivel regional, bazată pe necesități.
(19) Condițiile de eligibilitate și criteriile de atribuire ar trebui să fie stabilite în programul de lucru și în cererea de propuneri. Respectivele condiții de eligibilitate și criterii de atribuire ar trebui să țină seama de relevanța proiectului în contextul nevoilor de dezvoltare descrise în planurile teritoriale pentru o tranziție justă, de obiectivul general de promovare a convergenței regionale și teritoriale și de importanța componentei de grant pentru viabilitatea proiectului. De asemenea, în programele de lucru ar trebui să fie stabilite criterii de atribuire în cazurile în care resursele ar fi insuficiente pentru a sprijini proiectele eligibile. Ar trebui să se acorde prioritate proiectelor situate în regiuni mai puțin dezvoltate, proiectelor care contribuie în mod direct la realizarea obiectivelor climatice ale Uniunii și proiectelor promovate de entitățile din sectorul public care au adoptat planuri de decarbonizare, respectându-se această ierarhie corespunzătoare a criteriilor, după caz. Prin urmare, sprijinul furnizat de Uniune în cadrul facilității ar trebui să fie pus doar la dispoziția statelor membre care au cel puțin un plan teritorial pentru o tranziție justă aprobat. Programul de lucru și cererile de propuneri ar trebui să țină seama, de asemenea, de planurile teritoriale pentru o tranziție justă transmise de statele membre, pentru a se asigura coerența între diferiții piloni ai mecanismului. Pentru a optimiza impactul facilității, proiectele individuale sprijinite în cadrul facilității nu ar trebui să primească sprijin din partea altor programe ale Uniunii, cu excepția sprijinului pentru pregătirea proiectelor. Cu toate acestea, pentru operațiunile compuse din proiecte separate identificabile, respectivele proiecte pot primi sprijin din partea unor programe diferite ale Uniunii, în conformitate cu normele de eligibilitate aplicabile.
(20) Pentru a optimiza eficacitatea asistenței Uniunii și pentru a preveni înlocuirea sprijinului potențial și a investițiilor din resurse alternative, sprijinul pus la dispoziție în cadrul facilității ar trebui să fie acordat doar proiectelor care nu generează un flux suficient de venituri pentru a acoperi costurile investiției. Respectivele venituri ar trebui să corespundă veniturilor, altele decât transferurile bugetare, generate direct de activitățile desfășurate de proiect, cum ar fi vânzările, comisioanele sau taxele rutiere și economiile marginale generate de modernizarea activelor existente.
(21) Deoarece componenta de grant ar trebui să țină seama de nevoile diferite în materie de dezvoltare ale regiunilor din statele membre, acest sprijin ar trebui să fie adaptat în favoarea regiunilor mai puțin dezvoltate. Ținând seama de faptul că entitățile din sectorul public din regiunile mai puțin dezvoltate au, în general, o capacitate mai mică în materie de investiții publice, ratele granturilor aplicate împrumuturilor acordate unor astfel de entități ar trebui să fie mai mari prin comparație.
(22) Pentru a se asigura eficacitatea punerii în aplicare a facilității, ar putea fi necesar să se acorde consultanță pentru pregătirea, dezvoltarea și punerea în aplicare a proiectelor. Acest sprijin ar trebui să fie furnizat prin intermediul Platformei de consiliere InvestEU pentru proiectele eligibile și pentru pregătirea proiectelor înainte de depunerea cererilor, acordându-se o atenție deosebită beneficiarilor care au o capacitate administrativă mai redusă sau care sunt situați în regiuni mai puțin dezvoltate. Ar trebui de asemenea să fie posibil ca acest sprijin să fie acordat în cadrul altor programe ale Uniunii.
(23) Pentru a măsura eficacitatea facilității și capacitatea acesteia de a-și îndeplini obiectivele și pentru a sprijini pregătirea eventualei sale prelungiri ulterior anului 2027, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare intermediară și una finală, inclusiv o evaluare a posibilității de a adopta dispoziții privind evaluarea impactului de gen, dacă este cazul, și ar trebui să prezinte rapoartele de evaluare Parlamentului European și Consiliului. În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12), facilitatea ar trebui să fie evaluată pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă.
(24) Pentru a accelera punerea în aplicare și pentru a garanta că resursele sunt utilizate în timp util, prezentul regulament ar trebui să prevadă garanții specifice care să fie incluse în acordurile de grant. Având în vedere acest obiectiv, în conformitate cu principiul proporționalității, Comisia ar trebui să poată reduce sau sista orice sprijin din partea Uniunii în cazurile în care există o lipsă acută de progrese în punerea în aplicare a proiectului. Facilității i se aplică Regulamentul financiar. Pentru a se asigura coerența în punerea în aplicare a programelor de finanțare ale Uniunii, Regulamentul financiar ar trebui să se aplice componentei de grant și resurselor pentru consultanță acordate în cadrul facilității.
(25) În conformitate cu Regulamentul financiar și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13), cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (14), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (15) și (UE) 2017/1939 (16) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționate, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv fraudele, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (17). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.
(26) În vederea modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește indicatorii-cheie de performanță pentru monitorizarea punerii în aplicare și a progreselor facilității. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(27) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare în ceea ce privește programele de lucru și condițiile și procedurile de selectare a partenerilor financiari, alții decât BEI. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18).
(28) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a aduce beneficii teritoriilor cele mai grav afectate de tranziția către neutralitatea climatică prin abordarea necesităților de dezvoltare corespunzătoare prin atragerea de investiții publice, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre la nivel individual, din cauza dificultăților cu care se confruntă entitățile din sectorul public în a sprijini investițiile, care nu generează suficiente fluxuri de venituri pentru a acoperi costurile investiției, dar, având în vedere necesitatea unui cadru coerent de punere în aplicare în cadrul gestiunii directe, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,