Recitale
(1) Pentru a pune în aplicare în mod corespunzător Regulamentul (UE) 2019/880, este necesar să se stabilească norme specifice pentru instituirea unui sistem de eliberare a licențelor de import pentru anumite categorii de bunuri culturale enumerate în partea B din anexa la regulamentul respectiv.
(2) De asemenea, este necesar să se stabilească norme privind un sistem de declarații ale importatorilor pentru categoriile enumerate în partea C din anexa la Regulamentul (UE) 2019/880.
(3) În plus, este necesar să se stabilească norme privind excepțiile de la cerințele pentru obținerea unei licențe de import sau pentru prezentarea unei declarații a importatorului în anumite condiții.
(4) Este oportun ca păstrarea în condiții de siguranță a bunurilor culturale care sunt expuse unui risc iminent de distrugere sau pierdere într-o țară terță să se facă în refugii din Uniune, pentru a le garanta siguranța, menținerea în bună stare și returnarea în condiții de siguranță atunci când situația o va permite. Pentru a se asigura faptul că bunurile culturale care au fost încredințate pentru păstrarea în condiții de siguranță nu sunt deturnate în Uniune și introduse pe piață, refugiile trebuie să fie supravegheate sau exploatate de entități publice, iar bunurile culturale trebuie să rămână sub supravegherea lor directă în orice moment.
(5) Bunurile culturale încredințate pentru păstrarea în condiții de siguranță într-un refugiu dintr-un stat membru trebuie plasate sub regimuri vamale adecvate care să le garanteze depozitarea pentru o perioadă nedeterminată, și trebuie stabilite măsuri în cazul în care se preconizează că situația de risc din țara terță va persista dincolo de viitorul previzibil. Pentru a se permite publicului larg să beneficieze de prezența temporară a acestor bunuri culturale pe teritoriul Uniunii, este oportun să se autorizeze expunerea acestora în spații exploatate de aceeași entitate care exploatează refugiul în cauză, sub rezerva acordului prealabil al țării terțe și, în cazul în care bunurile au fost plasate sub regim de antrepozit vamal, a unei autorizații prealabile din partea autorităților vamale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Mutarea bunurilor în spații de expoziție trebuie permisă numai dacă se poate garanta siguranța și menținerea în bună stare a acestora.
(6) Derogarea de la obligația de a obține o licență de import sau de a depune o declarație a importatorului la vamă în cazul admiterii temporare a bunurilor culturale în scopuri educaționale, științifice, de conservare, de restaurare, de expoziție, de digitalizare, de artă a spectacolului, de cercetare efectuată de instituții academice sau de cooperare între muzee sau instituții similare trebuie să fie stabilită astfel încât să se asigure faptul că bunurile culturale sunt utilizate exclusiv în aceste scopuri. Entitățile și instituțiile din sectorul public sunt considerate demne de încredere în ceea ce privește utilizarea bunurilor culturale importate temporar; prin urmare, este oportun ca acestora să li se solicite numai înregistrarea în sistemul electronic. Este oportun, de asemenea, ca instituțiile sau entitățile de drept privat sau de drept public și privat să poată beneficia de derogare, cu condiția ca înregistrarea lor în sistemul electronic să fie confirmată ulterior de autoritatea competentă. Această derogare trebuie totodată să fie implementată într-un mod care să asigure faptul că aceleași obiecte care au fost admise temporar vor fi cele reexportate la încheierea procedurii și că autoritățile vamale pot identifica cu ușurință entitățile beneficiare cu ajutorul sistemului electronic centralizat.
(7) Pentru a se asigura trasabilitatea bunurilor culturale admise temporar cu derogare de la cerința privind licența de import sau declarația importatorului în temeiul articolului 3 alineatul (4) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2019/880, este oportun să se stabilească norme privind descrierea bunurilor care trebuie încărcată în sistemul electronic menționat la articolul 8 din regulamentul respectiv.
(8) Pentru aplicarea corectă a articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/880 și pentru a se asigura punerea în aplicare uniformă și a se evita utilizarea abuzivă a derogării de către puncte de vânzare permanente, cum ar fi casele de vânzare prin licitație, magazinele de antichități și galeriile de artă, târgurile de artă comerciale trebuie să îndeplinească anumite condiții în ceea ce privește durata, scopul și accesibilitatea lor pentru publicul larg, precum și publicitatea făcută acestora.
(9) Pentru a se asigura punerea în aplicare uniformă a dispozițiilor Regulamentului (UE) 2019/880 privind licențele de import, sunt necesare norme care să reglementeze întocmirea, depunerea și examinarea cererilor, precum și eliberarea și valabilitatea licențelor relevante, cu ajutorul sistemului electronic centralizat.
(10) Pentru a se preveni utilizarea neregulamentară a unei licențe de import care a fost revocată de o autoritate competentă, în sistemul electronic pentru importul bunurilor culturale menționat la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2019/880 trebuie să se declanșeze o alertă care să atragă atenția autorităților vamale și a autorităților competente din celelalte state membre.
(11) Proveniența legală a unui bun cultural care a fost importat în trecut în Uniune pe baza unei licențe de import a fost deja examinată de o autoritate competentă a unui stat membru. Pentru a se asigura coerența cu această evaluare și pentru a se facilita schimburile comerciale, este oportun ca o nouă cerere de reimportare a aceluiași bun cultural să facă obiectul unor cerințe simplificate.
(12) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/880, perioada de 90 de zile în care o autoritate competentă trebuie să decidă cu privire la o cerere de licență de import începe de la data la care autoritatea respectivă primește o cerere completă. Pentru a se asigura egalitatea de tratament și prelucrarea expeditivă a cererilor de licență, în cazul în care se consideră că sunt necesare informații suplimentare față de cele transmise de solicitant împreună cu cererea electronică pentru a demonstra legalitatea exportului, este necesar ca perioada de 90 de zile să înceapă numai din momentul în care solicitantul a transmis informațiile suplimentare solicitate prin încărcarea acestora în sistemul electronic. Întrucât solicitantului îi revine sarcina probei pentru a demonstra legalitatea exportului, în situația în care informațiile suplimentare solicitate nu au fost transmise autorității competente în termenul stabilit, cererea trebuie respinsă ca fiind incompletă.
(13) Pentru a se împiedica introducerea în Uniune a unor bunuri culturale exportate ilegal dintr-o țară terță, anumite documente sau informații care atestă legalitatea exportului efectuat de autoritățile țării terțe și care identifică în mod adecvat bunul cultural și angajează răspunderea importatorului trebuie să fie întotdeauna prezentate odată cu cererea de licență de import sau trebuie să se afle în posesia declarantului care prezintă declarația importatorului, în cazul în care autoritățile vamale solicită prezentarea acestora.
(14) Pentru a se permite solicitanților să probeze proveniența legală în cazul în care țara în care bunul a fost creat sau descoperit nu dispunea de un sistem de certificare a exportului la momentul exportului, operatorilor trebuie să li se permită să prezinte, în sprijinul cererii lor de licență de import, sau să dețină, în cazul în care aceste documente sunt solicitate de autoritățile vamale, o combinație de alte mijloace de probă. În acest caz, statele membre trebuie să solicite operatorului să furnizeze cât mai multe tipuri de probe posibil, inclusiv istoricul și drepturile de proprietate asupra obiectului, prin care să se poată stabili autenticitatea și apartenența acestuia.
(15) Pentru a se asigura uniformitatea declarațiilor importatorilor, menționate în Regulamentul (UE) 2019/880, sunt necesare norme care să reglementeze întocmirea declarației semnate din sistemul electronic centralizat și conținutul descrierii standardizate a bunului cultural.
(16) Autoritățile vamale au obligația de a efectua controale, altele decât verificările prin sondaj, bazate în principal pe analiza riscurilor. Pentru a se asigura că obiectul prezentat în vamă este cel pentru care a fost obținută licența de import sau a fost întocmită declarația importatorului, autoritățile vamale trebuie să efectueze controale aplicând criterii de gestionare a riscurilor în conformitate cu articolele 46-49 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.
(17) Regulamentul (UE) 2019/880 prevede instituirea de către Comisie a unui sistem electronic centralizat de gestionare a importurilor de bunuri culturale din țări terțe pe teritoriul vamal al Uniunii. Este oportun să fie stabilite dispoziții detaliate cu privire la funcționarea, utilizarea, accesul, măsurile de contingență și securitatea sistemului respectiv și a informațiilor stocate sau schimbate prin intermediul sistemului.
(18) Pentru a se asigura un nivel adecvat de securitate a mijloacelor electronice de identificare și a certificării electronice și pentru a se digitaliza și armoniza procesele, este necesar ca licențele de import și declarațiile importatorilor să respecte standardele pentru semnăturile electronice, sigiliile electronice și mărcile temporale electronice în diferitele lor niveluri de asigurare a identității stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1506 a Comisiei (4).
(19) Accesul la conținutul licențelor de import, al cererilor aferente, al declarațiilor importatorilor și al oricăror informații sau documente depuse în sprijinul acestora trebuie să fie rezervat numai autorităților statelor membre responsabile cu punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/880, precum și solicitanților și declaranților înșiși. Cu toate acestea, pentru a facilita schimburile comerciale, de exemplu în cazul transferului de proprietate asupra unui bun cultural importat, titularii de licențe de import sau inițiatorii declarațiilor importatorului trebuie să aibă posibilitatea de a acorda terților acces la propriile licențe sau declarații.
(20) Statele membre pot limita numărul birourilor vamale care pot îndeplini formalitățile de import al bunurilor culturale. Pentru ca importatorii să cunoască birourile vamale corespunzătoare pentru îndeplinirea formalităților de import, aceste informații trebuie să le fie puse la dispoziție și să fie actualizate periodic în sistemul electronic centralizat.
(21) Regulamentul (UE) 2019/880 prevede că articolul 3 alineatele (2)-(5), (7) și (8), articolul 4 alineatele (1)-(10), articolul 5 alineatele (1) și (2) și articolul 8 alineatul (1) din regulament se aplică de la data la care sistemul electronic menționat la articolul 8 devine operațional sau cel târziu de la 28 iunie 2025. Prin urmare, este oportun ca data de la care trebuie să se aplice prezentul regulament să fie amânată în consecință.
(22) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și a emis un aviz la 23 aprilie 2021.
(23) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind bunurile culturale (6),