Recitale
(1) În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsuri privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.
(2) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) prevede că măsurile de conservare se adoptă ținându-se cont de avizele științifice, tehnice și economice disponibile, inclusiv, atunci când este cazul, de rapoartele elaborate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP).
(3) Consiliului îi revine obligația de a adopta măsuri privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit, inclusiv anumite condiții legate funcțional de acestea, după caz. Posibilitățile de pescuit ar trebui să fie alocate între statele membre într-un mod care să asigure o stabilitate relativă a activităților de pescuit desfășurate de fiecare stat membru pentru fiecare stoc de pește sau tip de pescuit și ținând cont în mod adecvat de obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.
(4) Capturile totale admisibile (TAC) ar trebui să fie stabilite pe baza avizelor științifice disponibile ale Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES), ținând cont de aspectele biologice și socioeconomice și asigurând totodată un tratament echitabil al sectoarelor de pescuit, precum și pe baza opiniilor exprimate în cadrul consultărilor cu părțile interesate, în special consiliile consultative vizate.
(5) În cazul stocurilor pentru care nu există date suficiente sau fiabile, astfel încât să li se poată estima dimensiunea, măsurile de gestionare și nivelurile TAC-urilor ar trebui să urmeze abordarea precaută a gestionării pescuitului, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, luându-se totodată în considerare factorii specifici fiecărui stoc, mai ales informațiile disponibile privind tendințele stocurilor și considerațiile legate de activitățile de pescuit mixt.
(6) În conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, pentru stocurile care fac obiectul unor planuri multianuale specifice, TAC-urile ar trebui să fie stabilite în conformitate cu regulile prevăzute în planurile respective. Planul multianual pentru apele occidentale a fost stabilit prin Regulamentul (UE) 2019/472 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și a intrat în vigoare în 2019. Întrucât nu se pot determina intervalele FMSY pentru niciunul dintre stocurile care intră sub incidența prezentului regulament și care țin de domeniul de aplicare al planului multianual pentru apele occidentale, posibilitățile de pescuit pentru aceste stocuri ar trebui stabilite în conformitate cu obiectivele planului și să se țină seama de cele mai bune avize științifice disponibile, precum și de abordarea precaută a gestionării pescuitului atunci când nu sunt disponibile informații științifice adecvate, avându-se în vedere totodată dificultatea de a pescui concomitent toate stocurile la nivelul capturii maxime durabile (MSY), mai ales în situațiile în care aceasta conduce la o închidere prematură a activităților de pescuit.
(7) Atunci când o TAC aferentă unui stoc este alocată unui singur stat membru, este oportun ca respectivul stat membru să fie abilitat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din tratat, să stabilească nivelul acesteia. Este necesar să se adopte dispoziții prin care să se garanteze că, atunci când stabilește nivelul unei TAC, statul membru în cauză acționează în deplină conformitate cu principiile și normele PCP.
(8) Pentru anumite TAC-uri, sunt disponibile cote comune pentru statele membre care nu au o cotă alocată, desemnate prin indicația „altele”. Statele membre care au utilizat o astfel de cotă comună pot obține ulterior o cotă proprie, de exemplu printr-un schimb. Atunci când raportează Comisiei capturile cu privire la aceeași TAC, statele membre ar trebui să facă distincția între capturile care trebuie deduse din cota proprie și capturile care trebuie deduse din cota comună. Pentru a face o astfel de distincție, este necesară introducerea unui cod de raportare separat.
(9) Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului (3) a introdus condiții suplimentare pentru gestionarea de la an la an a TAC-urilor, incluzând dispoziții privind flexibilitatea pentru TAC-urile de precauție și analitice. În temeiul regulamentului menționat, la stabilirea TAC-urilor, Consiliul decide cu privire la stocurile pentru care nu se aplică articolul 3 sau 4 din respectivul regulament, în special în funcție de starea biologică a stocurilor. În 2014, prin articolul 15 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, a fost introdus un nou mecanism de flexibilitate de la an la an pentru toate stocurile care fac obiectul obligației de debarcare. Prin urmare, pentru a se evita o flexibilitate excesivă care ar submina principiul exploatării raționale și responsabile a resurselor biologice marine, ar împiedica realizarea obiectivelor PCP și ar deteriora starea biologică a stocurilor, ar trebui să se prevadă că articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 se aplică TAC-urilor analitice numai atunci când nu este utilizată flexibilitatea de la an la an prevăzută la articolul 15 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.
(10) În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare se aplică în integralitatea ei de la 1 ianuarie 2019 și toate speciile care fac obiectul unor limite de captură trebuie debarcate. Articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede că, atunci când se aplică obligația de debarcare pentru un stoc de pește, posibilitățile de pescuit vor fi fixate ținându-se cont de trecerea de la stabilirea posibilităților de pescuit pentru a reflecta debarcările la stabilirea posibilităților de pescuit pentru a reflecta capturile. Pe baza recomandărilor comune transmise de statele membre și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și cu articolul 13 din Regulamentul (UE) 2019/472, Comisia a adoptat o serie de regulamente delegate care prevăd detaliile pentru punerea în aplicare a obligației de debarcare sub forma unor planuri specifice privind aruncarea capturilor înapoi în mare.
(11) Atunci când se stabilesc posibilitățile de pescuit pentru stocurile de specii care fac obiectul obligației de debarcare, ar trebui să se țină seama de faptul că, în principiu, aruncarea capturilor înapoi în mare nu mai este permisă. Prin urmare, posibilitățile de pescuit ar trebui să se bazeze pe valoarea indicată în aviz pentru capturile totale (în loc de valoarea indicată în aviz pentru capturile dorite), astfel cum este furnizată de ICES. Cantitățile pentru care, prin exceptarea de la obligația de debarcare, este în continuare posibilă aruncarea înapoi în mare ar trebui să fie deduse din valoarea indicată în aviz pentru capturile totale.
(12) Stabilirea posibilităților de pescuit ar trebui să respecte acordurile și principiile internaționale, cum ar fi Acordul din 1995 al Organizației Națiunilor Unite cu privire la conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (4) și principiile de gestionare detaliate prevăzute de Orientările internaționale pentru gestionarea pescuitului de adâncime în marea liberă adoptate în 2008 de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în care se prevede, în special, că o autoritate de reglementare ar trebui să fie mai precaută atunci când informațiile sunt incerte, nefiabile sau inadecvate. Absența informațiilor științifice adecvate nu ar trebui să fie folosită ca pretext pentru amânarea sau neadoptarea măsurilor de conservare și gestionare.
(13) În zonele Comitetului pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CECAF) și ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), care se învecinează cu subzona ICES 9, se realizează capturi de pagel argintiu (Pagellus bogaraveo). Având în vedere că datele ICES sunt incomplete pentru aceste zone limitrofe, domeniul de aplicare al TAC ar trebui să se limiteze la subzona ICES 9.
(14) Întrucât nu s-a ajuns încă la un acord cu Regatul Unit privind nivelurile TAC-urilor pentru populațiile transzonale și pentru a stabili un cadru de reglementare adecvat pentru activitățile de pescuit ale Uniunii până la adoptarea deciziilor privind gestionarea în comun, ar trebui să fie stabilite posibilități de pescuit provizorii pentru primele trei luni ale anului 2021. Astfel de posibilități de pescuit provizorii ar trebui să fie stabilite la niveluri care nu aduc atingere rezultatului consultărilor cu țările terțe relevante și nu ar trebui să pună în pericol posibilitatea de a stabili TAC-uri permanente în conformitate cu avizele științifice. Prin urmare, ca abordare generală, acestea ar trebui să reprezinte 25 % din cota Uniunii din posibilitățile de pescuit stabilite pentru 2020. Respectivele posibilități de pescuit provizorii ar trebui să nu împiedice în niciun caz stabilirea unor posibilități de pescuit definitive în conformitate cu acordurile internaționale, în special cu Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (5), care se aplică cu titlu provizoriu de la 1 ianuarie 2021, precum și cu rezultatul consultărilor, cu cadrul juridic al Uniunii și cu avizele științifice.
(15) ICES a recomandat să nu se mai realizeze capturi de pion portocaliu (Hoplostethus atlanticus) până în 2024. Este oportun ca pescuitul, reținerea la bord, transbordarea și debarcarea acestei specii să rămână interzise, deoarece stocul este epuizat și nu se reface. ICES a arătat că, din 2010, Uniunea nu a realizat pescuit direcționat din specia menționată în Atlanticul de Nord-Est.
(16) ICES a recomandat reducerea la minimum a mortalității prin pescuit a rechinilor de adâncime. Rechinii de adâncime sunt specii cu durată lungă de viață și rate scăzute de reproducere și au ajuns să fie exploatați excesiv. Prin urmare, pescuitul pentru speciile respective ar trebui să fie interzis.
(17) Pentru a se evita întreruperea activităților de pescuit și a se asigura subzistența pescarilor din Uniune, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021. Pentru a permite statelor membre să asigure aplicarea în timp util a prezentului regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa,