Recitale
(1) Tehnologiile digitale ne schimbă viața într-un ritm rapid, oferind noi oportunități pentru societate, inclusiv pentru instituțiile de conservare a patrimoniului cultural. Tehnologiile digitale oferă instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural instrumente mai eficace cu care pot digitaliza bunurile de patrimoniu cultural și se pot adresa unui public mai larg. Acest lucru oferă mai multe modalități pentru ca publicul să acceseze, să descopere, să exploreze și să se bucure de bunuri culturale și creează mai multe posibilități de reutilizare a bunurilor culturale pentru servicii și produse inovatoare și creative în diverse sectoare, cum ar fi alte sectoare culturale și creative și turismul.
(2) Astfel cum se subliniază în comunicarea „Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital” (1), tehnologiile digitale au devenit, mai mult ca niciodată, esențiale pentru muncă, învățare, socializare, divertisment și accesarea unei game largi de servicii și produse, de la servicii de sănătate la cultură.
(3) Pandemia de COVID-19 a evidențiat punctele forte și vulnerabilitățile sectorului patrimoniului cultural și necesitatea de a accelera transformarea digitală a acestuia pentru a valorifica la maximum oportunitățile pe care le oferă. Multe instituții culturale au suferit pierderi financiare majore sau au trebuit să fie închise. Totuși, în pofida provocărilor financiare create de pandemie, multe dintre acestea au reușit însă să își păstreze sau chiar să își extindă publicul prin îmbunătățirea serviciilor lor digitale (de exemplu, stabilirea de contacte cu publicul, partajarea colecțiilor, oferirea de instrumente digitale), demonstrând încă o dată valoarea lor ridicată pentru societate și pentru economia europeană.
(4) Patrimoniul cultural nu este doar un element-cheie în construirea unei identități europene care se bazează pe valori comune, ci de asemenea aduce o contribuție importantă la economia europeană, stimulând inovarea, creativitatea și creșterea economică. De exemplu, turismul cultural reprezintă până la 40 % din ansamblul turismului european (2), iar patrimoniul cultural este o parte esențială a turismului cultural. Digitalizarea avansată a bunurilor de patrimoniu cultural și reutilizarea acestui conținut pot genera noi locuri de muncă nu numai în sectorul patrimoniului cultural, ci și în alte sectoare culturale și creative, inclusiv, de exemplu, în sectorul jocurilor video și al cinematografiei. Contribuția industriilor culturale și creative reprezintă 3,95 % din valoarea adăugată a UE (477 de miliarde EUR), iar aceste sectoare angajează 8,02 milioane de persoane și implică 1,2 milioane de întreprinderi, dintre care 99,9 % sunt IMM-uri (3).
(5) Evaluarea (4) Recomandării Comisiei privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală (2011/711/UE) a concluzionat că mai multe dintre provocările cu care se confrunta sectorul patrimoniului cultural în urmă cu 10 ani sunt încă prezente astăzi, cum ar fi necesitatea urgentă de a proteja și de a conserva patrimoniul cultural european și, în special, patrimoniul cultural aflat în pericol. Cu toate acestea, evaluarea a recunoscut, de asemenea, că peisajul patrimoniului cultural s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, apărând o serie de noi necesități, dar, mai presus de toate, noi oportunități care ar putea spori și mai mult contribuția patrimoniului cultural la economia europeană. Prin urmare, este necesar să se asigure un răspuns politic care să răspundă acestor noi necesități și așteptări ale sectorului patrimoniului cultural, ale sectoarelor culturale și creative și ale societății în general.
(6) Prezenta recomandare încurajează statele membre să instituie cadre adecvate pentru a consolida redresarea și transformarea sectorului patrimoniului cultural și pentru a sprijini instituțiile de conservare a patrimoniului cultural să devină mai autonome și mai reziliente în viitor. Acest lucru va conduce la o mai bună calitate a digitalizării, reutilizării și conservării digitale în întreaga UE și va avea efecte de propagare în alte sectoare-cheie ale economiei europene, cum ar fi turismul, cercetarea și alte sectoare culturale și creative.
(7) Statele membre au abordări diferite în ceea ce privește patrimoniul cultural, abordând într-o măsură diferită caracteristicile și nevoile specifice ale instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural. O strategie digitală cuprinzătoare pentru sectorul patrimoniului cultural, care să stabilească o viziune clară și concretă, precum și cele mai adecvate mijloace pentru punerea în aplicare a acesteia, ar asigura un răspuns de politică mai eficace și ar consolida sectorul. Pentru a realiza o transformare digitală eficace, a stabili un climat de încredere și o cooperare strânsă, statele membre ar trebui să implice toate părțile interesate relevante în pregătirea strategiei.
(8) Dezvoltarea tehnologiilor digitale avansate, cum ar fi 3D, inteligența artificială, învățarea automată, cloud computing, tehnologiile de date, realitatea virtuală și realitatea augmentată, a creat oportunități fără precedent în materie de digitalizare, acces online și conservare digitală. Tehnologiile digitale avansate conduc la procese mai eficiente (de exemplu, generarea automată de metadate, extragerea cunoștințelor, traducerea automată, recunoașterea textului prin sisteme optice de recunoaștere a caracterelor) și la un conținut de calitate superioară. Ele permit apariția unor forme inovatoare de creație artistică, creând, în același timp, noi modalități de a interacționa în mod digital cu conținutul cultural și de a beneficia de acesta prin organizarea și proiectarea conținutului împreună cu publicul, precum și externalizarea spre public, stimulând participarea acestuia. Inteligența artificială, tehnologia blockchain și alte tehnologii avansate pot fi, de asemenea, explorate pentru identificarea automată a bunurilor culturale care sunt traficate ilicit. Adoptarea unor astfel de tehnologii avansate are un impact semnificativ asupra redresării și creșterii economice europene în urma pandemiei de COVID-19, iar statele membre ar trebui să o sprijine prin măsuri adecvate.
(9) În plus, statele membre și instituțiile de conservare a patrimoniului cultural ar trebui să profite de oportunitățile fără precedent oferite de tehnologiile digitale avansate pentru a stimula politicile climatice și pentru a sprijini tranziția către o economie a UE mai verde și mai durabilă, astfel cum se prevede în Pactul verde european (5). De exemplu, bunurile de patrimoniu cultural digitalizate în 3D pot fi o sursă de cunoștințe relevante privind impactul, adaptarea și reziliența legate de climă (de exemplu, 3D permite analiza nedistructivă a bunurilor, vizualizarea daunelor și obținerea de informații pentru restaurare, conservare etc.). De asemenea, gemenii digitali și tehnologiile de observare a Pământului pot avea o importanță majoră în creșterea rezilienței la schimbările climatice și în sprijinirea conservării preventive a monumentelor, clădirilor și siturilor de patrimoniu cultural. În acest context, digitalizarea este, de asemenea, un factor determinant pentru sprijinirea experților în combaterea infracțiunilor împotriva mediului pe anumite situri.
(10) Este important ca statele membre să își continue eforturile în materie de digitalizare (6) și conservare digitală a bunurilor de patrimoniu cultural. Stabilirea unor obiective specifice pentru digitalizare și conservare, pe baza unei evaluări a nevoilor și a unor criterii clare și obiective, ar conduce la rezultate concrete și măsurabile. Acest lucru ar fi deosebit de important pentru patrimoniul cultural aflat în pericol. În astfel de cazuri, digitalizarea 3D cu cel mai înalt nivel de detaliere poate fi chiar o necesitate, de exemplu în scopuri de conservare și restaurare. Totuși, chiar și în cazul în care riscul de deteriorare sau distrugere este scăzut, aceasta ar trebui să fie o prioritate, având în vedere potențialul ridicat de reutilizare al bunurilor de patrimoniu cultural digitalizate, cum ar fi pentru experiențe inovatoare și turism durabil, pentru a sprijini redresarea și reziliența economiei în general, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european. În plus, statele membre ar trebui să își intensifice eforturile cu privire la domeniile cu un nivel redus de digitalizare, cum ar fi clădirile, monumentele și siturile, precum și patrimoniul cultural imaterial.
(11) Pe lângă faptul că pot fi utilizate în scopul conservării și al restaurării, tehnologiile 3D pot oferi, de asemenea, oportunități sporite pentru ca instituțiile de conservare a patrimoniului cultural să se poată adresa unui public mai larg prin intermediul unor experiențe mai imersive, care includ accesul virtual la locuri care sunt în mod normal inaccesibile (de exemplu, subacvatice) sau închise temporar, sau să se poată adresa persoanelor cu deficiențe de vedere, oferind, de exemplu, experiențe tactile accesibile. Prin urmare, o atenție deosebită acordată digitalizării 3D a patrimoniului cultural aflat în pericol și a celor mai vizitate monumente, clădiri și situri culturale și de patrimoniu ar spori valoarea și potențialul patrimoniului cultural. Acest lucru ar fi, de asemenea, în conformitate cu „Declarația privind cooperarea pentru promovarea digitalizării patrimoniului cultural” (7) din aprilie 2019, în care statele membre au convenit să își intensifice eforturile și să continue progresele împreună, în cadrul pilonului privind o inițiativă paneuropeană pentru digitalizarea 3D a artefactelor, monumentelor și siturilor de patrimoniu cultural.
(12) Cu toate acestea, digitalizarea nu implică în mod implicit conservarea digitală. Pentru a asigura accesul pe termen lung la bunurile digitalizate, statele membre trebuie să planifice și să realizeze cu atenție conservarea digitală a bunurilor lor, luând în considerare toate provocările financiare, organizaționale și tehnice relevante pe termen lung. Obiectivele de conservare digitală pot include nu numai bunurile de patrimoniu cultural care sunt considerate prioritare pentru digitalizare (de exemplu, bunurile expuse riscului, cele mai vizitate monumente și situri sau domeniile cu un nivel redus de digitalizare), ci și bunurile digitalizate anterior.
(13) Cadrul financiar actual oferă statelor membre oportunități fără precedent de a utiliza diferite fluxuri de finanțare pentru a stimula în mod semnificativ digitalizarea și conservarea, precum și pentru a crea un număr semnificativ mai mare de capacități în sectorul patrimoniului cultural. Statele membre ar trebui să sporească gradul de conștientizare în rândul actorilor din sector cu privire la oportunitățile de finanțare oferite de programul Europa digitală, Orizont Europa (8), fondurile politicii de coeziune (9), REACT-EU (10), instrumentul de sprijin tehnic (11) și Mecanismul de redresare și reziliență (12) pentru a sprijini investițiile necesare redresării și transformării digitale a sectorului, pentru a oferi un acces mai larg la cultură și pentru a avea un impact pozitiv asupra comunităților locale.
(14) Digitalizarea patrimoniului cultural european necesită resurse financiare semnificative. Pentru a partaja eforturile financiare și, în același timp, pentru a accelera accesul publicului la patrimoniul cultural, instituțiile de conservare a patrimoniului cultural cooperează cu actori privați. Cu toate acestea, multe dintre aceste acorduri de cooperare acordă drepturi exclusive partenerilor privați. Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului (13) stabilește un set de norme minime care reglementează reutilizarea și stabilește modalități practice pentru a facilita reutilizarea documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre. În special, aceasta impune instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural care intră în domeniul său de aplicare (de exemplu muzeele, arhivele, bibliotecile) să respecte dispoziții specifice privind acordurile de exclusivitate, astfel cum se prevede la articolul 12 din directivă. Pentru a facilita accesul echitabil și nediscriminatoriu al tuturor la bunurile patrimoniului cultural, instituțiile de conservare a patrimoniului cultural care au relații de parteneriat cu sectorul privat, inclusiv cele care nu intră în domeniul de aplicare al directivei menționate anterior, ar trebui să urmărească aplicarea principiilor prevăzute la articolul 12 din directivă.
(15) După cum s-a subliniat în Agenda pentru competențe în Europa (14), pandemia de COVID-19 a mărit decalajul deja existent în materie de competențe digitale, în timp ce apar noi inegalități, deoarece mulți profesioniști nu au nivelul necesar de competențe digitale care sunt necesare la locul de muncă. Acest lucru este valabil și pentru sectorul patrimoniului cultural, în care decalajul digital are ca rezultat faptul că în special instituțiile mici (de exemplu, muzeele) se confruntă cu dificultăți în utilizarea tehnologiilor avansate, cum ar fi 3D sau inteligența artificială. Prin urmare, în conformitate cu Agenda pentru competențe în Europa și cu prima sa inițiativă emblematică, Pactul privind competențele, precum și în sprijinul planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (15), statele membre ar trebui să stabilească obiective specifice pentru actualizarea competențelor sau recalificarea profesioniștilor din domeniul patrimoniului cultural. În plus față de aceasta și pe baza obiectivelor Alianței pentru patrimoniul cultural (Blueprint Alliance for cultural heritage – CHARTER), industriile culturale și creative, care reprezintă unul dintre cele 14 ecosisteme identificate de strategia privind piața unică, construiesc în prezent un parteneriat la scară largă pentru dezvoltarea competențelor, care ar trebui să se alăture Pactului privind competențele.
(16) Instituțiile de conservare a patrimoniului cultural s-au confruntat cu diferite obstacole legate de drepturile de autor cu ocazia digitalizării și a partajării patrimoniului cultural, cum ar fi costurile asociate achiziției drepturilor, lipsa unei expertize suficiente în materie de drepturi de autor în rândul profesioniștilor din domeniul patrimoniului cultural și limitări ale cooperării transfrontaliere între instituții. Prin urmare, au fost luate măsuri specifice la nivelul UE pentru a aborda astfel de provocări. De exemplu, Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului (16) privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală stabilește diverse dispoziții de modernizare a cadrului privind drepturile de autor care reglementează modul în care instituțiile de conservare a patrimoniului cultural își desfășoară activitatea în mediul digital. Una dintre cele mai importante modificări introduse de directivă este un cadru clar pentru digitalizarea și difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial pe care instituțiile de conservare a patrimoniului cultural le au în colecțiile lor. În plus, directiva introduce excepții armonizate și obligatorii pentru realizarea de copii în scopul conservării de către instituțiile de conservare a patrimoniului cultural și pentru extragerea textului și a datelor în scopul cercetării științifice. În cele din urmă, directiva clarifică statutul operelor de artă vizuală din domeniul public, cu scopul de a spori securitatea juridică. În special, noile norme privind drepturile de autor vor facilita o misiune principală de interes public a instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural prin îmbunătățirea conservării și a disponibilității patrimoniului cultural și prin facilitarea semnificativă a utilizării operelor care nu mai sunt disponibile în circuitul comercial în beneficiul culturii europene și al tuturor cetățenilor. Prin urmare, statele membre trebuie să asigure o punere în aplicare și o aplicare eficace a legislației UE privind drepturile de autor, astfel încât instituțiile de conservare a patrimoniului cultural să poată beneficia pe deplin de cadrul privind drepturile de autor, astfel cum a fost actualizat în special prin Directiva (UE) 2019/790.
(17) Biblioteca digitală europeană (Europeana) (17) a avut un rol esențial pentru consolidarea cooperării și a activităților de standardizare la nivel transfrontalier, în UE și în afara acesteia. Cadrele sale standardizate pentru partajarea online a conținutului digital și a metadatelor, în special Modelul de date Europeana (18), Declarațiile privind drepturile internaționale (19) și Cadrul de publicare Europeana (20) au fost preluate pe scară largă în sectorul patrimoniului cultural din Europa și la nivel internațional. De exemplu, Modelul de date Europeana permite o reprezentare standardizată a datelor furnizate în Europeana de către instituțiile de conservare a patrimoniului cultural din diferite domenii, utilizând formate diferite. Cadrul RightsStatements.org oferă un set de declarații standardizate privind drepturile care pot fi utilizate de instituțiile de conservare a patrimoniului cultural pentru a comunica publicului statutul privind drepturile de autor și reutilizarea obiectelor digitale. Cu toate acestea, interoperabilitatea rămâne un efort continuu în ceea ce privește formatele și standardele pentru conținutul digital și metadate, cum ar fi în cazul 3D sau al utilizării entităților contextuale și a fișierelor de autoritate pentru interoperabilitate semantică. În „Declarația privind cooperarea pentru promovarea digitalizării patrimoniului cultural” din aprilie 2019, statele membre au convenit să își intensifice eforturile pentru a dezvolta și promova în continuare standardele și cadrele de interoperabilitate în cadrul inițiativelor de digitalizare. Prin urmare, statele membre și instituțiile de conservare a patrimoniului cultural ar trebui să își intensifice eforturile pentru a sprijini sau a adera la standardele și cadrele relevante în scopul accelerării schimbului și a reutilizării datelor.
(18) Crearea unui spațiu european comun al datelor pentru patrimoniul cultural va oferi instituțiilor de conservare a patrimoniului cultural posibilitatea de a profita de avantajele care decurg din amploarea pieței unice, în conformitate cu Strategia europeană privind datele (21). Aceasta va încuraja reutilizarea conținutului și va stimula creativitatea în diferite sectoare, cu beneficii pentru întreaga economie și societate. În special, va oferi conținut de înaltă calitate și acces eficient, fiabil și ușor de utilizat la bunurile de patrimoniu cultural digital european; va consolida în continuare colaborările, parteneriatele și contactele cu rețeaua de parteneri de date (de exemplu, muzee, galerii, biblioteci, arhive din întreaga Europă), agregatori și experți care lucrează în domeniul patrimoniului cultural digital. Spațiul datelor se va baza pe actuala strategie Europeana pentru perioada 2020-2025 (22), al cărei scop este de a capacita instituțiile de conservare a patrimoniului cultural în transformarea lor digitală.
(19) Europeana oferă în prezent acces la 52 de milioane de bunuri de patrimoniu cultural, dintre care 45 % pot fi reutilizate în diferite sectoare. Imaginile și textele reprezintă 97,5 % din bunuri; doar 2,47 % din bunuri reprezintă conținut audiovizual și 0,03 % sunt în 3D. O contribuție sporită a bunurilor digitalizate de înaltă calitate, cum ar fi cele în 3D, ar consolida inovarea și creația prin utilizarea și reutilizarea bunurilor de patrimoniu cultural digitalizate în diferite domenii-cheie (de exemplu, educație, orașe inteligente și modelare ecologică, turism durabil și sectoare culturale creative). Introducerea unui număr suplimentar de 40 de milioane de tipuri de bunuri de înaltă calitate, digitalizate și diversificate în spațiului datelor ar contribui la îmbogățirea materialului disponibil online și, în același timp, la o mai bună promovare a patrimoniului nostru cultural european. Această creștere ar permite, de asemenea, o reutilizare sporită și, prin urmare, potențiale noi servicii și aplicații. Este important ca instituțiile de conservare a patrimoniului cultural să aducă contribuții semnificative la spațiul datelor, cu sprijinul statelor membre.
(20) Agregatorii naționali, sectoriali sau tematici au un rol esențial în peisajul patrimoniului cultural, creând legături între diferiții actori din sectorul patrimoniului cultural și din afara acestuia, la nivel național și european. De exemplu, agregatorii naționali agregă și îmbogățesc conținutul pentru Europeana, oferă acces la bunurile de patrimoniu cultural din țara lor și le promovează și, de asemenea, pun în comun resurse și cunoștințe valoroase pentru sectorul patrimoniului cultural. Cu toate acestea, deși majoritatea agregatorilor din întreaga UE are un mandat oficial pentru activitățile desfășurate, mulți alții au încă nevoie de un astfel de mandat și se confruntă cu dificultăți în a asigura resurse suficiente și durabile sau sprijin organizațional. Statele membre ar trebui să abordeze această provocare prin consolidarea rolului agregatorilor, prin furnizarea unui sprijin adecvat și prin sprijinirea contribuției acestora la spațiul european comun al datelor pentru patrimoniul cultural.
(21) Creșterea preconizată a numărului și a complexității bunurilor digitale va necesita soluții sigure, reziliente, eficiente și durabile bazate pe cloud pentru prelucrarea, accesarea și gestionarea unor astfel de seturi de date. Prin urmare, sprijinul (23) acordat de statele membre Federației europene a infrastructurii și serviciilor de tip cloud-to-edge va fi esențial pentru un acces eficace la bunurile de patrimoniu cultural digitalizate.
(22) Prezenta recomandare valorifică și înlocuiește Recomandarea 2011/711/UE,