Recitale
(1) Consiliul European a afirmat în mai multe rânduri necesitatea consolidării și extinderii programului Erasmus+. În plus, în cadrul consultărilor privind evaluarea la jumătatea perioadei a programului Erasmus+ (2014-2020) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și privind programul care ar urma să înlocuiască programul respectiv (4), s-a stabilit că este necesar să se asigure continuitatea domeniului de aplicare, a arhitecturii și a mecanismelor de punere în aplicare ale programului Erasmus+. În același timp, a fost identificată necesitatea realizării mai multor îmbunătățiri, cum ar fi necesitatea ca programul Erasmus+ să devină mai favorabil incluziunii, mai simplu și mai ușor de gestionat pentru beneficiari.
(2) Atât Regulamentul Erasmus+, cât și Regulamentul privind Corpul european de solidaritate prevăd elaborarea de către Comisie a unui cadru de măsuri de incluziune pentru persoanele cu mai puține oportunități (5). Având în vedere asemănările dintre programele Erasmus+ și Corpul european de solidaritate în ceea ce privește unele dintre grupurile-țintă vizate (persoane cu mai puține oportunități în cadrul programului Erasmus+ și tineri cu mai puține oportunități în cadrul programului Corpul european de solidaritate), caracterul comun al structurilor de punere în aplicare ale celor două programe și asemănările din structura de finanțare, trebuie instituit un cadru comun de măsuri de incluziune.
(3) Cadrul de măsuri de incluziune trebuie să țină seama de domeniile de intervenție pentru provocările globale, astfel cum sunt prevăzute în anexa III punctul 4 la Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului (6), precum și de Planul de lucru al Uniunii Europene pentru sport pentru perioada 2021-2024. Organizațiile precum entitățile care primesc granturi în temeiul programelor au un rol esențial în punerea în practică a incluziunii, în special în ceea ce privește dezvoltarea organizațională, dobândirea și consolidarea capacității de gestionare a proiectelor de incluziune și a cerințelor privind accesibilitatea, promovarea incluziunii la nivelul întregii organizații, precum și în ceea ce privește informarea participanților și sprijinirea acestora înaintea, pe parcursul și după finalizarea proiectului.
(4) În unele cazuri, din motive financiare, este mai puțin probabil ca persoanele cu mai puține oportunități să participe la programe, fie din cauza situației lor economice, fie din cauza costurilor de participare mai mari pe care le generează situația lor specifică, așa cum se întâmplă adesea în cazul persoanelor cu handicap. În astfel de cazuri, participarea lor ar putea fi facilitată printr-un sprijin financiar specific.
(5) Lipsa sensibilizării cu privire la disponibilitatea unor măsuri specifice pentru persoanele cu mai puține oportunități poate duce la o participare mai redusă a acestor grupuri-țintă. Sunt necesare eforturi mai mari pentru a crește gradul de sensibilizare și pentru a spori nivelul de informare și de sensibilizare cu privire la oportunitățile existente și la modalitățile de accesare a acestora.
(6) Organizațiile sunt invitate să abordeze incluziunea și diversitatea în funcție de nevoile lor și de cele ale comunității lor. Membrii personalului care se ocupă în mod specific de aspecte legate de incluziune și diversitate și de participanții cu mai puține oportunități, în propriile organizații, pot beneficia de colaborarea cu omologii din alte organizații pentru a sprijini persoanele cu mai puține oportunități. Pot fi aranjate diferite forme de sprijin, cum ar fi sesiuni de formare, experiențe de învățare reciprocă și oportunități de observare directă la locul de muncă (job shadowing), cu scopul de a contribui la creșterea capacității acestora în acest sens.
(7) O abordare de sprijinire puternică a participanților cu mai puține oportunități este esențială pentru a contribui la eliminarea obstacolelor din calea participării depline a acestora la programe.
(8) Incluziunea și diversitatea fac parte din criteriile de selecție a cererilor de finanțare și de alocare a sprijinului financiar. Proiectelor de calitate care abordează în mod activ incluziunea și diversitatea și care implică participanți cu mai puține oportunități li se poate acorda prioritate în procesul de acordare a granturilor.
(9) Persoanele cu mai puține oportunități trebuie contactate în mediile lor de origine, prin adaptarea abordării la nevoile lor specifice de informare și de accesibilitate. Un factor important de succes pentru furnizarea de informații grupurilor subreprezentate este cooperarea cu părțile interesate care lucrează cu aceste grupuri-țintă și implicarea utilizatorilor la nivel local și regional.
(10) Activitățile de monitorizare specifice, utilizând un set de indicatori specifici, trebuie să furnizeze date calitative și cantitative pentru a sprijini treptat o utilizare și mai strategică și mai bine orientată a bugetului disponibil în cadrul programelor.
(11) Este posibil să existe deja măsuri de incluziune la nivel național. Complementaritatea și sinergiile cu măsurile instituite prin prezentul cadru pot contribui la obținerea unui impact mai mare în ceea ce privește informarea și sprijinirea participanților cu mai puține oportunități.
(12) Prezenta decizie și planurile de acțiune privind incluziunea care decurg din aceasta trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (7). Decizia și planurile de acțiune trebuie, de asemenea, să asigure respectarea deplină a dreptului la nediscriminare și să promoveze aplicarea articolului 21 din Cartă.
(13) Actorii implicați în procesul de sporire a incluziunii și diversității programelor Erasmus+ și Corpul european de solidaritate sunt eterogeni și contribuie la dezvoltarea de idei și de mecanisme noi sau îmbunătățite, acționând în același timp ca multiplicatori esențiali ai eforturilor de incluziune și diversitate,