Recitale
(1) În cadrul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Banca Centrală Europeană (BCE) îndeplinește atribuția exclusivă de a supraveghea instituțiile de credit pentru a asigura aplicarea consecventă a standardelor de supraveghere, pentru a favoriza stabilitatea financiară și pentru a asigura condiții de concurență echitabile.
(2) În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, BCE, în calitate de autoritate competentă pentru entitățile supravegheate semnificative, este responsabilă de acordarea aprobării prealabile entităților supravegheate semnificative pentru a prelungi termenul-limită pentru implementarea progresivă a abordării bazate pe modele interne de rating pentru a-și calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru diferite clase de expuneri și unități operaționale, în temeiul articolului 148 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de a reveni la utilizarea unor abordări mai puțin sofisticate în temeiul articolului 149 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de a utiliza în permanență abordarea standardizată în temeiul articolului 150 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3) Deciziile BCE în materie de supraveghere pot conține obligații sau cerințe pe care destinatarul trebuie să le îndeplinească până la un anumit termen, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a deciziei sau a altor cerințe. La cererea entităților supravegheate, BCE poate prelungi termenul pentru obligații sau cerințe prin intermediul unei alte decizii în materie de supraveghere, în cazul în care acest lucru este considerat rezonabil. În plus, la cererea potențialilor achizitori, BCE poate prelungi perioada maximă pentru finalizarea achiziției propuse a unei participații calificate într-o instituție de credit.
(4) BCE, în calitate de autoritate competentă, trebuie să adopte un număr substanțial de decizii privind modelele interne și decizii privind prelungirea de termene în fiecare an. Pentru facilitarea procesului decizional, este necesară o decizie de delegare în legătură cu adoptarea unor astfel de decizii. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut delegarea de competențe drept necesară pentru a se asigura că o instituție care are obligația să adopte un număr considerabil de decizii își poate îndeplini atribuțiile. În mod similar, aceasta a recunoscut că nevoia de a asigura posibilitatea de funcționare a organelor de decizie reprezintă un principiu inerent tuturor sistemelor instituționale (4).
(5) Delegarea competențelor decizionale ar trebui să fie limitată și proporțională, iar domeniul de aplicare al delegării ar trebui definit în mod clar.
(6) La 24 iunie 2020, Consiliul guvernatorilor a decis stabilirea unei cooperări strânse între BCE și Republica Bulgaria (5), precum și între BCE și Republica Croația (6). Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 prevede că, pentru a îndeplini anumite atribuții în legătură cu instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru a cărui monedă nu este euro, în cazul în care s-a stabilit o cooperare strânsă în conformitate cu articolul respectiv, BCE poate adresa instrucțiuni autorității naționale competente din statul membru relevant. Prin urmare, este oportun să se includă astfel de instrucțiuni în actele pe care BCE le poate adopta prin delegare către șefii de unități operative în conformitate cu dispozițiile relevante ale prezentei decizii.
(7) Decizia (UE) 2017/933 (BCE/2016/40) stabilește procedura care trebuie urmată în vederea adoptării deciziilor de delegare în materie de supraveghere și persoanele cărora li se pot delega competențele decizionale. Această decizie nu afectează exercitarea de către BCE a atribuțiilor sale de supraveghere și nu aduce atingere competenței Consiliului de supraveghere de a propune Consiliului guvernatorilor proiecte complete de decizii.
(8) În cazul în care criteriile pentru adoptarea unei decizii delegate nu sunt îndeplinite, deciziile ar trebui adoptate în conformitate cu procedura aplicabilă în lipsa unei obiecții, prevăzută la articolul 26 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și la articolul 13g din Decizia BCE/2004/2 a Băncii Centrale Europene (7). În plus, procedura aplicabilă în lipsa unei obiecții ar trebui să fie utilizată și în cazul în care șefii de unități operative au îndoieli cu privire la îndeplinirea criteriilor de evaluare pentru deciziile privind modelele interne sau deciziile privind prelungirea de termene, din cauza complexității evaluării sau a caracterului delicat al situației și în cazul în care rezultatul evaluării relevante are un impact direct asupra uneia sau mai multora dintre aceste alte decizii și, prin urmare, deciziile ar trebui analizate concomitent de către același factor de decizie pentru a preveni rezultate contradictorii.
(9) Deciziile BCE în materie de supraveghere pot face obiectul unui control administrativ în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și astfel cum se detaliază în Decizia BCE/2014/16 a Băncii Centrale Europene (8). În cazul unui astfel de control administrativ, Consiliul de supraveghere ar trebui să țină seama de avizul comitetului administrativ de control și să transmită Consiliului guvernatorilor spre adoptare prin procedura aplicabilă în lipsa unei obiecții un nou proiect de decizie,