Recitale
(1) Convenția privind aviația civilă internațională, care a fost semnată la Chicago la 7 decembrie 1944 și reglementează transportul aerian internațional (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”), a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Prin Convenția de la Chicago a fost înființată Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).
(2) Statele membre ale Uniunii sunt părți contractante la Convenția de la Chicago și state contractante ale OACI, în timp ce Uniunea are statut de observator în anumite organisme ale OACI.
(3) În temeiul articolului 54 din Convenția de la Chicago, Consiliul OACI poate adopta standarde internaționale (denumite în continuare „standarde”) și practici recomandate pentru aviație și le poate desemna ca fiind anexe la Convenția de la Chicago (denumite în continuare „anexele OACI”), în special în ceea ce privește siguranța aviației civile.
(4) În temeiul articolului 90 din Convenția de la Chicago, orice astfel de anexă OACI sau orice amendament la o anexă OACI produce efecte în termen de trei luni de la comunicarea sa către statele contractante ale OACI sau la încheierea unei perioade mai lungi după cum stabilește Consiliul OACI, cu excepția cazului în care, între timp, o majoritate a statelor contractante ale OACI își notifică dezacordul.
(5) Odată ce sunt adoptate și intră în vigoare, standardele sunt obligatorii pentru toate statele contractante ale OACI, inclusiv pentru toate statele membre ale Uniunii, în conformitate cu Convenția de la Chicago și în limitele stabilite de aceasta.
(6) În temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago, orice stat contractant al OACI care consideră că îi este imposibil să respecte în totalitate oricare dintre aceste standarde sau să își alinieze în totalitate propriile reglementări sau practici la oricare dintre standarde după modificarea acestora, sau care consideră necesar să adopte reglementări sau practici care diferă în orice mod față de cele stabilite de un standard, trebuie să transmită imediat către OACI o notificare cu privire la diferențele dintre propriile sale reglementări ori practici și cele stabilite de standard. În cazul amendamentelor la standarde, oricare stat care nu își modifică în mod corespunzător propriile reglementări sau practici trebuie să informeze Consiliul OACI în termen de 60 de zile de la adoptarea amendamentului la standard, sau să indice măsurile pe care își propune să le ia.
(7) Normele interne ale OACI, în special termenele stabilite de OACI pentru ca statele contractante ale OACI să notifice diferențele față de standarde, precum și numărul de diferențe din domeniul siguranței aviației care se notifică în fiecare an, fac dificilă stabilirea în timp util, pentru fiecare diferență care urmează să fie notificată, a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii printr-o decizie a Consiliului întemeiată pe articolul 218 alineatul (9) din tratat. Mai mult, standardele adoptate de Consiliul OACI în domeniul siguranței aviației se referă în mare măsură la chestiuni care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. Prin urmare, este eficient și oportun să fie stabilit un cadru pentru criteriile și procedura care trebuie urmate pentru notificarea diferențelor față de standardele din domeniul siguranței aviației care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor membre în temeiul Convenției de la Chicago.
(8) Având în vedere specificul sectorului siguranței aviației în comparație cu alte sectoare abordate de OACI, în special numărul ridicat de standarde adoptate în acest sector de Consiliul OACI și numărul de diferențe care se notifică în fiecare an, prezenta decizie privește numai domeniul siguranței aviației cu scopul de a raționaliza procesele și de a gestiona numărul mare de notificări într-un mod eficient. La nivelul OACI, standardele din domeniul siguranței aviației sunt cuprinse în principal în anexele OACI 1, 6, 8, 14, 18 și 19. La nivelul Uniunii, cerințele menționate în standardele respective sunt reflectate în principal în Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și în actele de punere în aplicare și în actele delegate adoptate pe baza acestuia, în special în Regulamentele (UE) nr. 1178/2011 (2), (UE) nr. 748/2012 (3), (UE) nr. 965/2012 (4), (UE) nr. 139/2014 (5), (UE) nr. 452/2014 (6), (UE) nr. 1321/2014 (7) și (UE) 2015/640 (8) ale Comisiei, precum și în Regulamentele (CE) nr. 2111/2005 (9) și (UE) nr. 376/2014 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(9) În plus, prezenta decizie ar trebui să se limiteze la pozițiile care urmează să fie adoptate în numele Uniunii în cadrul OACI în domeniile din sfera de competență exclusivă a Uniunii.
(10) Diferențele față de standardele adoptate de Consiliul OACI pot decurge din dreptul Uniunii ca urmare a adoptării unui standard nou sau modificat de către Consiliul OACI sau ca urmare a unei modificări a dreptului Uniunii. În privința unor astfel de diferențe, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii ar trebui să se bazeze pe un document scris transmis Consiliului în timp util de către Comisie, spre dezbatere și aprobare.
(11) Diferențele față de standardele adoptate de Consiliul OACI în domeniul siguranței aviației pot decurge, de asemenea, din măsuri naționale adoptate în temeiul articolului 71 din Regulamentul (UE) 2018/1139 în cazul unor circumstanțe neprevăzute urgente, în cazul în care măsurile respective diferă de standarde și, prin urmare, impun notificarea diferențelor către OACI în temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago. Prin urmare, este oportun ca în prezenta decizie să fie stabilită, de asemenea, procedura care trebuie urmată pentru determinarea acestor diferențe. Procedura respectivă ar trebui să depindă de domeniul de aplicare și de durata măsurilor naționale adoptate, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, și ar trebui să permită statelor membre să își respecte fără întârziere obligațiile internaționale care le revin în temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago. Procedura respectivă nu ar trebui să aducă atingere condițiilor și procedurii prevăzute la articolul 71 din Regulamentul (UE) 2018/1139.
(12) Diferențele care se notifică OACI ar trebui să se bazeze în special pe informațiile furnizate de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației în conformitate cu articolul 90 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1139, după caz. Diferențele ar trebui să respecte formatul stabilit de OACI în formularul său privind notificarea conformității sau a diferențelor sau în sistemul de notificare electronică a diferențelor, în cazul în care OACI impune astfel. În cazul în care, în temeiul prezentei decizii, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii este stabilită într-un document scris transmis de Comisie Consiliului spre dezbatere și aprobare, acest document ar trebui, atunci când acest lucru este oportun și de la caz la caz, să indice dacă statelor membre ar trebui să li se acorde flexibilitate pentru notificarea diferențelor în cauză. În plus, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a începe pregătirea unui astfel de document cât mai curând posibil, astfel încât să dispună de suficient timp pentru pregătire, inclusiv pentru orice consultare corespunzătoare la nivel de experți.
(13) Punerea în aplicare a prezentei decizii nu ar trebui să determine o încălcare a obligațiilor statelor membre în temeiul dreptului Uniunii sau a obligațiilor acestora la nivel internațional în temeiul Convenției de la Chicago, în special în ceea ce privește respectarea termenului de notificare a diferențelor către OACI.
(14) Prezenta decizie ar trebui să se aplice pentru o perioadă limitată, și anume până după sesiunea Consiliului OACI care va urma următoarei Adunări a OACI, pentru a permite Consiliului să evalueze eficacitatea prezentei decizii și să decidă, pe baza propunerii Comisiei, dacă să prelungească aplicarea acesteia sau să o modifice în alt mod,