Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește, împreună cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), cadrul de reglementare prudențială pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) care își desfășoară activitatea în Uniune. Adoptat în urma crizei financiare din perioada 2007-2008 și bazat în mare parte pe standardele internaționale convenite în 2010 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), cunoscut drept cadrul Basel III, acest cadru de reglementare prudențială a contribuit la creșterea rezilienței instituțiilor care își desfășoară activitatea în Uniune și la o pregătire mai bună a acestora pentru a face față eventualelor dificultăți, inclusiv dificultăților cauzate de posibile crize viitoare.
(2) De la intrarea sa în vigoare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a fost modificat de mai multe ori pentru a aborda deficiențele rămase în cadrul de reglementare prudențială și pentru a pune în aplicare unele elemente restante ale reformei globale a serviciilor financiare care sunt esențiale pentru a asigura reziliența instituțiilor. Printre modificările respective, Regulamentul (UE) 2017/2395 al Parlamentului European și al Consiliului (6) a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 măsuri tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor proprii al introducerii Standardului Internațional de Raportare Financiară – Instrumente financiare (IFRS 9). Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului (7) a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 o cerință privind acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante, așa-numitul mecanism de protecție prudențial.
(3) În plus, Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului (8) a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 unele dintre elementele finale ale cadrului Basel III. Elementele respective includ, printre altele, o nouă definiție a indicatorului efectului de levier și un amortizor pentru indicatorul efectului de levier, ambele împiedicând instituțiile să sporească în mod excesiv efectul de levier, precum și dispoziții pentru tratamentul prudențial mai favorabil pentru anumite programe informatice și pentru tratamentul mai favorabil pentru anumite împrumuturi garantate cu pensii sau salarii, un factor de sprijinire revizuit pentru împrumuturile acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) (denumit în continuare „factorul de sprijinire a IMM-urilor”), precum și o nouă ajustare a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru expunerile față de entități care operează sau finanțează structuri fizice sau facilități, sisteme și rețele care oferă sau sprijină servicii publice esențiale (denumit în continuare „factorul de sprijinire a infrastructurii”).
(4) Șocul economic grav cauzat de pandemia de COVID-19 și măsurile excepționale de limitare a răspândirii acesteia au avut un impact major asupra economiei. Întreprinderile se confruntă cu perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, închideri temporare și reducerea cererii, iar gospodăriile se confruntă cu situații de șomaj și o scădere a veniturilor. Autoritățile publice de la nivelul Uniunii și al statelor membre au luat măsuri decisive pentru a sprijini gospodăriile și întreprinderile solvabile să facă față încetinirii grave, dar temporare, a activității economice și deficitului de lichidități aferent.
(5) Instituțiile vor avea un rol-cheie în contribuția la redresare. În același timp, ele sunt susceptibile să fie afectate de înrăutățirea situației economice. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și autoritățile competente le-au acordat instituțiilor măsuri temporare de sprijin operațional, precum și sub formă de capital și de lichidități, pentru a se asigura că instituțiile își pot îndeplini în continuare rolul de finanțare a economiei reale în ciuda contextului mai dificil. În special, Comisia, Banca Centrală Europeană și ABE au oferit clarificări privind aplicarea flexibilității prevăzute deja în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin intermediul unor interpretări și orientări referitoare la aplicarea cadrului prudențial în contextul COVID-19. Printre astfel de orientări se numără și comunicarea interpretativă a Comisiei din 28 aprilie 2020 privind aplicarea cadrelor contabile și prudențiale pentru facilitarea creditării bancare în UE – Sprijinirea întreprinderilor și a gospodăriilor în contextul COVID-19. Ca reacție la pandemia de COVID-19, BCBS a acordat, de asemenea, o anumită flexibilitate în ceea ce privește aplicarea standardelor internaționale.
(6) Este important ca instituțiile să își utilizeze capitalul acolo unde este cel mai necesar, iar cadrul de reglementare al Uniunii facilitează acest lucru, asigurându-se în același timp că instituțiile acționează cu prudență. În plus față de flexibilitatea prevăzută deja în normele existente, modificările punctuale ale Regulamentelor (UE) nr. 575/2013 și (UE) 2019/876 ar asigura interacțiunea armonioasă a cadrului de reglementare prudențială cu diferitele măsuri care abordează pandemia de COVID-19.
(7) Circumstanțele extraordinare ale pandemiei de COVID-19 și amploarea fără precedent a provocărilor au determinat apeluri pentru luarea unor măsuri imediate care să asigure că instituțiile au posibilitatea de a canaliza în mod concret fondurile către întreprinderi și gospodării și pentru a atenua șocul economic cauzat de pandemia de COVID-19.
(8) Garanțiile furnizate în contextul pandemiei de COVID-19 de guvernele naționale sau de alte entități publice care sunt considerate ca având o bonitate financiară în egală măsură conform abordării standardizate privind riscul de credit prevăzute în partea a treia a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, sunt comparabile în ceea ce privește efectele lor de diminuare a riscului cu garanțiile oferite de agențiile oficiale de creditare a exportului, astfel cum se menționează la articolul 47c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Prin urmare, este justificat ca cerințele privind acoperirea minimă pentru expunerile neperformante care beneficiază de garanții acordate de guvernele naționale sau de alte entități publice să fie aliniate cu cerințele pentru expunerile neperformante care beneficiază de garanții acordate de agenții oficiale de creditare a exportului.
(9) În contextul pandemiei de COVID-19, au apărut dovezi potrivit cărora posibilitatea de a exclude temporar anumite expuneri față de băncile centrale din calculul indicatorului de măsurare a expunerii totale a unei instituții, astfel cum se prevede la articolul 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876, s-ar putea dovedi esențială într-o situație de criză. Cu toate acestea, puterea discreționară de a exclude astfel de expuneri devine aplicabilă doar la 28 iunie 2021. Prin urmare, înainte de această dată, autoritățile competente nu ar avea posibilitatea de a utiliza instrumentul respectiv pentru a aborda creșterea expunerilor față de băncile centrale care se preconizează că va apărea ca urmare a măsurilor de politică monetară aplicate pentru atenuarea impactului economic al pandemiei de COVID-19. Mai mult, eficacitatea acestui instrument pare să fie afectată de flexibilitatea redusă care rezultă din mecanismul de compensare asociat unor astfel de excluderi temporare, care ar limita capacitatea instituțiilor de a spori expunerile față de băncile centrale într-o situație de criză. Acest lucru ar putea forța, în cele din urmă, o instituție să își reducă nivelul de creditare a gospodăriilor și a întreprinderilor. Prin urmare, pentru a se evita eventualele consecințe nedorite legate de mecanismul de compensare și a se asigura eficacitatea acestei excluderi în cazul unor eventuale șocuri și crize viitoare, mecanismul de compensare ar trebui modificat. În plus, pentru a se asigura disponibilitatea acestei puteri discreționare pe durata actualei pandemii de COVID-19, posibilitatea de a exclude temporar anumite expuneri față de băncile centrale ar trebui să fie deja disponibilă înainte ca cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să devină aplicabilă la 28 iunie 2021. Până la aplicarea dispozițiilor modificate privind calcularea indicatorului efectului de levier introduse prin Regulamentul (UE) 2019/876, articolul 429a ar trebui să se aplice în continuare astfel cum a fost introdus prin Regulamentul delegat (UE) 2015/62 al Comisiei (11).
(10) În 2017, BCBS a revizuit calculul valorii expunerii pentru indicatorul efectului de levier al achizițiilor și vânzărilor standard care urmează a fi decontate, pentru a se asigura că tratamentul reflectă în mod corespunzător efectul de levier inerent asociat acestor tranzacții și că posibilele diferențe contabile nu afectează calculul între instituțiile cu poziții comparabile. În Uniune, revizuirea a fost introdusă prin Regulamentul (UE) 2019/876. Cu toate acestea, acest tratament mai favorabil devine aplicabil doar la 28 iunie 2021. Prin urmare, având în vedere că calculul revizuit ar reflecta efectul de levier real al unei tranzacții într-un mod mai adecvat și, în același timp, ar spori capacitatea unei instituții de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderi în contextul pandemiei de COVID-19, instituțiile ar trebui să aibă deja posibilitatea de a aplica temporar calculul revizuit înainte ca dispoziția introdusă prin Regulamentul (UE) 2019/876 să devină aplicabilă tuturor instituțiilor din Uniune.
(11) De la 1 ianuarie 2018, IFRS 9 se aplică multor instituții care își desfășoară activitatea în Uniune. În conformitate cu standardele internaționale adoptate de BCBS, Regulamentul (UE) 2017/2395 a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 măsuri tranzitorii menite să atenueze impactul negativ potențial semnificativ asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor rezultat din contabilizarea în conformitate cu IFRS 9 a pierderilor de credit așteptate.
(12) Aplicarea IFRS 9 în timpul încetinirii creșterii economice cauzate de pandemia de COVID‐19 ar putea duce la o majorare bruscă semnificativă a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate, deoarece, pentru multe expuneri, ar putea fi necesar să se calculeze pierderile așteptate pe durata lor de viață. BCBS, ABE și ESMA au clarificat faptul că se așteaptă din partea instituțiilor ca acestea să nu aplice în mod mecanic abordările lor existente privind pierderile de credit așteptate în situații excepționale cum ar fi pandemia de COVID-19, ci să utilizeze în schimb flexibilitatea inerentă IFRS 9, de exemplu, pentru a acorda importanța cuvenită tendințelor economice pe termen lung. La 3 aprilie 2020, BCBS a decis aplicarea unei flexibilități sporite în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor tranzitorii care asigură un impact progresiv al IFRS 9. Pentru a limita eventuala volatilitate a capitalului reglementat care ar putea apărea în cazul în care pandemia de COVID-19 va duce la o creștere semnificativă a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate, este necesar să se prelungească aplicabilitatea dispozițiilor tranzitorii și în dreptul Uniunii.
(13) Pentru a atenua impactul potențial pe care o majorare bruscă a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate l-ar putea avea asupra capacității instituțiilor de a acorda împrumuturi clienților în perioadele în care acestea sunt cele mai necesare, măsurile tranzitorii ar trebui să fie prelungite cu doi ani, iar instituțiilor ar trebui să li se permită să readauge integral la fondurile lor proprii de nivel 1 de bază orice majorare a noilor provizioane pentru pierderile de credit așteptate pe care o recunosc în 2020 și 2021 pentru activele lor financiare care nu sunt depreciate. Respectivele modificări ar acorda un sprijin suplimentar în fața impactului pandemiei de COVID-19 asupra unei eventuale creșteri a nevoilor instituțiilor de a constitui provizioane în conformitate cu IFRS 9, menținându-se, în același timp, măsurile tranzitorii pentru cuantumurile pierderilor de credit așteptate stabilite înainte de pandemia de COVID-19.
(14) Instituțiile care au decis anterior să utilizeze sau să nu utilizeze măsurile tranzitorii ar trebui să poată reveni asupra acestei decizii oricând în cursul noii perioade de tranziție, sub rezerva aprobării prealabile din partea autorității lor competente. Autoritatea competentă ar trebui să se asigure că astfel de reveniri nu sunt motivate de considerente legate de arbitrajul de reglementare. Ulterior și sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității competente, instituțiile ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să înceteze să utilizeze dispozițiile tranzitorii.
(15) Impactul extraordinar al pandemiei de COVID-19 este observat și în ceea ce privește nivelurile extreme de volatilitate de pe piețele financiare, care, împreună cu starea de incertitudine, duc la randamente crescute pentru datoria publică, care, la rândul lor, generează pierderi nerealizate din deținerile de datorie publică ale instituțiilor. Pentru a se atenua impactul negativ considerabil al volatilității piețelor datoriei administrației centrale în timpul pandemiei de COVID-19 asupra capitalului reglementat al instituțiilor și, prin urmare, asupra capacității instituțiilor de a acorda împrumuturi clienților, ar trebui restabilit un filtru prudențial temporar care ar neutraliza acest impact.
(16) Instituțiile sunt obligate să efectueze zilnic o testare ex-post a modelelor lor interne pentru a evalua dacă aceste modele generează suficiente cerințe de capital pentru a absorbi pierderile din portofoliul de tranzacționare. Dacă numărul de rezultate nesatisfăcătoare la testarea ex-post, cunoscute și sub numele de „depășiri”, este mai mare de un anumit număr pe an, situația ar duce la aplicarea unui multiplicator cantitativ suplimentar pentru cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață calculat prin utilizarea modelelor interne. Cerința privind testarea ex-post este extrem de prociclică într-o perioadă de volatilitate extremă precum cea cauzată de pandemia de COVID-19. Ca urmare a crizei, multiplicatorul cantitativ al riscului de piață aplicat modelelor interne a crescut în mod semnificativ. Deși cadrul Basel III pentru riscul de piață permite autorităților competente să reducă impactul unor astfel de evenimente extraordinare în modelele interne de risc de piață, o astfel de putere discreționară în materie de supraveghere nu este pe deplin disponibilă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Prin urmare, ar trebui introdusă o flexibilitate suplimentară pentru ca autoritățile competente să atenueze efectele negative ale volatilității extreme a pieței, observate în timpul pandemiei de COVID-19, în vederea excluderii depășirilor care au avut loc între 1 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2021 și care nu sunt rezultatul unor deficiențe din cadrul modelelor interne. Pe baza experienței acumulate în urma pandemiei de COVID-19, Comisia ar trebui să evalueze dacă o astfel de flexibilitate ar trebui să fie pusă la dispoziție și în timpul episoadelor viitoare de volatilitate extremă a pieței.
(17) În martie 2020, Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere a revizuit calendarul de punere în aplicare a elementelor finale ale cadrului Basel III. În timp ce majoritatea elementelor finale nu au fost încă transpuse în dreptul Uniunii, cerința privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier în cazul instituțiilor de importanță sistemică globală a fost deja transpusă prin modificările introduse prin Regulamentul (UE) 2019/876. Prin urmare, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru instituțiile care sunt stabilite în Uniune și care își desfășoară activitatea și în afara Uniunii, data de aplicare a cerinței privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier prevăzută în regulamentul menționat ar trebui amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2023. În condițiile în care aplicarea cerinței privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier ar fi amânată, în perioada de amânare nu ar exista nici consecințe rezultate din neîndeplinirea cerinței respective, astfel cum se prevede la articolul 141c din Directiva 2013/36/UE, nici restricția aferentă privind distribuirile stabilită la articolul 141b din directiva respectivă.
(18) În ceea ce privește împrumuturile acordate de instituțiile de credit pensionarilor sau salariaților care au un contract permanent cu condiția transferului necondiționat al unei părți a pensiei sau a salariului debitorului către instituția de credit respectivă, articolul 123 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876 pentru a permite tratamentul mai favorabil al unor astfel de împrumuturi. Aplicarea unui astfel de tratament în contextul pandemiei de COVID-19 ar stimula instituțiile să acorde mai multe împrumuturi salariaților și pensionarilor. Prin urmare, este necesar să se devanseze data de aplicare a acestei dispoziții, astfel încât aceasta să poată fi utilizată deja de instituții în timpul pandemiei de COVID-19.
(19) Întrucât factorul de sprijinire a IMM-urilor și factorul de sprijinire a infrastructurii permit un tratament mai favorabil al anumitor expuneri față de IMM-uri și infrastructură, aplicarea lor în contextul pandemiei de COVID-19 ar stimula instituțiile să sporească acordarea împrumuturilor, atât de necesare. Prin urmare, este necesar să se devanseze data de aplicare a celor doi factori de sprijinire, astfel încât aceștia să poată fi utilizați deja de instituții în timpul pandemiei de COVID-19.
(20) Tratamentul prudențial al anumitor programe informatice a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876 pentru a sprijini și mai mult tranziția către un sector bancar mai digitalizat. În contextul adoptării accelerate a serviciilor digitale ca o consecință a măsurilor publice adoptate pentru combaterea pandemiei de COVID-19, data aplicării modificărilor respective ar trebui devansată.
(21) Finanțarea publică prin emiterea de obligațiuni de stat denominate în moneda națională a unui alt stat membru ar putea fi necesară pentru sprijinirea măsurilor de combatere a consecințelor pandemiei de COVID-19. Pentru a se evita constrângerile nejustificate asupra instituțiilor care investesc în astfel de obligațiuni, este oportun să se reintroducă dispoziții tranzitorii pentru expunerile față de administrații centrale și bănci centrale atunci când respectivele expuneri sunt denominate în moneda națională a unui alt stat membru în ceea ce privește tratamentul acestor expuneri conform cadrului riscului de credit și să se prelungească dispozițiile tranzitorii cu privire la tratamentul acestor expuneri conform limitelor expunerilor mari.
(22) În contextul circumstanțelor excepționale generate de pandemia de COVID-19, se așteaptă din partea părților interesate să contribuie la eforturile de redresare. ABE, Banca Centrală Europeană și alte autorități competente au emis recomandări destinate instituțiilor în vederea suspendării plăților de dividende și a răscumpărării acțiunilor pe durata pandemiei de COVID-19. Pentru a asigura punerea în aplicare consecventă a unor astfel de recomandări, autoritățile competente ar trebui să facă uz pe deplin de competențele lor de supraveghere, inclusiv de competențele de a impune restricții obligatorii asupra distribuirilor către instituții sau limitări asupra remunerațiilor variabile, după caz, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE. Pe baza experienței acumulate în urma pandemiei de COVID-19, Comisia ar trebui să evalueze dacă ar trebui să fie conferite competențe coercitive suplimentare autorităților competente pentru a impune restricții asupra distribuirilor în circumstanțe excepționale.
(23) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume maximizarea capacității instituțiilor de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile legate de pandemia de COVID-19, asigurându-se în același timp reziliența continuă a acestor instituții, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(24) Pentru ca măsurile extraordinare de sprijin adoptate pentru atenuarea impactului pandemiei de COVID-19 să reușească pe deplin să mențină o reziliență sporită a sectorului bancar și să stimuleze instituțiile să continue acordarea de împrumuturi, este necesar ca efectul de atenuare al acestor măsuri să se reflecte imediat în modul de stabilire a cerințelor de capital reglementat. Luând în considerare caracterul urgent al acestor ajustări ale cadrului de reglementare prudențială, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(25) Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de pandemia de COVID‐19, s-a considerat adecvat să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.
(26) Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 575/2013 și (UE) 2019/876 ar trebui modificate în consecință,