Recitale
(1) Prin Decizia nr. 189/2014/UE a Consiliului (2), Franța a fost autorizată să aplice romului „tradițional” produs în Guadelupa, în Guyana Franceză, în Martinica și în Réunion și comercializat pe teritoriul său continental un nivel redus al accizei care poate fi mai mic decât nivelul minim al accizei stabilit prin Directiva 92/84/CEE a Consiliului (3), dar nu cu mai mult de 50 % sub nivelul național standard al accizei la alcool. Nivelul redus al accizei este limitat la un contingent anual de 144 000 de hectolitri de alcool pur. Autorizația respectivă expiră la 31 decembrie 2020.
(2) La 18 octombrie 2019, autoritățile franceze au solicitat Comisiei să prezinte o propunere de decizie a Consiliului privind prelungirea duratei autorizării prevăzute în Decizia nr. 189/2014/UE, cu un contingent mai mare pentru o perioadă de încă șapte ani, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2027.
(3) Având în vedere dimensiunile reduse ale pieței locale, distileriile din cele patru regiuni ultraperiferice vizate de autorizația respectivă nu își pot dezvolta activitățile decât dacă beneficiază de acces corespunzător la piața din Franța continentală, care constituie principalul loc de desfacere pentru producția lor de rom (65 %). Dificultatea romului „tradițional” de a concura pe piața Uniunii se datorează următoarelor două elemente: costurile de producție mai ridicate și taxele mai mari pentru fiecare sticlă, întrucât romul „tradițional” este, de regulă, comercializat la niveluri mai ridicate de tărie alcoolică și în sticle mai mari.
(4) Costurile de producție din cadrul lanțului valoric trestie-zahăr-rom din cele patru regiuni ultraperiferice sunt mai mari decât în alte regiuni ale lumii. În special, izolarea geografică, relieful și clima dificile ale celor patru regiuni ultraperiferice au un impact semnificativ asupra costului ingredientelor și asupra producției. În plus, costurile cu forța de muncă sunt mai mari decât în țările vecine, deoarece în Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Réunion se aplică legislația socială franceză. Respectivele regiuni ultraperiferice trebuie să respecte totodată standardele de siguranță și de mediu ale Uniunii, ceea ce implică investiții și costuri importante ce nu sunt direct legate de productivitate, chiar dacă o parte din aceste investiții sunt cofinanțate din fondurile structurale ale Uniunii. În plus, distileriile din respectivele regiuni ultraperiferice sunt mai mici decât cele ale grupurilor internaționale. Acest fapt generează costuri mai mari pe unitate de producție.
(5) Romul „tradițional” vândut în Franța continentală este de regulă comercializat în sticle mai mari (36 % este vândut în sticle de 1 litru) și cu o tărie alcoolică superioară (variind de la 40° la 59°) produselor pe bază de rom concurente, care sunt în general comercializate în sticle de 0,7 litri și au o tărie de 37,5°. Nivelurile mai ridicate ale conținutului de alcool determină la rândul lor accize mai mari, un nivel mai ridicat al cotisation sur les boissons alcooliques (cunoscută și sub numele de vignette sécurité sociale) (VSS) și, în plus, un nivel mai mare al TVA pe litru de rom vândut. Astfel, un nivel redus al accizei, care nu este cu mai mult de 50 % sub nivelul național standard al accizei la alcool, rămâne proporțional cu costurile suplimentare cumulate generate de costurile de producție mai ridicate și de nivelurile mai mari ale accizei, VSS și TVA.
(6) Prin urmare, ar trebui luate în considerare și costurile suplimentare care decurg dintr-o practică, ce durează de mai bine de zece ani, de comercializare a romului „tradițional” cu un conținut de alcool mai ridicat și, ca atare, cu taxe mai mari.
(7) Având în vedere faptul că avantajul fiscal respectiv acoperă atât accizele armonizate, cât și VSS, el trebuie să rămână proporțional pentru a fi autorizat, astfel încât să nu aducă atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv protecției concurenței nedenaturate de pe piața internă și politicilor în materie de ajutoare de stat.
(8) Până în prezent, avantajul fiscal nu a afectat piața internă, deoarece cota de piață a romului tradițional a scăzut cu 11 % în ultimii ani, ca urmare a creșterii consumului de băuturi alcoolice pe bază de rom.
(9) Pentru a evita limitarea drastică a dezvoltării economice a regiunilor ultraperiferice franceze și pentru a asigura continuitatea industriei de prelucrare a trestiei de zahăr și de producție a romului și păstrarea locurilor de muncă pe care le asigură în regiunile ultraperiferice franceze, este necesar să se reînnoiască și să se majoreze contingentul anual care beneficiază de autorizația prevăzută în Decizia nr. 189/2014/UE.
(10) Pentru a se garanta că prezenta decizie nu aduce atingere pieței interne, cantitățile maxime de rom originare din departamentele franceze de peste mări eligibile pentru măsură ar trebui să fie stabilite la 153 000 de hectolitri de alcool pur pe an.
(11) Întrucât avantajul fiscal nu depășește ceea ce este necesar pentru compensarea costurilor suplimentare și deoarece volumele aflate în joc rămân modeste, iar avantajul fiscal este limitat la consumul din Franța continentală, măsura nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii.
(12) Pentru a permite Comisiei să evalueze dacă continuă să fie îndeplinite condițiile care justifică acordarea autorizării, Franța ar trebui să prezinte Comisiei un raport de monitorizare până la 30 septembrie 2025.
(13) Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),