Recitale
(1) Prin Decizia 2007/659/CE a Consiliului (2), Franța a fost autorizată să aplice pentru romul „tradițional” produs în Guadelupa, în Guyana Franceză, în Martinica și în Réunion (denumite în continuare „cele patru regiuni ultraperiferice în cauză”) și comercializat pe teritoriul său metropolitan o rată redusă a accizei care poate fi mai mică decât rata minimă a accizei stabilite prin Directiva 92/84/CEE a Consiliului (3), dar nu cu mai mult de 50 % mai mică decât nivelul național standard al accizei la alcool. Începând cu 1 ianuarie 2011, rata redusă a accizei este limitată la un contingent anual de 120 000 de hectolitri de alcool pur (hlap). Respectiva derogare a expirat la 31 decembrie 2013.
(2) La data de 12 martie 2013, autoritățile franceze au solicitat Comisiei să prezinte o propunere de decizie a Consiliului de prelungire a derogării stabilite prin Decizia 2007/659/CE, în aceleași condiții, pentru o perioadă de încă șapte ani, adică până la 31 decembrie 2020. La 3 iulie și 2 august 2013, această solicitare a fost completată prin comunicarea unor informații suplimentare și modificată în ceea ce privește diferitele taxe din Franța care urmau să fie acoperite de propunerea de decizie.
(3) De asemenea, autoritățile franceze au informat Comisia cu privire la faptul că Franța a modificat, cu începere de la 1 ianuarie 2012, legislația națională referitoare la „cotisation sur les boissons alcooliques” (cunoscută și sub denumirea de „vignette sécurité sociale” sau VSS), o contribuție la Fondul național de asigurări de sănătate aplicată băuturilor alcoolice vândute în Franța pentru combaterea riscurilor consumului excesiv de astfel de produse asupra sănătății, care este percepută pe lângă acciza națională. Mai precis, baza fiscală a fost modificată de la 160 EUR pe hectolitru la 533 EUR pe hlap și s-a introdus o limitare a valorii VSS asociată accizei aplicabile.
(4) În cadrul solicitării formulate cu privire la prelungirea derogării prevăzute în Decizia 2007/659/CE până la data de 31 decembrie 2020, autoritățile franceze au cerut Comisiei să includă, începând cu 1 ianuarie 2012, VSS pe lista taxelor pentru care se poate aplica o rată inferioară în cazul romului „tradițional” produs în cele patru regiuni ultraperiferice în cauză.
(5) Cu toate acestea, este mai adecvat să se adopte o nouă decizie privind o derogare referitoare la ambele taxe, și anume acciza, conform Directivei 92/84/CEE, și VSS, decât să se prelungească derogarea stabilită în Decizia 2007/659/CE.
(6) Având în vedere dimensiunile reduse ale pieței locale, distileriile din cele patru regiuni ultraperiferice în cauză nu își pot dezvolta activitățile decât dacă beneficiază de acces corespunzător la piața din Franța metropolitană, care constituie principalul loc de desfacere pentru producția locală de rom (71 %). Dificultățile întâmpinate de romul „tradițional” pentru a fi competitiv pe piața Uniunii – pe lângă situația economică și socială structurală specifică a acestor regiuni ultraperiferice, care este agravată de constrângerile speciale menționate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) – sunt determinate de doi factori: costurile de producție mai ridicate și taxele mai mari pe sticlă, deoarece romul „tradițional” este de regulă comercializat în sticle mai mari și are o tărie alcoolică mai puternică.
(7) Costurile de producție din cadrul lanțului valoric trestie-zahăr-rom din cele patru regiuni ultraperiferice în cauză sunt mai mari decât în alte regiuni ale lumii. În special costurile salariale sunt mai mari, deoarece în cele patru regiuni ultraperiferice în cauză se aplică legislația socială franceză. Aceste regiuni ultraperiferice trebuie să respecte totodată standardele de siguranță și de mediu ale Uniunii, ceea ce implică investiții și costuri importante ce nu sunt direct legate de productivitate, chiar dacă o parte din aceste investiții sunt finanțate din fondurile structurale ale Uniunii. În plus, distileriile din cele patru regiuni ultraperiferice în cauză sunt mai mici decât cele ale grupurilor internaționale. Acest fapt generează costuri mai mari pe unitate de producție. La nivel global, toate aceste costuri de producție suplimentare directe, inclusiv de transport și de asigurare, corespund, conform autorităților franceze, unui procent de aproximativ 12 % din acciza aplicată în Franța băuturilor alcoolice tari în 2012.
(8) Romul „tradițional” vândut în Franța metropolitană este de regulă comercializat în sticle mai mari (60 % este vândut în sticle de 1 litru) și cu o tărie alcoolică superioară (variind de la 40° la 59°) mărcilor de rom concurente, care sunt în general comercializate în sticle de 0,7 litri și au o tărie de 37,5°. Nivelurile mai ridicate ale conținutului de alcool determină la rândul lor accize mai mari, o rată mai ridicată a VSS și, în plus, o rată mai mare de TVA pe litru de rom vândut. Astfel, totalul „costurilor suplimentare”, și anume costurile mai mari de producție, costurile mai ridicate de transport și taxele mai mari (acciza și TVA), corespunde unui nivel cuprins între 40 % și 50 % din acciza aplicabilă în mod normal în Franța pentru băuturile alcoolice tari în 2012. În plus, modificarea bazei de calcul a VSS de la 160 EUR pe hectolitru la 533 EUR pe hlap începând cu 1 ianuarie 2012 ar fi avut (cu TVA inclusă) un efect negativ suplimentar asupra prețului romului „tradițional”, care este comercializat cu o tărie alcoolică superioară, reprezentând aproximativ 10 % din rata standard a accizei. Pentru a contracara acest efect negativ suplimentar, strâns legat de situația economică și socială structurală specifică din cele patru regiuni ultraperiferice în cauză, care este agravată de constrângerile speciale menționate la articolul 349 din TFUE, ar trebui introdusă, de asemenea, o reducere a ratei VSS pentru a fi în beneficiul romului „tradițional” din cele patru regiuni ultraperiferice în cauză.
(9) Având în vedere faptul că avantajul fiscal respectiv acoperă atât accizele armonizate, cât și VSS, el trebuie să rămână proporțional pentru a fi autorizat, astfel încât să nu aducă atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv protecției concurenței nedenaturate de pe piața internă și politicilor în materie de ajutoare de stat.
(10) Prin urmare, ar trebui luate în considerare și costurile suplimentare care decurg dintr-o practică, ce durează de mai bine de zece ani, de comercializare a romului „tradițional” cu un conținut de alcool mai ridicat și, ca atare, cu taxe mai mari.
(11) În 2012, Franța a aplicat o acciză de 903 EUR pe hlap pentru romul „tradițional”, nivel ce corespunde unui procent de 54,4 % din rata standard a accizei. Aceasta a mai aplicat o VSS de 361,20 EUR pe hlap, nivel ce corespunde unui procent de 67,8 % din rata standard a VSS. Cele două reduceri luate împreună corespund unui avantaj fiscal de 928,80 EUR pe hlap, ceea ce înseamnă un avantaj fiscal de 42,8 % față de ratele standard cumulate (acciza și VSS).
(12) Decizia 2007/659/CE a autorizat Franța să reducă acciza națională aplicabilă romului „tradițional” cu până la 50 % din rata națională standard a accizei la alcool. Decizia respectivă nu includea rata redusă a VSS pentru romul „tradițional”, care a fost introdusă numai ca măsură compensatorie pentru sarcina suplimentară rezultată în urma reformei sistemului VSS începând de la 1 ianuarie 2012 pentru acest tip de rom.
(13) Este necesar să se remedieze această situație prin aplicarea și în cazul VSS a acelorași principii care au fost aplicate în cazul unei derogări de la articolul 110 din TFUE privind armonizarea accizelor. În același timp, Franța ar trebui să plafoneze, începând de la 1 ianuarie 2014, avantajul fiscal pe care îl poate acorda la un procentaj maxim din ratele standard pe hlap pentru acciza armonizată aferentă băuturilor alcoolice tari și pentru VSS.
(14) O nouă derogare ar trebui acordată pentru o perioadă de șapte ani, de la 1 ianuarie 2014 la 31 decembrie 2020.
(15) Franța ar trebui să prezinte un raport intermediar care să îi permită Comisiei să evalueze dacă motivele care au justificat acordarea derogării există în continuare, dacă avantajul fiscal acordat de Franța este în continuare proporțional și dacă este posibil să se prevadă măsuri alternative care să înlocuiască un eventual sistem de derogări fiscale, care să fie totodată suficiente pentru a susține competitivitatea lanțului valoric trestie-zahăr-rom, ținându-se în același timp cont de dimensiunea lor internațională.
(16) Decizia 2007/659/CE nu a putut lua în considerare la acel moment noile circumstanțe intervenite după reforma sistemului VSS. În mod excepțional, ținând seama de situația economică și socială structurală specifică menționată anterior a celor patru regiuni ultraperiferice în cauză, se justifică, prin urmare, aplicarea unui regim de rate reduse ale VSS începând cu 1 ianuarie 2012.
(17) Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din TFUE.
(18) Decizia 2007/659/CE ar trebui, prin urmare, să fie abrogată,