Recitale
(1) Pandemia de COVID-19 are efecte devastatoare asupra stabilității economice și financiare din regiunile vizate de politica de extindere și de vecinătate. Partenerii se confruntă în prezent cu o balanță de plăți și o situația bugetară fragile și care se degradează rapid și cu o economie care se îndreaptă spre recesiune. Există argumente solide pentru ca Uniunea să ia măsuri rapide și decisive în sprijinul respectivelor economii. Prezenta decizie vizează, prin urmare, zece parteneri: Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo (*), Muntenegru și Republica Macedonia de Nord în regiunea vizată de politica de extindere; Georgia, Republica Moldova și Ucraina în vecinătatea estică și Regatul Hașemit al Iordaniei și Republica Tunisiană în vecinătatea sudică (denumiți în continuare „partenerii”).
(2) Caracterul urgent al asistenței este legat de nevoile imediate ale partenerilor în ceea ce privește fondurile, în plus față de cele care vor fi furnizate prin intermediul altor instrumente ale Uniunii și de către instituții financiare internaționale, state membre și alți donatori bilaterali. Acest lucru este necesar pentru a permite o marjă de manevră politică pe termen scurt astfel încât autoritățile partenerilor să pună în aplicare măsuri de combatere a efectelor crizei economice provocate de pandemia de COVID-19.
(3) Autoritățile fiecărui partener și Fondul Monetar Internațional (FMI) s-au pus deja de acord cu privire la un program care va fi susținut printr-un mecanism de creditare cu FMI sau urmează să se pună de acord în curând cu privire la un astfel de program.
(4) Asistența macrofinanciară a Uniunii ar trebui să fie un instrument financiar excepțional de sprijin necondiționat și fără o alocare specială pentru balanța de plăți, care vizează satisfacerea nevoilor imediate de finanțare externă ale beneficiarului, în paralel cu un mecanism de creditare fără caracter prudențial, care face obiectul unui program convenit de reforme economice. În contextul pandemiei de COVID-19, asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie pusă și la dispoziția partenerilor care beneficiază de finanțare de urgență din partea FMI, fără acțiuni și/sau condiții prealabile, cum ar fi prin intermediul Instrumentului de finanțare rapidă. Așadar, asistența respectivă ar trebui să fie acordată pentru o durată mai scurtă de timp, să se limiteze la două plăți și să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politici care să conțină un set limitat de măsuri de reformă.
(5) Sprijinul financiar acordat de Uniune partenerilor este compatibil cu politicile de extindere și de vecinătate ale Uniunii.
(6) Având în vedere faptul că partenerii se află fie în etapa de aderare, fie în etapa de preaderare sau sunt vizați de Politica Europeană de Vecinătate, aceștia sunt eligibili pentru a primi asistență macrofinanciară din partea Uniunii.
(7) Dat fiind faptul că se preconizează ca necesitățile din ce în ce mai imperioase de finanțare externă ale partenerilor să depășească cu mult resursele ce urmează să fie puse la dispoziție de FMI și de alte instituții multilaterale, asistența macrofinanciară furnizată de Uniune partenerilor este considerată, în actualele circumstanțe excepționale, un răspuns adecvat la solicitarea acestora de sprijin pentru stabilizarea economică. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar urma să sprijine stabilizarea economică, completând resursele puse la dispoziție în cadrul mecanismului de creditare al FMI.
(8) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea restabilirii unei situații sustenabile în materie de finanțare externă pentru parteneri, ajutând astfel la relansarea dezvoltării economice și sociale.
(9) Cuantumul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o estimare preliminară a nevoilor reziduale de finanțare externă ale fiecărui partener și ține cont de capacitatea acestuia de autofinanțare prin resurse proprii, în special de rezervele internaționale pe care le are dispoziție. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și Banca Mondială. Stabilirea cuantumului asistenței ia în considerare și necesitatea de a asigura o partajare echitabilă a contribuției între Uniune și alți donatori, precum și mobilizarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii și valoarea adăugată a implicării Uniunii în general.
(10) Comisia ar trebui să se asigure că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile, obiectivele și măsurile-cheie adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.
(11) Asistența macrofinanciară a Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii în ceea ce privește partenerii. Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru a coordona politica externă a Uniunii și a asigura coerența acesteia.
(12) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul partenerilor față de valorile pe care le au în comun cu Uniunea, printre care democrația, statul de drept, buna guvernanță, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul acestora față de principiile privind schimburile comerciale deschise, reglementate și echitabile.
(13) O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să fie ca partenerii să respecte mecanismele democratice, printre care sistemul parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a finanțelor publice ale partenerilor și să promoveze reformele structurale având ca scop sprijinirea creșterii sustenabile și consolidarea bugetară. Comisia și SEAE ar trebui să monitorizeze periodic atât îndeplinirea condițiilor prealabile, cât și realizarea obiectivelor respective.
(14) Pentru a se garanta că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, partenerii ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a altor eventuale nereguli legate de asistența respectivă. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții care să prevadă efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea de Conturi, precum și exercitarea de către Parchetul European a competențelor sale.
(15) Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii nu aduce atingere competențelor Parlamentului European și ale Consiliului, în calitate de autoritate bugetară.
(16) Cuantumurile provizionului necesar pentru asistența macrofinanciară ar trebui să fie în concordanță cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.
(17) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie gestionată de către Comisie. Pentru a garanta faptul că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile înregistrate în ceea ce privește asistența respectivă și să le furnizeze documentele relevante.
(18) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2).
(19) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de politică economică, ce urmează a fi stabilite într-un memorandum de înțelegere (MoU). Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile partenerilor, sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul menționat, procedura de consultare ar trebui să se aplice, ca regulă generală, tuturor cazurilor care nu sunt prevăzute în regulamentul menționat. Având în vedere impactul potențial semnificativ al asistenței de peste 90 de milioane EUR, este oportun să se utilizeze procedura de examinare, astfel cum este menționată în Regulamentul (UE) nr. 182/2011, pentru operațiunile care depășesc acest prag. Având în vedere cuantumul asistenței macrofinanciare a Uniunii acordate fiecărui partener, procedura de consultare ar trebui să se aplice adoptării MoU cu Muntenegru, în timp ce procedura de examinare ar trebui să se aplice adoptării MoU cu ceilalți parteneri vizați de prezenta decizie și, în consecință, oricărei reduceri, suspendări sau anulări a asistenței respective.
(20) Întrucât obiectivul prezentei decizii, și anume sprijinirea economiilor partenerilor care se confruntă în prezent cu o situație de balanță de plăți și cu o situație bugetară precare și în curs de înrăutățire rapidă, cu o economie care se îndreaptă către recesiune, ca o consecință a pandemiei de COVID-19, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
(21) Având în vedere caracterul urgent al circumstanțelor excepționale cauzate de pandemia de COVID-19 și de consecințele economice rezultate, s-a considerat oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.
(22) Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgnță în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,