Începe proba gratuită

Regulament 2019/2144 · CELEX 32019R2144

Regulamentul (UE) 2019/2144 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele pentru omologarea de tip a autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, în ceea ce privește siguranța generală a acestora și protecția ocupanților vehiculului și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 și (CE) nr. 661/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 631/2009, (UE) nr. 406/2010, (UE) nr. 672/2010, (UE) nr. 1003/2010, (UE) nr. 1005/2010, (UE) nr. 1008/2010, (UE) nr. 1009/2010, (UE) nr. 19/2011, (UE) nr. 109/2011, (UE) nr. 458/2011, (UE) nr. 65/2012, (UE) nr. 130/2012, (UE) nr. 347/2012, (UE) nr. 351/2012, (UE) nr. 1230/2012 și (UE) 2015/166 ale Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act
27.11.2019
Intrare in vigoare
05.01.2020
Jurnalul Oficial UE
oj:JOL_2019_325_R_0001
Status
In vigoare
accident de transport anvelope dispozitiv de siguranță norme de securitate omologare siguranță pe drumurile publice standard de mediu standard european standard tehnic vehicul cu motor

Recitale

(1) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește dispozițiile administrative și cerințele tehnice privind omologarea de tip a tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate noi, cu scopul de a asigura buna funcționare a pieței interne și pentru a oferi un nivel ridicat de siguranță și performanță de mediu.

(2) Prezentul regulament este un act de reglementare în sensul procedurii de omologare UE de tip prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/858. În consecință, anexa II la Regulamentul (UE) 2018/858 ar trebui modificată corespunzător. Dispozițiile administrative din Regulamentul (UE) 2018/858, inclusiv dispozițiile privind măsurile corective și sancțiunile, sunt pe deplin aplicabile prezentului regulament.

(3) În ultimele decenii, evoluțiile în domeniul siguranței vehiculelor au contribuit în mod semnificativ la reducerea generală a numărului de decese rutiere și de vătămări grave. Cu toate acestea, 25 300 de persoane au decedat pe drumurile Uniunii în 2017, o cifră care a rămas constantă în ultimii patru ani. În plus, 135 000 de persoane sunt grav rănite în fiecare an în coliziuni (4). Uniunea ar trebui să facă tot posibilul pentru a reduce sau a elimina accidentele și vătămările în transportul rutier. În plus față de măsurile de siguranță pentru protejarea ocupanților autovehiculelor, pentru a proteja utilizatorii drumurilor aflați în afara autovehiculelor este necesară punerea în aplicare a unor măsuri specifice pentru prevenirea deceselor și a vătămărilor utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, cum ar fi cicliștii și pietonii. Fără noi inițiative privind siguranța rutieră generală, efectele în materie de siguranță ale abordării actuale nu vor mai fi în măsură să compenseze efectele creșterii volumului traficului. Prin urmare, performanța în materie de siguranță a vehiculelor trebuie să fie îmbunătățită în continuare ca parte a unei abordări integrate a siguranței rutiere și pentru a proteja mai bine utilizatorii vulnerabili ai drumurilor.

(4) Dispozițiile privind omologarea de tip ar trebui să asigure faptul că nivelurile de performanță ale autovehiculelor sunt evaluate într-un mod care poate fi repetat și reprodus. Prin urmare, cerințele tehnice din prezentul regulament se referă doar la pietoni și cicliști, întrucât numai aceștia există în prezent ca subiecți ai unor teste armonizate oficial. Pe lângă pietoni și cicliști, utilizatorii vulnerabili ai drumurilor includ, în general, și alți utilizatori nemotorizați și motorizați ai drumurilor care ar putea utiliza soluții de mobilitate personală, fără caroserie de protecție. În plus, tehnologia actuală dă naștere unor așteptări rezonabile ca sistemele avansate să reacționeze și la alți utilizatori vulnerabili ai drumurilor în condiții normale de conducere, chiar dacă nu au fost testate în mod specific. Cerințele tehnice din prezentul regulament ar trebui să fie adaptate în continuare la progresul tehnic în urma unui proces de evaluare și de revizuire, cu scopul de a include toți utilizatorii drumurilor care utilizează soluții de mobilitate personală fără caroserie de protecție, cum ar fi utilizatorii de trotinete, vehicule cu autoechilibrare și de scaune rulante.

(5) Progresul tehnic în domeniul sistemelor avansate de siguranță a vehiculelor oferă noi posibilități pentru reducerea numărului de victime. În scopul de a reduce la minimum numărul de vătămări grave și de decese, trebuie introdus un set de tehnologii noi.

(6) În contextul Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Comisia a evaluat fezabilitatea extinderii cerinței existente în regulamentul respectiv de a instala anumite sisteme (de exemplu, sistemele avansate de frânare de urgență și sistemele de monitorizare a presiunii în pneuri) la anumite categorii de vehicule, astfel încât aceasta să fie aplicată tuturor categoriilor de vehicule. De asemenea, Comisia a evaluat fezabilitatea tehnică și economică și maturitatea pieței pentru instituirea unei noi cerințe de instalare a altor dispozitive avansate de siguranță. Pe baza respectivelor evaluări, la 12 decembrie 2016, Comisia a publicat un raport adresat Parlamentului European și Consiliului intitulat „Salvarea de vieți: Sporirea siguranței vehiculelor în UE”. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește acest raport a identificat și a propus 19 măsuri potențiale de reglementare care ar fi eficiente pentru reducerea în continuare a numărului de accidente rutiere și a numărului de decese și de vătămări în accidente rutiere.

(7) Pentru a asigura neutralitatea tehnologică, cerințele de performanță ar trebui să permită sisteme de monitorizare a presiunii în pneuri atât directe, cât și indirecte.

(8) Sistemele avansate pentru vehicule pot fi mai eficace în reducerea numărului de decese, scăderea numărului de accidente rutiere și atenuarea vătămărilor și a daunelor dacă sunt proiectate pentru a fi convenabile utilizatorilor. Prin urmare, producătorii de vehicule ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a asigura că sistemele și dotările prevăzute de prezentul regulament sunt dezvoltate de o manieră care să sprijine conducătorul auto. Funcționarea respectivelor sisteme și dotări și limitările acestora ar trebui explicate clar și pe înțelesul utilizatorilor în manualul de instrucțiuni al autovehiculului.

(9) Elementele și avertismentele de siguranță folosite la asistența pentru condus ar trebui să fie percepute cu ușurință de orice conducător auto, inclusiv de persoanele în vârstă și de persoanele cu dizabilități.

(10) Sistemele avansate de frânare de urgență, sistemele inteligente de asistență pentru controlul vitezei, sistemele de urgență de menținere a benzii de circulație, sistemele de avertizare cu privire la somnolența și lipsa de atenție a conducătorului auto, sistem de avertizare privind starea avansată de distragere a atenției conducătorului auto, precum și sistemul de avertizare la mersul înapoi sunt sisteme de siguranță care au un potențial ridicat de a reduce în mod considerabil numărul de victime. În plus, unele dintre aceste sisteme de siguranță stau la baza unor tehnologii care vor fi utilizate și pentru introducerea vehiculelor automate. Orice astfel de sisteme de siguranță ar trebui să funcționeze fără utilizarea vreunui tip de informație biometrică privind conducătorii auto sau pasagerii, inclusiv recunoașterea facială. Prin urmare, la nivelul Uniunii ar trebui stabilite norme și proceduri de încercare armonizate pentru omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce privește sistemele respective și pentru omologarea de tip a acestor sisteme ca unități tehnice separate. Progresul tehnologic în ceea ce privește aceste sisteme ar trebui să fie luate în considerare la fiecare evaluare a legislației existente, pentru a fi viabile pe termen lung, respectând în același timp cu strictețe principiul protecției datelor și a vieții private și pentru a reduce sau elimina accidentele și vătămările în transportul rutier. De asemenea, este necesar să se asigure faptul că sistemele respective pot fi utilizate în siguranță, pe toată durata ciclului de viață al vehiculului.

(11) Ar trebui să existe posibilitatea de a dezactiva sistemul inteligent de asistență pentru controlul vitezei, de exemplu atunci când un conducător auto primește avertismente false sau feedback necorespunzător din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, a unor marcaje rutiere temporare contradictorii în zonele de construcție sau a unor indicatoare rutiere incorecte, defecte sau lipsă. O astfel de funcție de dezactivare ar trebui să se afle sub controlul conducătorului auto. Aceasta ar trebui să permită dezactivarea sistemului inteligent de asistență atâta timp câte este necesar și reactivarea cu ușurință a acestuia de către conducătorul auto. Atunci când sistemul este dezactivat, se pot furniza informații privind limita de viteză. Sistemul ar trebui să fie întotdeauna activ când se pornește motorul, iar conducătorul auto ar trebui fie informat mereu dacă sistemul este pornit sau oprit.

(12) Faptul că centurile de siguranță sunt una dinte cele mai importante și eficace dotări de siguranță ale unui vehicul este recunoscut la scară largă. Prin urmare, sistemele de avertizare privind portul centurii de siguranță au potențialul de a preveni în mod suplimentar decesele sau de a atenua vătămările prin creșterea ratelor de utilizare a centurii de siguranță în întreaga Uniune. Din acest motiv, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 661/2009 sistemul de avertizare privind portul centurii de siguranță a devenit obligatoriu pentru scaunul conducătorului auto în toate autoturismele noi începând cu 2014, punându-se astfel în aplicare Regulamentul nr. 16 al Organizației Națiunilor Unite (ONU) care a stabilit dispozițiile tehnice relevante. Ca urmare a modificării respectivului regulament al ONU pentru a ține seama de progresul tehnic, este obligatoriu să se instaleze sisteme de avertizare privind portul centurii de siguranță pentru toate locurile din față și din spate ale vehiculelor din categoriile M1 și N1, respectiv pentru toate locurile din față ale vehiculelor din categoriile N2, N3, M2 și M3, începând de la 1 septembrie 2019 pentru tipurile noi de autovehicule și de la 1 septembrie 2021 pentru toate autovehiculele noi.

(13) Introducerea unor dispozitive de înregistrare a datelor privind evenimentele, care stochează o gamă de date cruciale, anonimizate, privind vehiculul, pe o perioadă scurtă, înainte, în timpul și imediat după coliziune (declanșată, de exemplu, de deschiderea unui airbag), alături de cerințe privind intervalul de valori, precizia și rezoluția datelor, precum și privind colectarea, stocarea și posibilitatea de accesare a acestora, constituie o etapă importantă în obținerea unor date mai precise și mai aprofundate cu privire la accidente. Toate autovehiculele ar trebui, prin urmare, să fie dotate obligatoriu cu aceste dispozitive de înregistrare. Aceste dispozitive de înregistrare ar trebui să fie capabile să înregistreze și să stocheze datele în așa fel încât acestea să poată fi utilizate de statele membre numai pentru a efectua analize privind siguranța rutieră și pentru a evalua eficacitatea măsurilor specifice adoptate, fără posibilitatea de a identifica proprietarul sau deținătorul unui anumit vehicul pe baza datelor stocate.

(14) Orice prelucrare a datelor personale, cum ar fi informațiile despre conducătorul auto prelucrate în dispozitivele de înregistrare a datelor privind evenimentele sau informațiile privind somnolența și lipsa de atenție sau starea de distragere a atenției a conducătorului auto ar trebui efectuate în conformitate cu legislația Uniunii în materie de protecție a datelor, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Dispozitivele de înregistrare a datelor privind evenimentele ar trebui să funcționeze într-un sistem în buclă închisă, în care datele stocate sunt suprascrise și care nu permite identificarea vehiculului sau a posesorului auto. În plus, sistemele de avertizare cu privire la somnolența și lipsa de atenție a conducătorului auto sau sistemele de avertizare privind starea avansată de distragere a atenției conducătorului auto nu ar trebui să înregistreze sau să păstreze în continuu niciun alt tip de date decât cele necesare în scopurile pentru care au fost colectate sau prelucrate în sistemul în buclă închisă. Mai mult, prelucrarea datelor personale colectate prin sistemul eCall 112 de la bordul vehiculului este supusă unor clauze specifice prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(15) Este posibil ca sistemele avansate de frânare de urgență sau sistemele de urgență de menținere a benzii de circulație să nu fie complet funcționale în unele cazuri, în special din cauza unor deficiențe ale infrastructurii rutiere. În aceste cazuri, sistemele ar trebui să se dezactiveze singure și să furnizeze conducătorului auto informații privind dezactivarea. Dacă ele nu se dezactivează automat, ar trebui să fie posibilă dezactivarea lor manuală. O astfel de dezactivare ar trebui să fie temporară și să dureze numai atât timp cât sistemul nu este complet funcțional. Conducătorii auto ar putea de asemenea să fie nevoiți să anuleze sistemul avansat de frânare de urgență sau sistemul de urgență de menținere a benzii de circulație atunci când funcționarea sistemului ar putea duce la riscuri sau la vătămări mai mari. Acest lucru ar asigura faptul că vehiculul este sub controlul conducătorului auto în permanență. Cu toate acestea, astfel de sisteme ar putea să recunoască, de asemenea, cazurile în care conducătorul auto se află în incapacitate și intervenția sistemului este, prin urmare, necesară pentru a preveni ca un accident să fie mai grav decât ar fi în lipsa acestei intervenții.

(16) Regulamentul (CE) nr. 661/2009 a exceptat autovehiculele utilitare ușoare, vehiculele sportive utilitare (SUV) și vehiculele cu utilizări multiple (MPV) de la cerințele de siguranță din cauza înălțimii scaunului șoferului și caracteristicilor masei vehiculului. Având în vedere creșterea ratei de penetrare pe piață a acestor vehicule (în creștere de la doar 3 % în 1996 la 14 % în 2016) și evoluțiile tehnologice în ceea ce privește controalele de siguranță electrică în urma accidentelor prin coliziune, aceste derogări nu mai sunt de actualitate și sunt nejustificate. Prin urmare, derogările ar trebui eliminate și întreaga gamă de cerințe pentru sisteme avansate pentru vehicule ar trebui aplicată acestor vehicule.

(17) Regulamentul (CE) nr. 661/2009 a realizat o simplificare semnificativă a legislației Uniunii prin înlocuirea a 38 de directive cu regulamentele ONU echivalente care sunt obligatorii în temeiul Deciziei 97/836/CE a Consiliului (8). Pentru a obține o și mai mare simplificare, mai multe norme ale Uniunii ar trebui înlocuite cu regulamentele ONU în vigoare aplicabile în Uniune în mod obligatoriu. Mai mult, Comisia ar trebui să promoveze și să sprijine activitatea în curs de desfășurare la nivelul ONU în vederea stabilirii, fără întârziere și în conformitate cu cele mai înalte standarde de siguranță rutieră disponibile, cerințele tehnice pentru omologarea de tip a sistemelor de siguranță ale vehiculului prevăzute în prezentul regulament.

(18) Regulamentele ONU și amendamentele la acestea pentru care a votat Uniunea sau pe care le aplică Uniunea, în conformitate cu Decizia 97/836/CE, ar trebui încorporate în legislația UE privind omologarea de tip. Prin urmare, ar trebui delegate competențe Comisiei pentru a modifica lista de regulamente ONU care se aplică în mod obligatoriu pentru a garanta că respectiva listă este permanent actualizată.

(19) Regulamentul (CE) nr. 78/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (9) stabilește cerințele de protecție a pietonilor, cicliștilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor sub formă de încercări și valori limită de conformitate pentru omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce privește structura frontală și de omologare de tip a sistemelor de protecție frontală (de exemplu, un parașoc rigid tubular). De la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 78/2009, cerințele tehnice și procedurile de încercare pentru vehicule s-au dezvoltat în continuare la nivelul ONU pentru a ține seama de progresul tehnic. Regulamentul ONU nr. 127, care prevede dispoziții uniforme privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește protecția pe care o asigură pietonilor („Regulamentul ONU nr. 127”), se aplică în prezent în Uniune pentru omologarea de tip a autovehiculelor.

(20) Ca urmare a adoptării Regulamentului (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10), cerințele tehnice și procedurile de încercare pentru omologarea de tip a vehiculelor care funcționează cu hidrogen, și a componentelor și sistemelor care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen au fost dezvoltate în continuare la nivelul ONU pentru a ține seama de progresul tehnic. Regulamentul ONU nr. 134 privind omologarea autovehiculelor și a componentelor acestora în ceea ce privește protecția pe care o asigură vehiculele care funcționează cu hidrogen (HFCV) (11) („Regulamentul ONU nr. 134”) se aplică în prezent în Uniune în ceea ce privește omologarea de tip a sistemelor care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen ale autovehiculelor. În plus față de aceste cerințe, ar trebui stabilite la nivelul Uniunii criterii pentru calitatea materialelor și receptaculele de alimentare utilizate în sistemele vehiculelor care funcționează cu hidrogen.

(21) Din motive de claritate, raționalizare și simplificare, Regulamentele (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 și (CE) nr. 661/2009 ar trebui abrogate și înlocuite cu prezentul regulament.

(22) Din punct de vedere istoric, normele Uniunii au limitat lungimea totală a combinațiilor de vehicule ceea ce a dus la cabine tipice situate deasupra motorului concepute pentru a maximiza spațiul alocat mărfurilor. Cu toate acestea, poziția ridicată a conducătorului auto a condus la creșterea unghiului mort și la o vizibilitate directă mai redusă în jurul cabinei camionului. Acesta este un factor important pentru accidentele cu camioane în care sunt implicați utilizatori vulnerabili ai drumurilor. Numărul de victime ar putea fi redus semnificativ printr-o mai bună vizibilitate directă. Prin urmare, ar trebui introduse cerințe pentru a îmbunătăți vizibilitatea directă, cu scopul de a îmbunătăți vizibilitatea directă de pe scaunul conducătorului auto a pietonilor, cicliștilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor, prin reducerea în cea mai mare măsură posibilă a ariei unghiurilor moarte din partea din față și părțile laterale ale vehiculului. Ar trebui să se țină seama de caracteristicile specifice ale diferitelor categorii de vehicule.

(23) Vehiculele automate au potențialul de a contribui enorm la reducerea numărului de accidente rutiere, deoarece se estimează că peste 90 % din accidentele rutiere sunt cauzate în anumită măsură de erori umane. Dat fiind că vehiculele automate vor prelua treptat sarcinile conducătorului auto, ar trebui adoptate norme armonizate și cerințe tehnice pentru sistemele de vehicule automate la nivelul Uniunii, inclusiv în ceea ce privește o asigurare verificabilă a siguranței pentru luarea deciziilor de către vehiculele automate, respectând totodată principiul neutralității tehnologice, iar aceste norme ar trebui promovate la nivel internațional în cadrul Forumului mondial CEE-ONU pentru armonizarea regulamentelor privind vehiculele (WP.29).

(24) Utilizatorii drumurilor, cum ar fi pietonii și cicliștii, precum și conducătorii de vehicule neautomate, care nu pot primi informații electronice vehicul-vehicul cu privire la comportamentul unui vehicul automat, ar trebui să fie ținuți la curent cu privire la respectivul comportament prin mijloace convenționale, astfel cum se prevede în regulamentele ONU sau în alte acte de reglementare, cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a acestora.

(25) Circulația vehiculelor în convoi are potențialul de a genera un transport mai sigur, mai curat și mai eficient în viitor. Pentru a anticipa introducerea tehnologiei aferente circulației în convoi și a standardelor relevante, va fi necesar un cadru de reglementare cu norme și proceduri armonizate.

(26) Conectivitatea și automatizarea vehiculelor sporesc posibilitatea accesării neautorizate de la distanță a datelor stocate la bordul vehiculului și a modificării ilegale de la distanță a software-ului. Pentru a ține seama de astfel de riscuri, regulamentele ONU sau alte acte de reglementare privind securitatea cibernetică ar trebui aplicate în mod obligatoriu cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a acestora.

(27) Modificările aduse software-ului pot schimba în mod semnificativ funcționalitățile vehiculului. Ar trebui stabilite norme armonizate și cerințe tehnice pentru modificările aduse software-ului în conformitate cu procedurile de omologare de tip. Prin urmare, regulamentele ONU sau alte acte de reglementare privind procesele de actualizare a software-ului ar trebui aplicate în mod obligatoriu cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a acestora. Totuși, aceste măsuri de securitate nu ar trebui să compromită obligațiile producătorului vehiculului de a furniza acces la informații de diagnosticare cuprinzătoare și la date de la bordul vehiculului relevante pentru repararea și întreținerea vehiculului.

(28) Uniunea ar trebui să continue să promoveze elaborarea cerințelor tehnice pentru zgomotul produs de pneuri, rezistența la rulare și eficacitatea aderenței pe teren umed a pneurilor la nivelul ONU. Acest lucru se datorează faptului că Regulamentul ONU nr. 117 privind dispoziții uniforme cu privire la omologarea pneurilor în ceea ce privește emisiile sonore de rulare și/sau aderența pe suprafețele umede și/sau rezistența la rulare (12) („Regulamentul ONU nr. 117”) conține acum aceste dispoziții detaliate. Procesul de adaptare a normelor privind pneurile pentru a ține seama de progresul tehnic ar trebui să fie continuat cu rapiditate și cu ambiție la nivelul ONU, în special pentru a asigura faptul că performanța pneurilor este evaluată, de asemenea, la sfârșitul vieții unui pneu uzat și pentru a promova ideea că pneurile ar trebui să îndeplinească cerințele pe întreaga durată a vieții lor și nu ar trebui înlocuite prematur. Cerințele existente în Regulamentul (CE) nr. 661/2009 referitoare la performanța pneurilor ar trebui înlocuite cu regulamentele ONU echivalente.

(29) În vederea asigurării eficacității prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei pentru completarea prezentului regulament în ceea ce privește cerințele de omologare de tip referitoare la sistemele avansate pentru vehicule și pentru modificarea prezentului regulament în ceea ce privește anexa II la acesta pentru a ține seama de progresul tehnic și de evoluțiile în materie de reglementare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(30) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(31) În vederea alinierii legislației Uniunii care face trimitere la procedura de reglementare cu control la cadrul juridic introdus prin TFUE și pentru a simplifica în continuare legislația Uniunii în domeniul siguranței vehiculelor, următoarele regulamente ar trebui abrogate și înlocuite cu acte de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament: — Regulamentul (CE) nr. 631/2009 al Comisiei (15), — Regulamentul (UE) nr. 406/2010 al Comisiei (16); — Regulamentul (UE) nr. 672/2010 al Comisiei (17); — Regulamentul (UE) nr. 1003/2010 al Comisiei (18); — Regulamentul (UE) nr. 1005/2010 al Comisiei (19); — Regulamentul (UE) nr. 1008/2010 al Comisiei (20); — Regulamentul (UE) nr. 1009/2010 al Comisiei (21); — Regulamentul (UE) nr. 19/2011 al Comisiei (22); — Regulamentul (UE) nr. 109/2011 al Comisiei (23); — Regulamentul (UE) nr. 458/2011 al Comisiei (24); — Regulamentul (UE) nr. 65/2012 al Comisiei (25); — Regulamentul (UE) nr. 130/2012 al Comisiei (26); — Regulamentul (UE) nr. 347/2012 al Comisiei (27); — Regulamentul (UE) nr. 351/2012 al Comisiei (28); — Regulamentul (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei (29); — Regulamentul (UE) 2015/166 al Comisiei (30).

(32) Dat fiind că omologările de tip acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 78/2009, cu Regulamentul (CE) nr. 79/2009 sau cu Regulamentul (CE) nr. 661/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestora urmează să fie considerate echivalente cu cele acordate în conformitate cu prezentul regulament, cu excepția cazului în care sunt modificate prin prezentul regulament sau până când sunt modificate prin actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, sunt necesare dispoziții tranzitorii pentru a se asigura faptul că astfel de aprobări nu sunt invalidate.

(33) Datele pentru refuzul acordării unei omologări UE de tip, refuzul înmatriculării vehiculului și interzicerea introducerii pe piață sau punerea în exploatare a componentelor și a unităților tehnice separate ar trebui să fie stabilite pentru fiecare element reglementat.

(34) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea bunei funcționări a pieței interne prin introducerea de cerințe tehnice armonizate în ceea ce privește performanțele de siguranță și de mediu ale autovehiculelor și ale remorcilor acestora și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate unor astfel de vehicule nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(35) Cerințele tehnice detaliate și procedurile adecvate de încercare, precum și dispozițiile privind procedurile și specificațiile tehnice uniforme pentru omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate ar trebui să fie stabilite în acte delegate și în acte de punere în aplicare cu suficient timp înainte de data aplicării acestora, pentru a le lăsa producătorilor destul timp să se adapteze la cerințele prezentului regulament și ale actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia. Unele vehicule sunt fabricate în număr mic. Prin urmare, este oportun ca cerințele prevăzute în prezentul regulament și în actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul său să țină seama de astfel de vehicule sau categorii de vehicule în cazurile în care cerințele respective sunt incompatibile cu utilizarea sau proiectarea unor astfel de vehicule sau în cazurile în care acestea impun o sarcină suplimentară disproporționată. În consecință, aplicarea prezentului regulament ar trebui amânată,

Articolul 1

Obiect

CAPITOLUL I OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Prezentul regulament stabilește cerințe: (a) pentru omologarea de tip a vehiculelor și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate proiectate și fabricate pentru vehicule, în ceea ce privește caracteristicile lor generale și de siguranță, precum și pentru protecția și siguranța ocupanților vehiculului și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor; (b) pentru omologarea de tip a autovehiculelor, în raport cu sistemele de monitorizare a presiunii în pneuri, cu privire la siguranța lor, eficiența consumului și emisiile de CO2; și (c) pentru omologarea de tip a pneurilor nou fabricate, în ceea ce privește siguranța acestora și performanța de mediu.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

CAPITOLUL I OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Prezentul regulament se aplică vehiculelor din categoriile M, N și O, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/858, precum și sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate concepute și construite pentru astfel de vehicule.

Articolul 3

Definiții

CAPITOLUL I OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

În scopul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/858. În plus, se aplică următoarele definiții: 1. „utilizatori vulnerabili ai drumurilor” înseamnă participanți la trafic nemotorizați, care includ îndeosebi cicliști și pietoni, precum și utilizatori de vehicule motorizate cu două roți; 2. „sistem de monitorizare a presiunii în pneuri” înseamnă un sistem cu care este echipat un vehicul și care poate evalua presiunea în pneuri sau variația presiunii în timp și transmite informația corespunzătoare utilizatorului în timpul mersului; 3. „sistem inteligent de asistență pentru controlul vitezei” înseamnă un sistem de ajutor pentru conducătorul auto în menținerea vitezei adecvate pentru mediul rutier prin furnizarea de feedback specific și adecvat; 4. „facilitarea instalării sistemului antidemaraj cu etilotest” înseamnă o interfață standardizată care facilitează montarea sistemelor antidemaraj cu etilotest în autovehicule după introducerea pe piață; 5. „sistemul de avertizare cu privire la somnolența și lipsa de atenție a conducătorului auto” înseamnă un sistem care evaluează vigilența șoferului vehiculului prin analiza sistemelor vehiculului și avertizează conducătorul auto dacă este necesar; 6. „sistem de avertizare privind starea avansată de distragere a atenției conducătorului auto” înseamnă un sistem care ajută conducătorul auto să rămână atent la situația traficului și care îl avertizează în cazul în care îi este distrasă atenția; 7. „semnal pentru frânare de urgență” înseamnă o funcție de semnalizare luminoasă care indică pentru alți utilizatori ai drumului, care se găsesc în spatele vehiculului, că s-a acționat o forță puternică de încetinire a vehiculului în raport cu condițiile prevalente de rulare; 8. „sistem de avertizare la mersul înapoi” înseamnă un sistem care atenționează conducătorul auto cu privire la prezența persoanelor și a obiectelor în partea din spate a vehiculului cu scopul principal de a evita coliziunile la mersul înapoi; 9. „sistem de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație” înseamnă un sistem care avertizează conducătorul auto cu privire la o deviere a vehiculului în afara benzii sale de circulație; 10. „sistem avansat de frânare de urgență” înseamnă un sistem care poate să detecteze automat o posibilă coliziune și să activeze sistemul de frânare al vehiculului pentru frânarea vehiculului cu scopul de a evita o coliziune sau de a micșora impactul unei coliziuni; 11. „sistem de urgență de menținere a benzii de circulație” înseamnă un sistem care oferă asistență conducătorului auto în păstrarea unei poziții sigure a vehiculului în ceea ce privește granița benzii sau a drumului, cel puțin atunci când o trecere peste liniile de separare se produce sau este pe cale să se producă și o coliziune ar putea fi iminentă; 12. „întrerupătorul principal al vehiculului” înseamnă dispozitivul prin intermediul căruia sistemul electronic de la bordul vehiculului este trecut din modul deconectat, cum este cazul unui vehicul staționat în absența conducătorului auto, în modul normal de funcționare; 13. „dispozitiv de înregistrare a datelor privind evenimentele” înseamnă un sistem al cărui scop constă exclusiv în înregistrarea și stocarea parametrilor critici legați de accident și a informațiilor cu puțin timp înainte, în timpul și imediat după o coliziune; 14. „sistem de protecție frontală” înseamnă o structură (structuri) separată (separate), cum ar fi un parașoc rigid tubular sau o bară de protecție suplimentară care, pe lângă bara de protecție originală, este destinată să protejeze suprafața externă a vehiculului de deteriorare, în cazul unei coliziuni cu un obiect, cu excepția structurilor cu o masă mai mică de 0,5 kg, destinate exclusiv protecției farurilor vehiculului; 15. „bară de protecție” înseamnă orice structuri exterioare situate în față, în partea de jos a caroseriei vehiculului, inclusiv accesorii ale acestora, care sunt destinate să protejeze vehiculul în cazul implicării într-o coliziune frontală la viteză mică cu alt vehicul; cu toate acestea, bara de protecție nu include niciun sistem de protecție frontală; 16. „vehicul care funcționează cu hidrogen” înseamnă orice autovehicul care utilizează hidrogenul drept carburant pentru propulsarea vehiculului; 17. „sistem care face parte din sistemul de alimentare cu hidrogen” înseamnă un ansamblu de componente care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen și piese de conexiune instalate pe vehiculele care funcționează cu hidrogen, cu excepția sistemului de propulsie care funcționează cu hidrogen sau a unității de propulsie auxiliare; 18. „sistem de propulsie alimentat cu hidrogen” înseamnă convertizorul de energie utilizat pentru propulsarea vehiculului; 19. „componentă a sistemului care face parte din sistemul de alimentare cu hidrogen” înseamnă rezervorul de hidrogen și orice alte componente ale vehiculului care funcționează cu hidrogen, care se află în contact direct cu hidrogenul sau care fac parte dintr-un sistem de alimentare cu hidrogen; 20. „rezervor de hidrogen” înseamnă componenta din cadrul sistemului de alimentare cu hidrogen care stochează volumul inițial de hidrogen ca și carburant; 21. „vehicul automat” înseamnă un autovehicul proiectat și construit să circule în mod autonom pentru anumite perioade de timp fără o supraveghere continuă din partea unui conducător auto, dar în privința căruia intervenția conducătorului auto este în continuare așteptată sau necesară; 22. „vehicul complet automat” înseamnă un autovehicul care a fost proiectat și construit să circule în mod autonom fără supraveghere din partea unui conducător auto; 23. „sistem de monitorizare a disponibilității conducătorului auto” înseamnă un sistem pentru a evalua dacă respectivul conducător auto este în măsură să preia funcția de conducere de la un vehicul automat în anumite situații, dacă este cazul; 24. „circulația vehiculelor în convoi” înseamnă crearea unei legături între două sau mai multe vehicule dintr-un convoi care utilizează tehnologia de conectivitate și sistemele de sprijin al conducerii automate care permit vehiculelor să mențină în mod automat o distanță redusă fixă între ele atunci când sunt conectate pe anumite porțiuni ale unui traseu și să se adapteze la schimbări în deplasarea vehiculului din fruntea convoiului implicând puțină sau nicio acțiune din partea conducătorilor auto; 25. „ masa maximă” înseamnă masa maximă de încărcare admisibilă din punct de vedere tehnic declarată de către producătorul vehiculului; 26. „montant A” înseamnă suportul de plafon poziționat cel mai în față și cel mai în exterior, care este cuprins între șasiul și plafonul vehiculului.

Articolul 4

Obligații generale și cerințe tehnice

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) Producătorii fac dovada faptului că toate vehiculele noi care sunt introduse pe piață, înmatriculate sau puse în exploatare, precum și toate noile sisteme, componente și unități tehnice separate care sunt introduse pe piață sau puse în funcțiune sunt omologate de tip în conformitate cu cerințele din prezentul regulament și din actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia. (2) Omologarea de tip în conformitate cu regulamentele CEE-ONU enumerate în anexa I este considerată omologare UE de tip în conformitate cu cerințele prezentului regulament și ale actelor delegate și actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia. (3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 12 cu scopul de a modifica anexa I pentru a ține seama de progresul tehnic și de evoluția în materie de reglementare prin introducerea și actualizarea trimiterilor la regulamentele ONU și seria de modificări relevante care se aplică în mod obligatoriu. (4) Producătorii trebuie să asigure proiectarea, construirea și asamblarea vehiculelor în așa fel încât să se minimizeze riscul de rănire a ocupanților vehiculului și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor. (5) Producătorii trebuie, de asemenea, să se asigure că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate îndeplinesc cerințele aplicabile menționate în anexa II, începând cu datele specificate în anexa respectivă, în conformitate cu cerințele tehnice detaliate și procedurile de încercare stabilite în actele delegate și cu procedurile și specificațiile tehnice uniforme stabilite în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cerințele referitoare la: (a) sistemele de reținere, testele de impact, integritatea sistemului de alimentare cu combustibil și siguranța electrică de înaltă tensiune; (b) utilizatorii vulnerabili ai drumurilor, vedere și vizibilitate; (c) șasiul vehiculului, sistemul de frânare, pneurile și sistemul de direcție; (d) instrumentele la bord, sistemul electric, sistemul de iluminat al vehiculului și protecția împotriva utilizării neautorizate, inclusiv a atacurilor cibernetice; (e) comportamentul conducătorului auto și al sistemului; și (f) construcția și caracteristicile generale ale vehiculelor. (6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 12 pentru a modifica anexa II pentru a ține seama de progresul tehnic și de evoluțiile în materie de reglementare, în special în ceea ce privește aspectele enumerate la literele (a)-(f) de la alineatul (5) din prezentul articol, precum și cele menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(g), articolul 7 alineatele (2), (3), (4) și (5), articolul 9 alineatele (2), (3) și (5) și articolul 11 alineatul (1) și cu scopul de a asigura un nivel ridicat de siguranță generală a vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate, precum și un nivel ridicat de protecție a ocupanților vehiculelor și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, prin introducerea și actualizarea trimiterilor la regulamentele ONU, precum și la actele delegate și actele de punere în aplicare. (7) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții privind procedurile și specificațiile tehnice uniforme pentru omologarea de tip a vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate cu privire la cerințele enumerate în anexa II. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2). Acestea sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 5

Dispoziții specifice referitoare la sistemele de monitorizare a presiunii în pneuri și la pneuri

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) Vehiculele trebuie echipate cu un sistem fiabil de monitorizare a presiunii în pneuri, capabil, pentru o gamă largă de condiții rutiere și de mediu, să îi atragă atenția conducătorului auto, printr-o avertizare la bordul vehiculului, atunci când are loc o scădere a presiunii în oricare dintre pneuri. (2) Sistemele de monitorizare a presiunii în pneuri sunt concepute pentru a evita resetarea sau recalibrarea la o presiune scăzută a pneului. (3) Toate pneurile introduse pe piață trebuie să îndeplinească cerințele de siguranță și performanță de mediu stabilite în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II. (4) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții privind proceduri și specificații tehnice uniforme pentru: (a) omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce privește sistemele de monitorizare a presiunii în pneuri; (b) omologarea de tip a pneurilor, inclusiv specificațiile tehnice privind instalarea acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2). Acestea sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 6

Sisteme avansate pentru vehicule pentru toate categoriile de autovehicule

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) Autovehiculele trebuie să fie echipate cu următoarele sisteme avansate pentru vehicule: (a) sistemul inteligent de asistență pentru controlul vitezei; (b) facilitarea instalării sistemului antidemaraj cu etilotest; (c) sistemul de avertizare cu privire la somnolența și lipsa de atenție a conducătorului auto; (d) sistemul de avertizare privind starea avansată de distragere a atenției conducătorului auto; (e) semnalul pentru frânare de urgență; (f) sistemul de avertizare la mersul înapoi; și (g) dispozitivul de înregistrare a datelor privind evenimentele. (2) Sistemele inteligente de asistență pentru controlul vitezei îndeplinesc următoarele cerințe minime: (a) trebuie să fie posibil să se atragă atenția conducătorului auto, prin sistemul de control al accelerației sau prin alt feedback specific, adecvat și eficace, asupra faptului că limita de viteză este depășită; (b) trebuie să fie posibilă deconectarea sistemului; informațiile privind limita de viteză pot fi furnizate în continuare, iar sistemul inteligent de asistență pentru controlul vitezei trebuie să fie în modul normal de funcționare la fiecare activare a întrerupătorului principal al vehiculului; (c) feedbackul specific și adecvat se bazează pe informații privind limita de viteză obținute prin observarea semnalizărilor rutiere, pe baza semnalelor de infrastructură sau a datelor din hărți electronice, sau pe baza ambelor tipuri de date, puse la dispoziție la bordul vehiculelor; (d) nu afectează posibilitatea conducătorului auto de a depăși viteza setată de sistemul vehiculului; (e) obiectivele sale de performanță se stabilesc pentru a evita sau reduce la minimum rata de eroare în condiții reale de drum. (3) Sistemele de avertizare cu privire la somnolența și lipsa de atenție a conducătorului auto și sistemele de avertizare privind starea avansată de distragere a atenției conducătorului auto sunt proiectate astfel încât să nu înregistreze și să nu păstreze în continuu niciun alt tip de date decât cele necesare în scopurile pentru care au fost colectate sau prelucrate în sistemul în buclă închisă. În plus, datele respective nu sunt accesibile sau puse la dispoziția terților în niciun moment și sunt șterse imediat după prelucrare. De asemenea, aceste sisteme sunt proiectate astfel încât să se evite suprapunerea și să nu dea indicații separate și concomitente sau într-un mod neclar conducătorului auto în cazul în care o acțiune declanșează ambele sisteme. (4) Dispozitivele de înregistrare a datelor privind evenimentele trebuie să îndeplinească în special următoarele cerințe: (a) datele pe care le pot înregistra și stoca în ceea ce privește perioada cu puțin timp înainte, în timpul și imediat după coliziune cuprind viteza vehiculului, frânarea, poziția și înclinarea vehiculului pe șosea, starea și rata de activare a tuturor sistemelor de siguranță, a sistemului eCall 112 de la bordul vehiculului, activarea frânelor și orice parametri de intrare relevanți ai sistemelor active de siguranță și de evitare a accidentelor instalate la bord, cu un grad ridicat de precizie și cu asigurarea păstrării datelor; (b) nu pot fi dezactivate; (c) modul în care dispozitivele sunt capabile să înregistreze și să stocheze date garantează că: (i) funcționează într-un sistem în buclă închisă; (ii) datele pe care le colectează sunt anonimizate și protejate împotriva manipulării și utilizării necorespunzătoare; și (iii) datele pe care acestea le colectează permit identificarea tipului, variantei și a versiunii exacte de vehicul, și în special a sistemelor de siguranță activă și de evitare a accidentelor instalate la bordul vehiculului; și (d) datele pe care dispozitivele sunt capabile să le înregistreze pot fi puse la dispoziția autorităților naționale, în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, numai în scopul cercetării și analizei referitoare la accidente, inclusiv în scopul omologării de tip a sistemelor și componentelor și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, printr-o interfață standardizată. (5) Un dispozitiv de înregistrare a datelor privind evenimentele nu poate înregistra și stoca ultimele patru cifre din secțiunea de identificare a vehiculului din numărul de identificare a vehiculului sau orice altă informație care ar putea permite identificarea individuală a vehiculului ori a proprietarului sau a deținătorului acestuia. (6) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 12 în vederea completării prezentului regulament, stabilind norme detaliate privind procedurile specifice de încercare și cerințele tehnice pentru: (a) omologarea de tip a vehiculelor cu privire la sistemele avansate pentru vehicule menționate la alineatul (1); (b) omologarea de tip a sistemelor avansate pentru vehicule menționate la literele (a), (f) și (g) de la alineatul (1) ca unități tehnice separate. Respectivele acte delegate sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 7

Cerințe specifice referitoare la autoturisme și vehicule utilitare ușoare

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) În plus față de celelalte cerințe ale prezentului regulament și ale actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia și care sunt, de asemenea, aplicabile vehiculelor din categoriile M1 și N1, vehiculele din categoriile respective trebuie să respecte cerințele prevăzute la alineatele (2)-(5) și specificațiile tehnice prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (6). (2) Vehiculele din categoriile M1 și N1 trebuie să fie echipate cu sisteme avansate de frânare de urgență proiectate și instalate în două faze și care prevăd următoarele: (a) depistarea obstacolelor și a vehiculelor în mișcare din fața autovehiculului în prima etapă; (b) extinderea capacității de detectare menționate la litera (a) pentru a include, de asemenea, pietonii și cicliștii din fața autovehiculului în a doua etapă. (3) Vehiculele din categoriile M1 și N1 trebuie, de asemenea, să fie echipate cu un sistem de urgență de păstrare a benzii de circulație. (4) Sistemele avansate de frânare de urgență și sistemele de urgență de păstrare a benzii de circulație trebuie să îndeplinească în special următoarele cerințe: (a) să fie posibilă oprirea acestor sisteme doar separat, printr-o secvență de acțiuni care urmează a fi efectuate de către conducătorul auto; (b) sistemele să se afle în modul normal de funcționare după fiecare activare a întrerupătorului principal al vehiculului; (c) să fie posibilă oprirea facilă a avertizării sonore, dar această acțiune nu trebuie să dezactiveze în același timp alte funcții ale sistemului în afară de avertizarea sonoră; (d) să fie posibil ca conducătorul auto să poată să nu țină cont de aceste sisteme. (5) Vehiculele din categoriile M1 și N1 trebuie să fie proiectate și construite pentru a asigura o zonă de impact a capului extinsă cu scopul de a îmbunătăți protecția utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor și de a reduce potențialele vătămări în caz de coliziune. (6) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții privind procedurile și specificațiile tehnice uniforme pentru omologarea de tip a vehiculelor cu privire la cerințele stabilite la alineatele (2)-(5) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2). Acestea sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 8

Sisteme de protecție frontală pentru autoturisme și vehicule utilitare ușoare

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) Sistemele de protecție frontală fie montate ca echipament original pe vehiculele din categoriile M1 și N1 sau puse la dispoziție pe piață ca unități tehnice separate pentru aceste vehicule trebuie să respecte cerințele stabilite la alineatul (2) și specificațiile tehnice stabilite în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3). (2) Sistemele de protecție frontală care sunt puse la dispoziție pe piață ca unități tehnice separate trebuie să fie însoțite de o listă detaliată de tipuri de vehicule, variante și versiuni de vehicule pentru care sistemul de protecție frontală este omologat, precum și de instrucțiuni clare de asamblare. (3) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții privind procedurile și specificațiile tehnice uniforme pentru omologarea de tip a sistemelor de protecție frontală, inclusiv specificații tehnice legate de construcție și instalare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2). Acestea sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 9

Cerințe specifice privind autobuzele și vehiculele utilitare grele

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) În plus față de celelalte cerințe ale prezentului regulament și ale actelor delegate și actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia și care sunt aplicabile și vehiculelor din categoriile M2, M3, N2 și N3, vehiculele din categoriile respective trebuie să respecte cerințele prevăzute la alineatele (2)-(5) și specificațiile tehnice stabilite în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (7). Vehiculele din categoriile M2 și M3 trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele stabilite la alineatul (6). (2) Vehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3 trebuie să fie echipate cu un sistem de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație și un sistem avansat de frânare de urgență care respectă specificațiile tehnice prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (7). (3) Vehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3 trebuie să fie echipate cu sisteme avansate care sunt capabile să detecteze pietonii și bicicliștii situați în imediata apropiere a parții frontale sau laterale a vehiculului și să furnizeze un avertisment sau să evite o coliziune cu astfel de utilizatori vulnerabili ai drumurilor. (4) În ceea ce privește sistemele menționate la alineatele (2) și (3), trebuie să se respecte următoarele cerințe minime, în special: (a) să fie posibilă oprirea acestor sisteme doar separat, printr-o secvență de acțiuni care urmează a fi efectuate de către conducătorul auto; (b) sistemele să se afle în modul normal de funcționare după fiecare activare a întrerupătorului principal al vehiculului; (c) să fie posibilă oprirea facilă a avertizării sonore, dar această acțiune să nu dezactiveze în același timp alte funcții ale sistemului în afară de avertizare sonoră; (d) conducătorul auto să poată să anuleze aceste sisteme. (5) Vehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3 trebuie să fie proiectate și construite pentru a îmbunătăți vizibilitatea directă a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor din poziția conducătorului auto, reducând cât mai mult posibil unghiurile moarte din fața și din lateralul conducătorului auto, ținând totodată seama de caracteristicile specifice ale diferitelor categorii de vehicule. (6) Vehiculele din categoriile M2 și M3, cu o capacitate de peste 22 de pasageri în afara conducătorului auto și construite cu spații pentru pasagerii care călătoresc în picioare, pentru a permite deplasări frecvente ale pasagerilor sunt proiectate și construite pentru a fi accesibile persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv utilizatorilor de scaune rulante. (7) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții privind proceduri și specificații tehnice uniforme pentru: (a) omologarea de tip a vehiculelor cu privire la cerințele stabilite la alineatele (2)-(5) de la prezentul articol; (b) omologarea de tip a sistemelor menționate la alineatul (3) din prezentul articol ca unități tehnice separate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2). Atunci când privesc cerințele prevăzute la prezentul articol alineatele (2), (3) și (4), respectivele acte de punere în aplicare sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II. Atunci când privesc cerințele prevăzute la prezentul articol alineatul (5), respectivele acte de punere în aplicare sunt publicate cu cel puțin 36 de luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 10

Cerințe specifice privind vehiculele care funcționează cu hidrogen

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) În plus față de celelalte cerințe ale prezentului regulament și ale actelor delegate și actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia, care se aplică, de asemenea, vehiculelor din categoriile M și N, vehiculele care funcționează cu hidrogen din categoriile respective, sistemele care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen și componentele acestor sisteme trebuie să respecte specificațiile tehnice stabilite în actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (3). (2) Producătorii se asigură că sistemele și componentele care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen sunt instalate în conformitate cu specificațiile tehnice prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3). De asemenea, producătorii furnizează, dacă este necesar, informații în scopul inspecției sistemelor și a componentelor care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen pe întreaga durată a ciclului de viață al vehiculului care funcționează cu hidrogen. (3) Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, adoptă dispoziții privind proceduri și specificații tehnice uniforme pentru omologarea de tip a vehiculelor care funcționează cu hidrogen în ceea ce privește sistemele care fac parte din sistemul de alimentare cu hidrogen ale acestora, inclusiv a acelora privind compatibilitatea materialelor și receptaculele de alimentare, și pentru omologarea de tip a componentelor sistemelor care face parte din sistemul de alimentare cu hidrogen, inclusiv specificațiile tehnice pentru instalarea acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2). Actele de punere în aplicare sunt publicate cu cel puțin 15 luni înainte de datele aplicabile menționate în anexa II.

Articolul 11

Cerințe specifice privind vehiculele automate și vehiculele complet automate

CAPITOLUL II OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORILOR

(1) În plus față de celelalte cerințe din prezentul regulament și din actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia și care sunt aplicabile vehiculelor din categoriile respective, vehiculele automate și vehiculele complet automate trebuie să respecte specificațiile tehnice prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) legate de: (a) sistemele care preiau controlul asupra vehiculului de la conducătorul auto, inclusiv sistemele de semnalizare, direcție, accelerare și frânare; (b) sistemele care furnizează vehiculului informații în timp real cu privire la starea vehiculului și a zonei înconjurătoare; (c) sistemele de monitorizare a disponibilității conducătorului auto; (d) dispozitivele de înregistrare a datelor referitoare la evenimente pentru vehiculele automate; (e) formatul armonizat pentru schimbul de date, de exemplu circulația în convoi a vehiculelor de mărci diferite; (f) sisteme pentru furnizarea de informații privind siguranța către alți utilizatori ai drumurilor. Cu toate acestea, respectivele specificații tehnice privind sistemele de monitorizare a disponibilității conducătorului auto menționate la primul paragraf litera (c) nu se aplică vehiculelor complet automate. (2) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții privind proceduri și specificații tehnice uniforme pentru sistemele și alte elemente enumerate la literele (a)-(f) de la alineatul (1) din prezentul articol și pentru omologarea de tip a vehiculelor automate și complet automate în ceea ce privește aceste sisteme și alte elemente, pentru a asigura funcționarea în condiții de siguranță a vehiculelor automate și complet automate pe drumurile publice. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (2).

Articolul 12

Exercitarea delegării de competențe

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatele (3) și (6) și articolul 6 alineatul (6) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 5 ianuarie 2020. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatele (3) și (6) și articolul 6 alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (6) și articolului 6 alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 13

Procedura comitetului

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

(1) Comisia este asistată de Comitetul tehnic – autovehicule (CTAV). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 14

Revizuirea și raportarea

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

(1) Până la 7 iulie 2027 și ulterior din cinci în cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind rezultatele măsurilor și sistemelor privind siguranța, inclusiv ratele de penetrare ale acestora și ușurința cu care pot fi utilizate. Comisia analizează dacă respectivele măsuri și sisteme privind siguranța funcționează astfel cum este preconizat în prezentul regulament. După caz, raportul este însoțit de recomandări, inclusiv de o propunere legislativă de modificare a cerințelor privind siguranța generală și protecția și siguranța ocupanților vehiculului și a utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, pentru a reduce și mai mult sau a elimina accidentele și vătămările în transportul rutier. În special, Comisia evaluează fiabilitatea și eficiența noilor sisteme inteligente de asistență pentru controlul vitezei și acuratețea și rata de eroare a acestor sisteme în condiții reale de condus. Dacă este cazul, Comisia prezintă o propunere legislativă. (2) Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, pentru anul precedent, un raport privind activitățile Forumului mondial CEE‐ONU pentru armonizarea regulamentelor privind vehiculele (WP.29), referitor la progresele înregistrate în punerea în aplicare a standardelor de siguranță a vehiculelor în ceea ce privește cerințele stabilite la articolele 5-11 și referitor la poziția Uniunii legată de aceste aspecte.

Articolul 15

Dispoziții tranzitorii

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

(1) Prezentul regulament nu invalidează omologările UE de tip acordate vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate care au fost acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 78/2009, cu Regulamentul (CE) nr. 79/2009, sau cu Regulamentul (CE) nr. 661/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestora, până la 5 iulie 2020, cu excepția cazului în care cerințele relevante aplicabile unor astfel de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate au fost modificate sau au fost adăugate noi cerințe prin prezentul regulament și actele delegate adoptate în temeiul acestuia, astfel cum se precizează în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament. (2) Autoritățile de omologare continuă să acorde extinderi ale omologărilor UE de tip menționate la alineatul (1). (3) Prin derogare de la prezentul regulament, statele membre continuă să autorizeze până la data specificată în anexa IV înmatricularea vehiculelor, precum și vânzarea sau punerea în exploatare a componentelor care nu respectă cerințele Regulamentului ONU nr. 117.

Articolul 16

Date de punere în aplicare

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

În ceea ce privește vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale acestora, autoritățile naționale: (a) începând cu datele specificate în anexa II, în ceea ce privește o anumită cerință enumerată în anexa menționată, refuză, pe motive legate de cerința respectivă, acordarea omologării UE de tip sau a omologării naționale de tip pentru orice nou tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care nu este conform(ă) cu cerințele prezentului regulament și ale actelor delegate și ale actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia; (b) începând cu datele specificate în anexa II, în ceea ce privește o anumită cerință enumerată în anexa menționată, consideră, pe motive legate de cerința respectivă, că certificatele de conformitate ale noilor vehicule nu mai sunt valabile în înțelesul articolului 48 din Regulamentul (UE) 2018/858 și interzice înmatricularea acestor vehicule, dacă respectivele vehicule nu sunt conforme cu cerințele prezentului regulament și ale actelor delegate și ale actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia; (c) începând cu datele specificate în anexa II, în ceea ce privește o anumită cerință enumerată în anexa menționată, interzic, pe motive legate de cerința respectivă, introducerea pe piață sau darea în funcțiune a componentelor sau unităților tehnice separate, atunci când acestea nu sunt conforme cu cerințele prezentului regulament și ale actelor delegate și ale actelor de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia.

Articolul 17

Modificări ale Regulamentului (UE) 2018/858

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

Anexa II la Regulamentul (UE) 2018/858 se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

Articolul 18

Abrogări

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

(1) Regulamentele (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 și (CE) nr. 661/2009 și Regulamentele (CE) nr. 631/2009, (UE) nr. 406/2010, (UE) nr. 672/2010, (UE) nr. 1003/2010, (UE) nr. 1005/2010, (UE) nr. 1008/2010, (UE) nr. 1009/2010, (UE) nr. 19/2011, (UE) nr. 109/2011, (UE) nr. 458/2011, (UE) nr. 65/2012, (UE) nr. 130/2012, (UE) nr. 347/2012, (UE) nr. 351/2012, (UE) nr. 1230/2012 și (UE) 2015/166 se abrogă cu efect de la data aplicării prezentului regulament. (2) Trimiterile la Regulamentele (CE) nr. 78/2009, (CE) nr. 79/2009 și (CE) nr. 661/2009 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 19

Intrarea în vigoare și data aplicării

CAPITOLUL III DISPOZIȚII FINALE

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 6 iulie 2022. Cu toate acestea, articolul 4 alineatele (3), (6) și (7), articolul 5 alineatul (4), articolul 6 alineatul (6), articolul 7 alineatul (6), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (7), articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (2), articolul 12 și articolul 13 se aplică de la 5 ianuarie 2020.

Disponibil în Regra PRO

Încearcă gratuit toate instrumentele, 30 de zile

Creează-ți cont și deblochează , împreună cu toate funcțiile profesionale pentru cercetare juridică.

  • Versiunile istorice ale actelor
  • Fișa actului și legături legislative
  • Căutare rapidă în fiecare act
  • Workspace juridic într-un singur loc

Ai acces gratuit timp de 30 de zile, ca să vezi cum se potrivește Regra în activitatea ta.