Recitale
(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește principiile și cerințele generale ale legislației alimentare pentru a stabili o bază comună pentru măsurile privind legislația alimentară atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. Acesta prevede, printre altele, că legislația alimentară se bazează pe analiza riscurilor, cu excepția cazurilor în care aceasta nu este adecvată circumstanțelor sau naturii măsurii.
(2) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 definește „analiza riscului” ca fiind un proces care constă în trei componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea riscului și comunicarea riscului. În scopul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii, regulamentul instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) în calitate de organism competent al Uniunii pentru evaluarea riscurilor în ceea ce privește siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale.
(3) Comunicarea riscurilor este o parte esențială a procesului de analiză a riscurilor. Evaluarea REFIT privind legislația alimentară generală [Regulamentul (CE) nr. 178/2002] din 2018 (denumită în continuare „verificarea adecvării legislației alimentare generale”) a constatat că, în general, comunicarea riscurilor nu este considerată a fi destul de eficace. Acest lucru are un impact asupra încrederii consumatorilor în ceea ce privește rezultatul procesului de analiză a riscurilor.
(4) Prin urmare, este necesar să se asigure o comunicare a riscurilor transparentă, continuă și cuprinzătoare pe parcursul întregului proces de analiză a riscurilor, care să implice evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor la nivelul Uniunii și la nivel național. O astfel de comunicare a riscurilor ar trebui să consolideze încrederea cetățenilor în faptul că analiza riscurilor se întemeiază pe obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor. De asemenea, respectiva comunicare a riscurilor ar trebui să poată contribui la un dialog participativ și deschis între toate părțile interesate, pentru a se asigura faptul că predominanța interesului public, exactitatea, caracterul cuprinzător, transparența, consecvența și asumarea răspunderii sunt luate în considerare în cadrul procesului de analiză a riscurilor.
(5) Comunicarea riscurilor ar trebui să pună un accent deosebit pe explicarea într-un mod corect, clar, cuprinzător, coerent, adecvat și în timp util nu numai a rezultatelor evaluării riscului, ci și a modului în care aceste rezultate sunt utilizate pentru a contribui la fundamentarea deciziilor de gestiune a riscurilor, alături de alți factori legitimi, după caz. Ar trebui furnizate informații despre modul în care s-a ajuns la deciziile de gestiune a riscurilor și despre factorii, alții decât rezultatele evaluării riscurilor, care au fost luați în calcul de responsabilii cu gestionarea riscurilor, precum și despre modul în care respectivii factori au fost ponderați unii în raport cu alții.
(6) Având în vedere că, în percepția publicului, diferența dintre pericol și risc este ambiguă, comunicarea riscurilor ar trebui să încerce să clarifice respectiva distincție și, astfel, să asigure că această distincție este mai bine înțeleasă de publicul larg.
(7) Atunci când există motive rezonabile să se presupună că un produs alimentar sau hrana animalelor prezintă un risc pentru sănătatea umană sau sănătatea animalelor din cauza lipsei de conformitate generate de încălcarea intenționată a dreptului aplicabil al Uniunii, comisă prin practici frauduloase sau înșelătoare, autoritățile publice ar trebui să aducă acest fapt la cunoștința publicului cât de curând posibil, identificând în cea mai mare măsură posibilă produsele în cauză și riscul pe care îl pot prezenta.
(8) Este necesar să se stabilească obiective și principii generale privind comunicarea riscurilor, ținând seama de rolurile respective ale evaluatorilor riscurilor și ale responsabililor cu gestionarea riscurilor, garantându-se totodată independența acestora.
(9) Pe baza obiectivelor și principiilor generale ar trebui să se stabilească un plan general referitor la comunicarea riscurilor, în strânsă cooperare cu autoritatea și cu statele membre și ținând cont de consultări publice relevante. Planul general respectiv ar trebui să promoveze un cadru de comunicare a riscurilor integrat pentru toți evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor de la nivelul Uniunii și de la nivel național privind toate chestiunile referitoare la lanțul alimentar. De asemenea, ar trebui să permită flexibilitatea necesară și să nu trateze situațiile acoperite în mod specific de planul general de gestionare a crizelor.
(10) Planul general privind comunicarea riscurilor ar trebui să identifice principalii factori care trebuie luați în considerare atunci când se analizează tipul și nivelul activităților necesare de comunicare a riscurilor, cum ar fi diferitele niveluri de risc, natura riscurilor și potențialul lor impact asupra sănătății umane, a sănătății animalelor și, după caz, a mediului, cine și ce anume este direct sau indirect afectat de riscuri, nivelurile de expunere la un pericol, nivelul de urgență și capacitatea de a controla riscurile și alți factori care influențează percepția riscului, inclusiv cadrul juridic aplicabil și contextul relevant al pieței.
(11) Planul general privind comunicarea riscurilor ar trebui totodată să identifice instrumentele și canalele care trebuie utilizate și să instituie mecanisme adecvate de coordonare și cooperare între evaluatorii riscurilor și responsabilii cu gestionarea riscurilor de la nivelul Uniunii și de la nivel național implicați în procesul de analiză a riscurilor, în special în cazul în care mai multe agenții ale Uniunii furnizează rezultate științifice privind același subiect sau un subiect conex, pentru a asigura o comunicare coerentă a riscurilor și un dialog deschis între toate părțile interesate.
(12) Transparența procesului de evaluare a riscurilor contribuie la îmbunătățirea legitimității autorității față de consumatori și de publicul larg în îndeplinirea misiunii sale, crește încrederea acestora în activitatea sa și asigură faptul că autoritatea are o responsabilitate crescută în fața cetățenilor Uniunii într-un sistem democratic. Prin urmare, este esențial să se consolideze încrederea publicului larg și a altor părți interesate în procesul de analiză a riscurilor care stă la baza dreptului relevant al Uniunii, în special în procesul de evaluare a riscurilor, inclusiv în ceea ce privește transparența precum și organizarea, funcționarea și independența autorității.
(13) Este oportun să se consolideze rolul statelor membre, precum și eforturile și participarea tuturor părților implicate în cadrul consiliului de administrație al autorității (denumit în continuare „consiliul de administrație”).
(14) Experiența arată că rolul consiliului de administrație se concentrează asupra aspectelor administrative și financiare și nu afectează independența activității științifice efectuate de autoritate. Prin urmare, este oportun ca din consiliul de administrație să facă parte reprezentanți ai tuturor statelor membre, ai Parlamentului European și ai Comisiei, precum și ai societății civile și ai organizațiilor din sector, prevăzându-se totodată ca reprezentanții respectivi să aibă experiență și expertiză nu numai în domeniile legislației și politicilor privind lanțul alimentar, inclusiv evaluarea riscurilor, ci și în domeniile de ordin administrativ, financiar și juridic și garantând că aceștia acționează în mod independent, în interesul public.
(15) Membrii consiliului de administrație ar trebui aleși și numiți astfel încât să fie asigurate cele mai înalte standarde de competență și cea mai vastă experiență relevantă în domeniu.
(16) Verificarea adecvării legislației alimentare generale a identificat anumite deficiențe în ceea ce privește capacitatea pe termen lung a autorității de a-și menține expertiza la un nivel înalt. În special, a existat o scădere a numărului de persoane care își depun candidatura pentru a fi membri ai grupurilor științifice ale autorității. Prin urmare, sistemul trebuie să fie consolidat, iar statele membre ar trebui să joace un rol mai activ pentru a garanta o rezervă suficientă de experți disponibili care să răspundă nevoilor sistemului de evaluare a riscurilor din Uniune în ceea ce privește un nivel ridicat de expertiză științifică, de independență și de expertiză multidisciplinară.
(17) Pentru a păstra independența evaluării riscurilor față de gestiunea riscurilor și de alte interese de la nivelul Uniunii, este adecvat ca selectarea de către directorul executiv al autorității și numirea de către consiliul de administrație a membrilor comitetului științific și grupurilor științifice ale autorității să se bazeze pe criterii stricte în ceea ce privește asigurarea excelenței și a independenței experților, asigurând în același timp expertiza multidisciplinară necesară pentru fiecare grup științific. De asemenea, în acest scop este esențial ca directorul executiv, a cărui funcție este de a apăra interesele autorității și, în special, independența expertizei sale, să aibă un rol în selectarea acestor experți științifici. Consiliul de administrație ar trebui să se străduiască să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, că experții numiți în calitate de membri ai grupurilor științifice sunt oameni de știință care desfășoară totodată în mod activ activități de cercetare și care publică rezultatele cercetărilor lor în publicații științifice, cu condiția să respecte criteriile stricte de excelență și de independență. Experții ar trebui să beneficieze de o compensație financiară adecvată. De asemenea, ar trebui puse în aplicare măsuri suplimentare pentru a se asigura că experții științifici dispun de mijloacele necesare pentru a acționa în mod independent.
(18) Este esențial să se asigure funcționarea eficientă a autorității și să se îmbunătățească durabilitatea expertizei sale. Prin urmare, este necesară consolidarea sprijinului acordat de autoritate și de statele membre la desfășurarea activității comitetului științific și a grupurilor științifice. În special, autoritatea ar trebui să organizeze activități pregătitoare care să vină în sprijinul atribuțiilor grupurilor științifice, inclusiv prin solicitarea adresată membrilor personalului autorității, sau organizațiilor științifice naționale care colaborează cu autoritatea, de a elabora opinii științifice pregătitoare care urmează să fie evaluate inter pares și să fie adoptate de respectivele grupuri științifice. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere caracterului independent al evaluărilor științifice ale autorității.
(19) Procedurile de autorizare se bazează pe principiul conform căruia solicitantului sau notificatorului îi revine sarcina de a dovedi că produsul care face obiectul unei cereri sau al unei notificări respectă cerințele Uniunii. Acest principiu se bazează pe premisa că sănătatea umană, sănătatea animalelor și, după caz, mediul sunt mai bine protejate atunci când solicitantului sau notificatorului îi revine sarcina de a demonstra că produsul care face obiectul cererii sau notificării sale este sigur înainte de introducerea sa pe piață, și nu atunci când autoritățile publice trebuie să demonstreze că respectivul produs nu este sigur cu scopul de a-l retrage de pe piață. În conformitate cu respectivul principiu și cu cerințele de reglementare aplicabile, în sprijinul cererilor sau al notificărilor în temeiul legislației sectoriale a Uniunii, solicitanții sau notificatorii sunt obligați să prezinte studii pertinente, inclusiv teste, pentru a demonstra siguranța și, în anumite cazuri, eficacitatea unui produs.
(20) Dreptul Uniunii prevede dispoziții privind conținutul cererilor și al notificărilor. Este esențial ca cererea sau notificarea transmisă autorității pentru evaluarea riscurilor să respecte specificațiile aplicabile pentru a asigura cea mai bună calitate a evaluării științifice de către autoritate. Solicitanții sau notificatorii și, în special, întreprinderile mici și mijlocii nu înțeleg întotdeauna în mod clar specificațiile respective. Prin urmare, în cazul în care autorității i s-ar solicita să ofere un rezultat științific, este adecvat ca aceasta să ofere consultanță, la cerere, solicitanților sau notificatorilor potențiali, înainte ca o cerere sau notificare să fie depusă în mod oficial. O astfel de consultanță prealabilă ar trebui să se refere la normele aplicabile și la conținutul obligatoriu al unei cereri sau al unei notificări și nu ar trebui să se refere la proiectarea studiilor care urmează să fie înaintate, care rămâne responsabilitatea solicitantului.
(21) În cazul în care autorității i s-ar solicita să ofere un rezultat științific, aceasta ar trebui să aibă cunoștință de toate studiile efectuate de un solicitant în vederea susținerii unei cereri în temeiul dreptului Uniunii. În acest scop, este necesar și oportun ca, atunci când operatorii economici comandă sau efectuează studii în vederea depunerii unei cereri sau notificări, aceștia să notifice respectivele studii autorității. Obligația de a notifica aceste studii ar trebui să se aplice și laboratoarelor și altor unități de testare care le efectuează. Informațiile despre studiile notificate ar trebui făcute publice numai după ce cererea corespunzătoare a fost făcută publică în conformitate cu normele aplicabile în materie de transparență. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a respectivei obligații, este oportun să se prevadă anumite consecințe procedurale în caz de neconformitate. În acest context, autoritatea ar trebui să stabilească modalități practice pentru punerea în aplicare a obligației respective, inclusiv proceduri pentru solicitarea și publicarea justificărilor pentru neconformitate.
(22) În conformitate cu Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), testările pe animale ar trebui înlocuite, reduse ca număr sau ameliorate. Prin urmare, în domeniul de aplicare a prezentului regulament, duplicarea testărilor pe animale ar trebui evitată, atunci când este posibil.
(23) În cazul cererilor sau notificărilor de reînnoire a unei autorizații sau a unei aprobări, substanța sau produsul autorizat sau aprobat a fost deja pe piață de mai mulți ani. Prin urmare, există deja experiență și cunoștințe cu privire la respectiva substanță sau respectivul produs. În cazul în care i s-ar solicita autorității să ofere un rezultat științific, este oportun ca studiile planificate pentru a susține cererile de reînnoire, inclusiv informațiile despre conceperea propusă, care au fost notificate autorității de către solicitant sau de către notificator, să fie supuse consultării unor părți terțe. Autoritatea ar trebui să furnizeze în mod sistematic consultanță solicitanților sau notificatorilor cu privire la conținutul cererii sau notificării de reînnoire preconizate, precum și cu privire la conceperea studiilor, ținând seama de observațiile primite.
(24) Există anumite preocupări ale publicului în legătură cu evaluarea efectuată de autoritate în domeniul procedurilor de autorizare care se bazează în principal pe studiile efectuate de sector. Este de o importanță deosebită ca autoritatea să cerceteze deja literatura de specialitate pentru a putea analiza și alte date și studii existente în domeniul prezentat spre evaluarea sa. Pentru a asigura un nivel suplimentar de garanții care să asigure că autoritatea poate avea acces la toate datele și studiile științifice relevante disponibile cu privire la produsul care face obiectul unei cereri sau notificări de autorizare sau al unei reînnoiri a unei autorizații sau aprobări, este oportun să se prevadă consultarea unor părți terțe pentru a se stabili dacă sunt disponibile alte date sau studii științifice relevante. Pentru a spori eficacitatea procesului de consultare, acesta ar trebui să aibă loc imediat după ce studiile prezentate de sector incluse în cerere sau în notificare sunt făcute publice, în temeiul normelor aplicabile privind transparența. În cazul în care există riscul să nu se poată acorda atenția cuvenită rezultatelor unei consultări a publicului din cauza termenelor aplicabile, este adecvat să se prevadă o prelungire limitată a termenelor respective.
(25) Siguranța produselor alimentare este un subiect sensibil de prim interes pentru toți cetățenii Uniunii. Menținând principiul conform căruia sarcina de a dovedi conformitatea cu cerințele Uniunii îi revine sectorului, este important să se creeze un instrument suplimentar de verificare, și anume comandarea unor studii suplimentare cu scopul de a verifica datele utilizate în cadrul evaluării riscurilor, pentru a aborda cazuri specifice de mare importanță pentru societate în cazul în care există controverse semnificative sau rezultate contradictorii. Dat fiind că respectivele studii de verificare ar fi finanțate de la bugetul Uniunii și că utilizarea acestui instrument excepțional de verificare ar trebui să rămână proporțională, Comisia, ținând seama de opiniile exprimate de Parlamentul European și de statele membre, ar trebui să fie responsabilă de declanșarea unor astfel de studii de verificare. Ar trebui să se țină seama de faptul că, în anumite cazuri specifice, studiile de verificare comandate pot necesita un domeniu de aplicare mai larg decât elementele de probă în cauză, de exemplu în cazul în care noi evoluții științifice devin disponibile.
(26) Verificarea adecvării legislației alimentare generale a demonstrat că, deși autoritatea a făcut progrese considerabile în ceea ce privește transparența, procesul de evaluare a riscurilor, în special în contextul procedurilor de autorizare care acoperă lanțul alimentar, nu este întotdeauna perceput ca fiind pe deplin transparent. Acest lucru este cauzat parțial și de normele diferite în materie de transparență și confidențialitate prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în alte acte legislative sectoriale ale Uniunii. Interacțiunea dintre aceste acte poate avea un impact asupra acceptării evaluării riscului de către publicul larg.
(27) Inițiativa cetățenească europeană intitulată „Interzicerea glifosatului și protecția oamenilor și a mediului de pesticide toxice” a confirmat preocupările referitoare la transparență în ceea ce privește studiile comandate de sector și prezentate în procedurile de autorizare.
(28) Prin urmare, este necesar să se consolideze transparența evaluării riscurilor într-un mod proactiv. Ar trebui ca toate datele și informațiile științifice care sprijină cererile de autorizare sau de aprobare în temeiul dreptului Uniunii, precum și alte cereri de rezultate științifice să fie puse în mod proactiv la dispoziția publicului și să fie ușor accesibile, cât mai devreme posibil în cursul procesului de evaluare a riscurilor. Cu toate acestea, această divulgare către public nu ar trebui să aducă atingere niciunor norme privind drepturile de proprietate intelectuală și niciunor dispoziții ale dreptului Uniunii care protejează investițiile realizate de inovatori pentru colectarea informațiilor și a datelor care sprijină cererile sau notificările relevante. Ar trebui să se asigure că această divulgare către public nu este considerată drept o permisiune pentru alte utilizări sau exploatări, fără a se aduce atingere caracterului proactiv al divulgării către public și accesului ușor al publicului la datele și la informațiile divulgate.
(29) Pentru a asigura transparența evaluării riscurilor, ar trebui făcută publică o sinteză a consultanței prealabile depunerii numai după ce cererea sau notificarea corespunzătoare a fost făcută publică în conformitate cu normele aplicabile privind transparența.
(30) În cazul în care se solicită avizul autorității în legătură cu cererile sau notificările depuse în conformitate cu dreptul Uniunii și având în vedere obligația sa de a asigura accesul public la toate informațiile justificative referitoare la furnizarea de rezultate științifice, autoritatea ar trebui să aibă responsabilitatea evaluării cererilor de tratament confidențial.
(31) Pentru a stabili nivelul de divulgare proactivă către public prin care se obține echilibrul adecvat, drepturile relevante ale publicului cu privire la transparența procesului de evaluare a riscurilor ar trebui să fie ponderate în raport cu drepturile solicitanților sau notificatorilor, ținând seama de obiectivele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(32) În ceea ce privește procedurile referitoare la cereri sau notificări prevăzute în dreptul Uniunii, experiența acumulată până în prezent a demonstrat că anumite informații sunt, în general, considerate sensibile și ar trebui să rămână confidențiale în cadrul diferitelor proceduri sectoriale. Prin urmare, este oportun ca în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 să se prevadă o listă orizontală cu informații a căror divulgare, după cum a demonstrat solicitantul sau notificatorul, ar putea aduce un prejudiciu semnificativ intereselor comerciale în cauză și care, prin urmare, nu ar trebui să fie divulgate publicului. Respectivele informații ar trebui să includă, printre altele, cele referitoare la procesul de fabricare și de producție, inclusiv metoda și aspectele inovatoare ale acestuia, precum și specificațiile tehnice și industriale, cum ar fi impuritățile, inerente acestui proces, altele decât informațiilor care sunt relevante pentru evaluarea siguranței. Astfel de informații ar trebui să fie divulgate numai în circumstanțe excepționale și foarte limitate legate de efecte previzibile asupra sănătății sau asupra mediului, în cazul în care trebuie efectuată o evaluare de mediu în temeiul legislației sectoriale a Uniunii, precum și atunci când autoritățile competente identifică nevoi urgente de a proteja sănătatea umană, sănătatea animalelor sau mediul.
(33) Din motive de claritate și pentru a se spori securitatea juridică, este necesar să se stabilească anumite cerințe procedurale specifice care să fie urmate de un solicitant sau de un notificator pentru ca o cerere de informații depusă în sprijinul unei cereri sau notificări în temeiul dreptului Uniunii să fie tratată în mod confidențial.
(34) De asemenea, este necesar să se stabilească cerințe specifice în ceea ce privește protecția și confidențialitatea datelor cu caracter personal în scopul transparenței procesului de evaluare a riscurilor, ținând seama de Regulamentele (UE) 2018/1725 (6) și (UE) 2016/679 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului. În consecință, datele cu caracter personal nu ar trebui să fie puse la dispoziția publicului, în temeiul prezentului regulament, decât dacă acest lucru este necesar și proporțional pentru a se asigura transparența, independența și fiabilitatea procesului de evaluare a riscurilor, evitându-se în același timp conflictele de interese. În special, pentru a se asigura transparența și a se evita conflictele de interese, este necesar să se publice numele participanților și ale observatorilor la anumite reuniuni ale autorității.
(35) În scopul creșterii transparenței și pentru a se asigura că solicitările de rezultate științifice primite de autoritate sunt tratate cu eficiență, ar trebui elaborate formate standardizate de prezentare a datelor.
(36) Având în vedere că autoritatea ar trebui să stocheze date științifice, inclusiv datele confidențiale și datele cu caracter personal, este necesar să se garanteze că o astfel de stocare se efectuează în conformitate cu un nivel ridicat de securitate.
(37) În plus, pentru a se evalua eficacitatea și eficiența diferitelor dispoziții legale aplicabile autorității, este necesar, de asemenea, să se efectueze o evaluare a autorității de către Comisie. Evaluarea respectivă ar trebui îndeosebi să revizuiască procedurile de selecție a membrilor comitetului științific și grupurilor științifice în ceea ce privește gradul de transparență, raportul cost-eficacitate și caracterul adecvat pentru asigurarea independenței și a competenței și pentru a preveni conflictele de interese.
(38) Studiile, inclusiv testele, depuse de operatorii economici pentru a susține cererile sunt de obicei conforme cu principiile recunoscute la nivel internațional, care oferă o bază uniformă pentru calitatea lor, în special în ceea ce privește caracterul reproductibil al rezultatelor. Cu toate acestea, în anumite cazuri pot apărea probleme legate de neconformitatea cu standardele aplicabile, precum cele stabilite prin Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) sau cele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare, și, din acest motiv, există sisteme internaționale și naționale care verifică această conformitate. Prin urmare, este oportună desfășurarea de către Comisie a unor misiuni de constatare pentru evaluarea aplicării de către laboratoare și alte unități de testare a standardelor relevante pentru efectuarea testelor și a studiilor transmise autorității ca parte a unei cereri. Respectivele misiuni de constatare ar permite Comisiei să identifice și să încerce să corecteze eventualele deficiențe ale sistemelor și situațiile de neconformitate și să prevadă un nivel suplimentar de garanții pentru a asigura publicul larg în legătură cu calitatea studiilor. Pe baza concluziilor acestor misiuni de constatare, Comisia ar putea propune măsuri legislative adecvate cu scopul de a îmbunătăți respectarea standardelor relevante.
(39) Pentru a asigura coerența cu adaptările propuse în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, ar trebui modificate dispozițiile privind accesul publicului și protecția informațiilor confidențiale din Regulamentele (CE) nr. 1829/2003 (9), (CE) nr. 1831/2003 (10), (CE) nr. 2065/2003 (11), (CE) nr. 1935/2004 (12), (CE) nr. 1331/2008 (13), (CE) nr. 1107/2009 (14), (UE) 2015/2283 (15) și din Directiva 2001/18/CE (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(40) Pentru a se asigura că sunt luate în considerare caracteristicile sectoriale specifice în ceea ce privește informațiile confidențiale, este necesar să se pună în balanță drepturile relevante ale publicului în ceea ce privește transparența în procesul de evaluare a riscurilor în raport cu drepturile solicitanților sau ale notificatorilor, luându-se în considerare obiectivele specifice din legislația sectorială a Uniunii, precum și experiența dobândită. În consecință, este necesar să se aducă modificări specifice Regulamentelor (CE) nr. 1829/2003, (CE) nr. 1831/2003, (CE) nr. 1935/2004, (CE) nr. 1331/2008, (CE) nr. 1107/2009, (UE) 2015/2283 și Directivei 2001/18/CE pentru a prevedea informații confidențiale suplimentare față de cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(41) Dreptul de acces la documente consfințit în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și, în cazul informațiilor despre mediu, drepturile consfințite în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 (18) și în Directiva 2003/4/CE (19) ale Parlamentului European și ale Consiliului nu sunt afectate de prezentul regulament. Drepturilor prevăzute în actele menționate nu ar trebui să li se aducă atingere în niciun fel prin dispozițiile privind diseminarea proactivă prevăzute în prezentul regulament și privind evaluarea relevantă a cererii de tratament confidențial.
(42) Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 în ceea ce privește adoptarea unui plan general referitor la comunicarea riscurilor și adoptarea de formate standardizate de prezentare a datelor, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (20).
(43) Pentru a permite Comisiei, statelor membre, autorității, și operatorilor economici să se adapteze la noile cerințe prevăzute de prezentul regulament, asigurându-se în același timp în continuare buna funcționare a autorității, este necesar să se prevadă măsuri tranzitorii pentru aplicarea prezentului regulament.
(44) Deoarece numirea membrilor comitetului științific și ai grupurilor științifice depinde de intrarea în funcție a noului consiliu de administrație, este necesar să se prevadă anumite dispoziții tranzitorii care să permită o prelungire a actualului mandat al membrilor comitetului științific și ai grupurilor științifice.
(45) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (21),