Regulament 2019/779 · CELEX 32019R0779

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/779 al Comisiei din 16 mai 2019 de stabilire a unor dispoziții detaliate privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vehiculelor în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 445/2011 al Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE.)

Data act: 16.05.2019
Intrare in vigoare: 16.06.2019
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2019_139_I_0008
Status: In vigoare

armonizarea standardelor atestare comunitară companie de transport întreținere norme de securitate siguranța transportului transport feroviar transport în interiorul UE

Recitale

(1) Directiva (UE) 2016/798 vizează îmbunătățirea accesului la piață al serviciilor de transport feroviar prin definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea și controlul siguranței feroviare. De asemenea, Directiva (UE) 2016/798 prevede instituirea unui cadru care să asigure condiții egale tuturor entităților responsabile cu întreținerea vehiculelor prin aplicarea acelorași cerințe și condiții de certificare în întreaga Uniune.

(2) Sistemul de certificare are scopul de a oferi un cadru pentru armonizarea cerințelor și metodelor de evaluare a capacității entităților responsabile cu întreținerea din întreaga Uniune.

(3) În urma evaluării pozitive a sistemului actual de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă, transmisă Comisiei la 11 martie 2015 de către Agenția pentru Căi Ferate a Uniunii Europene (denumită în continuare „agenția”), la 27 septembrie 2018, Agenția a emis Recomandarea 007REC1004 privind revizuirea Regulamentului (UE) nr. 445/2011 al Comisiei (2).

(4) Anexa III la Directiva (UE) 2016/798 stabilește cerințele și criteriile de evaluare aplicabile organizațiilor care solicită un certificat pentru o entitate responsabilă cu întreținerea (denumit în continuare „certificatul ERI”) sau un certificat în ceea ce privește funcțiile de întreținere externalizate de o entitate responsabilă cu întreținerea. Pentru a fi pe deplin aplicabile, aceste cerințe trebuie să fie detaliate și specificate mai în profunzime pentru diferitele funcții de întreținere menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (a)-(d) din directiva respectivă.

(5) Ținând seama de marea varietate a metodelor de proiectare și întreținere, sistemul de întreținere respectiv ar trebui să fie orientat mai mult spre cerințele de gestionare, cum ar fi organizarea entității responsabile cu întreținerea, mai degrabă decât spre o cerință tehnică specifică.

(6) Componentele critice pentru siguranță necesită o atenție deosebită și trebuie să fie tratate cu prioritate în cadrul procedurilor de întreținere. Cu toate acestea, aspectele referitoare la caracterul critic al oricărei componente sunt legate de proiectarea vehiculului și de funcțiile specifice componentei respective. Prin urmare, nu este posibil să se stabilească o listă exhaustivă a componentelor critice pentru siguranță. Ar trebui să fie stabilite elementele esențiale ale componentelor critice pentru siguranță.

(7) La proiectarea unui nou tip de vehicul, producătorul ar trebui să determine caracterul critic al funcțiilor și componentelor produselor lor printr-o analiză bazată pe riscuri și să le înregistreze în dosarul tehnic menționat la articolul 15 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (3). Determinarea caracterului critic ar trebui să ia în considerare modul în care componenta urmează să fie utilizată și mediul în care aceasta va fi utilizată. Entitatea responsabilă cu întreținerea ar trebui să aibă acces la părțile relevante din dosarul tehnic pentru a se asigura că este pe deplin informată asupra caracterului critic al componentelor pentru fiecare tip de vehicul aflat în responsabilitatea sa. Entitatea responsabilă cu întreținerea ar trebui să identifice aspectele critice prin observarea și analizarea defecțiunilor și urmărirea tuturor intervențiilor sale și să fie obligată să ofere informații cel puțin cu privire la componentele critice pentru siguranță care sunt identificate ca atare de către producător.

(8) În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea consideră că noi componente critice pentru siguranță ar trebui incluse în dosarul tehnic sau că anumite componente ar trebui reclasificate ca nefiind critice pentru siguranță, aceasta ar trebui să informeze prompt producătorul, deținătorul autorizației de tip a vehiculului și titularul autorizației vehiculului pentru a permite luarea măsurilor necesare, inclusiv pentru a revizui dosarul tehnic, dacă este necesar.

(9) O entitate sau o organizație care îndeplinește una sau mai multe funcții de întreținere astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (3) literele (b)-(d) din Directiva (UE) 2016/798 sau o parte a funcțiilor de întreținere respective poate aplica sistemul de certificare pe bază voluntară, în temeiul principiilor specificate la articolul 6. Obiectivul certificării este de a garanta că operațiunile de întreținere sunt efectuate în cadrul unui proces controlat care respectă standardele de calitate comune în toate etapele sale. Articolul 14 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798 privind valabilitatea în întreaga Uniune ar trebui să se aplice și în cazul certificatelor voluntare respective.

(10) În cadrul activităților lor, este posibil ca administratorii de infrastructură să trebuiască să utilizeze trenuri, vehicule de inspectare a infrastructurii, mașini de întreținere a căii sau alte vehicule speciale pentru diferite scopuri, cum ar fi transportul de materiale sau de personal pentru întreținerea infrastructurii, întreținerea activelor de infrastructură sau gestionarea situațiilor de urgență. În astfel de situații, se consideră că administratorul de infrastructură acționează în calitate de întreprindere feroviară în cadrul sistemului său de management al siguranței. Evaluarea capacității administratorului de infrastructură de a exploata vehicule în acest scop trebuie să facă parte din evaluarea acestuia în vederea acordării unei autorizații de siguranță în temeiul articolului 12 din Directiva (UE) 2016/798.

(11) Evaluarea unei cereri de certificat ERI de către un organism de certificare presupune evaluarea capacității solicitantului de a gestiona activitățile de întreținere și de a îndeplini funcțiile de întreținere operaționale fie în mod autonom, fie prin contracte cu alte organisme, precum atelierele de întreținere, cărora li se delegă sarcina de a îndeplini aceste funcții sau o parte a acestora.

(12) În conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798, organismele de certificare sunt organisme acreditate, organisme recunoscute sau autoritățile naționale de siguranță. Un sistem de acreditare trebuie să ofere un instrument de management al riscurilor, garantând că organismele acreditate au competența de a îndeplini sarcinile pe care și le asumă. Mai mult, acreditarea este o modalitate de obținere a recunoașterii naționale și internaționale pentru certificatele ERI emise de organismele acreditate.

(13) Pentru a deține un sistem care să permită organismelor de certificare să efectueze verificări cu privire la entitățile certificate responsabile cu întreținerea în întreaga Uniune și să armonizeze abordările privind certificarea, este important ca toate organismele care pot acorda certificate oricărei entități responsabile cu întreținerea (denumite în continuare „organisme de certificare”) să coopereze între ele. Cerințele specifice privind acreditarea și recunoașterea trebuie elaborate și aprobate în conformitate cu capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(14) Performanța, organizarea și procedurile decizionale în domeniul siguranței feroviare și al interoperabilității variază semnificativ în rândul entităților responsabile cu întreținerea, ceea ce are un efect negativ asupra bunei funcționări a spațiului feroviar unic european. În special, întreprinderile mici și mijlocii care doresc să intre pe piața transportului feroviar dintr-un alt stat membru ar putea fi afectate negativ de acest lucru. Prin urmare, este esențială o coordonare consolidată în vederea unei mai bune armonizări la nivelul Uniunii. Pentru a se asigura că entitățile responsabile cu întreținerea și organismele de certificare implementează și aplică în mod consecvent diferitele dispoziții ale prezentului regulament, agenția ar trebui, în limita competențelor sale de monitorizare a performanței generale în materie de siguranță a sistemului feroviar al Uniunii astfel cum este menționat la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului (5), să monitorizeze activitățile organismelor de certificare prin audituri și inspecții. Pentru a putea îndeplini această funcție, agenția ar trebui să colecteze informații privind caracterul organismelor de certificare care își desfășoară activitatea în domeniul respectiv și numărul certificatelor emise pentru entitățile responsabile cu întreținerea. De asemenea, este important ca agenția să faciliteze coordonarea organismelor de certificare.

(15) Pe durata unei perioade de tranziție, până la aplicarea pe deplin a sistemului de certificare a entității responsabile cu întreținerea prevăzut în prezentul regulament, practicile existente de certificare a entităților responsabile cu întreținerea și a atelierelor de întreținere ar trebui să rămână valabile, astfel încât să se asigure furnizarea neîntreruptă a serviciilor de transport feroviar de marfă, mai ales la nivel internațional.

(16) Prezentul regulament prevede un sistem de certificare pentru toate tipurile de vehicule, inclusiv pentru vagoanele de marfă. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 445/2011 al Comisiei (6) ar trebui abrogat.

(17) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 28 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798,

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament instituie un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea, inclusiv a funcțiilor de întreținere descrise la articolul 14 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798. (2) Acesta se aplică tuturor vehiculelor și introduce posibilitatea de certificare a funcțiilor de întreținere externalizate. (3) Prezentul regulament stabilește cerințele care trebuie îndeplinite de entitățile responsabile cu întreținerea în ceea ce privește gestionarea componentelor critice pentru siguranță.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: (a) „acreditare” înseamnă acreditarea astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului; (b) „organism de certificare” înseamnă un organism responsabil cu certificarea entităților care răspund de întreținere sau cu certificarea entității sau a organizației care îndeplinește funcțiile de întreținere menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) sau (d) din Directiva (UE) 2016/798 sau părți ale acestor funcții; (c) „punere în serviciu” înseamnă asigurarea justificată și înregistrată, însoțită de documentație, dacă este cazul, acordată de către entitatea care asigură întreținerea administratorului de parc feroviar că operațiunile de întreținere au fost efectuate în conformitate cu comenzile de întreținere; (d) „repunere în funcțiune” înseamnă o notificare transmisă utilizatorului, de exemplu o întreprindere feroviară sau un deținător, de către entitatea responsabilă cu întreținerea, ca urmare a punerii în serviciu, potrivit căreia toate lucrările de întreținere adecvate au fost încheiate și vehiculul, care fusese scos din funcțiune, poate fi utilizat în siguranță, sub rezerva unor eventuale restricții de utilizare. Se aplică definiția „componentei critice pentru siguranță” prevăzută la punctul 4.2.12.1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1302/2014 al Comisiei (7).

Articolul 3

Sistemul de certificare

(1) Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, orice entitate responsabilă cu întreținerea trebuie să îndeplinească cerințele din anexa II în privința tuturor vehiculelor care intră sub incidența Directivei (UE) 2016/798. (2) O certificare a entității responsabile cu întreținerea (ERI) care stabilește conformitatea cu cerințele din anexa II este obligatorie pentru orice entitate responsabilă cu întreținerea: (a) care răspunde de întreținerea vagoanelor de marfă; sau (b) care nu este o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură care administrează vehicule exclusiv pentru propriile sale operațiuni. (3) Orice entitate responsabilă cu întreținerea vehiculelor, altele decât cele menționate la alineatul (2), poate solicita să fie certificată drept entitate responsabilă cu întreținerea (ERI). (4) Conformitatea cu anexa II trebuie să fie demonstrată fie prin intermediul unei certificări ERI sau, fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul întreprinderilor feroviare, prin procedura de certificare a siguranței sau, în cazul administratorilor de infrastructură, prin intermediul procedurii de autorizare de siguranță. (5) Certificatul ERI acordat unei întreprinderi feroviare sau unui administrator de infrastructură este considerat o dovadă a conformității cu punctele 5.2.4 și 5.2.5 din anexa I și din anexa II la regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei (8) în ceea ce privește întreținerea vehiculelor.

Articolul 4

Componente critice pentru siguranță

(1) În scopul gestionării componentelor critice pentru siguranță, entitatea responsabilă cu întreținerea ia în considerare identificarea inițială a componentelor critice pentru siguranță de către producătorul vehiculului, împreună cu orice instrucțiuni specifice de întreținere înregistrate în dosarele tehnice ale subsistemelor menționate la articolul 15 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797. (2) Entitatea responsabilă cu întreținerea trebuie, direct sau prin intermediul deținătorului, să furnizeze informații întreprinderilor feroviare și administratorilor de infrastructură care exploatează vehiculele, deținătorilor, producătorilor, deținătorilor de autorizații și titularilor de autorizații de tip de vehicule, subsisteme sau componente, în modul cel mai corespunzător și, în special, să le informeze cu privire la constatările excepționale referitoare la întreținere care depășesc cadrul uzurii normale. (3) În cazul în care, în timpul întreținerii unui vehicul, o autoritate responsabilă cu întreținerea constată existența unor elemente care indică faptul că o componentă ar trebui să fie considerată critică pentru siguranță, deși anterior componenta respectivă nu a fost identificată ca având un astfel de caracter, autoritatea respectivă trebuie să informeze fără întârziere producătorul, titularul autorizației de tip a vehiculului și titularul autorizației vehiculului. (4) Pentru a confirma caracterul critic pentru siguranță al componentei, producătorul, atunci când acesta poate fi identificat, efectuează o evaluare a riscurilor. Evaluarea trebuie să ia în considerare utilizarea preconizată a componentei și mediul în care aceasta este destinată a fi utilizată. După caz, entitatea responsabilă cu întreținerea își ajustează procedurile de întreținere pentru a asigura monitorizarea și întreținerea în condiții de siguranță a componentei. (5) Componentele critice pentru siguranță, inclusiv cele identificate la alineatul (4) de mai sus, se înregistrează și se gestionează cu ajutorul documentației relevante a vehiculului după cum urmează: (a) producătorii gestionează informațiile privind componentele critice pentru siguranță și instrucțiunile de întreținere corespunzătoare referitoare la acestea prin trimitere la dosarul tehnic al subsistemelor menționat la articolul 15 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/797; iar (b) entitățile responsabile cu întreținerea gestionează informațiile privind componentele critice pentru siguranță și instrucțiunile de întreținere corespunzătoare referitoare la acestea, precum și toate activitățile de întreținere relevante în dosarul de întreținere sau în documentația menționată la articolul 14 din Directiva (UE) 2016/798. (6) Entitatea responsabilă cu întreținerea informează sectorul feroviar și industria feroviară cu privire la constatările noi sau neașteptate privind siguranța, inclusiv cu privire la constatările excepționale referitoare la întreținere care depășesc cadrul uzurii normale, în legătură cu vehicule, subsisteme sau cu alte componente, atunci când riscurile asociate vizează mai mulți actori și sunt susceptibile de a fi gestionate în mod defectuos. Entitatea responsabilă cu întreținerea trebuie să utilizeze instrumentul informatic de alertă de siguranță sau un alt instrument informatic furnizat de agenție în acest scop. (7) La cererea entității responsabile cu întreținerea sau a deținătorului vehiculului, producătorii furnizează sprijin tehnic și de inginerie în ceea ce privește componentele esențiale pentru siguranță și integrarea lor în condiții de siguranță.

Articolul 5

Obligațiile părților implicate în procesul de întreținere

(1) Entitatea responsabilă cu întreținerea vehiculului furnizează întreprinderilor feroviare sau administratorilor de infrastructură, la cerere, fie direct, fie prin intermediul deținătorului, informații cu privire la întreținerea unui vehicul și, după caz, cu privire la aspecte relevante pentru operațiune. (2) La cerere, întreprinderea feroviară sau administratorul de infrastructură furnizează entității responsabile cu întreținerea, direct sau prin intermediul deținătorului vehiculului, informații privind funcționarea unui vehicul. (3) Toate părțile implicate în procesul de întreținere, cum ar fi întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură, deținătorii, entitățile responsabile cu întreținerea, precum și producătorii de vehicule, subsisteme sau componente, fac schimb de informații relevante privind întreținerea în conformitate cu criteriile enumerate în secțiunile I.7 și I.8 din anexa II. (4) În cazul în care o parte implicată, în special o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură, deține elemente probatorii conform cărora o entitate responsabilă cu întreținerea nu este în conformitate cu articolul 14 din Directiva (UE) 2016/798 sau cu cerințele din prezentul regulament, aceasta informează fără întârziere organismul de certificare și autoritatea națională de siguranță relevantă cu privire la acest lucru. Organismul de certificare sau, în cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea nu este certificată, autoritatea națională de siguranță relevantă ia măsurile care se impun pentru a verifica dacă suspiciunile privind neconformitatea sunt fondate. (5) În cazul în care are loc o schimbare a entității responsabile cu întreținerea, deținătorul, în conformitate cu articolul 47 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797, informează fără întârziere entitatea de înregistrare menționată la articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2007/756/CE a Comisiei (9) și solicită actualizarea registrului vehiculului. În această situație: (i) precedenta entitate responsabilă cu întreținerea furnizează fără întârziere deținătorului documentația de întreținere; (ii) precedenta entitate responsabilă cu întreținerea este scutită de obligații atunci când este eliminată din registrul vehiculelor; (iii) în absența unei noi entități responsabile cu întreținerea, se suspendă înmatricularea vehiculului.

Articolul 6

Organismele de certificare

(1) Statele membre furnizează agenției următoarele informații cu privire la organismele de certificare: — denumire; — adresă; — date de contact; — natura împuternicirii acestora în conformitate cu articolul 14 din Directiva (UE) 2016/798 (acreditare, recunoaștere sau dacă au îndeplinit sarcina în calitate de autoritate națională de siguranță). (2) Statele membre informează agenția cu privire la orice modificare a situației în termen de o lună de la producerea modificării respective. (3) Statele membre trebuie să se asigure că organismele de certificare respectă criteriile și principiile generale prevăzute în anexa I, precum și orice sisteme specifice de acreditare sectorială stabilite de legislația Uniunii. (4) Statele membre se asigură că hotărârile luate de organismele de certificare fac obiectul controlului jurisdicțional. (5) Organismele de certificare cooperează, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii, în vederea armonizării abordărilor privind evaluarea cererilor. (6) Agenția organizează și facilitează cooperarea dintre organismele de certificare. (7) Organismele de certificare transmit agenției un raport de activitate, în format electronic, o dată la trei ani. Conținutul unui astfel de raport este definit de către agenție (în colaborare cu organismele de certificare) și este pus la dispoziție la 16 decembrie 2020 și în conformitate cu orice sisteme sectoriale de acreditare specifice prevăzute de legislația relevantă a Uniunii. Agenția publică rapoartele pe site-ul său web. (8) O autoritate națională de siguranță, un organism național de investigare sau agenția poate solicita oricărui organism de certificare situația referitoare la o certificare individuală ERI. Organismul de certificare răspunde în termen de cel mult două săptămâni.

Articolul 7

Certificarea entităților responsabile cu întreținerea

(1) Entitatea responsabilă cu întreținerea solicită certificarea ERI unui organism de certificare. Aceasta utilizează formularul corespunzător din anexa III și furnizează documente justificative referitoare la cerințele și procedurile din anexa II. Solicitarea include descrierea strategiei de asigurare a conformității continue cu cerințele prevăzute în anexa II după acordarea certificării ERI, inclusiv a conformității cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei (10). (2) Cererea de certificare ERI poate fi limitată la o anumită categorie de vehicul. (3) La cererea organismului de certificare, solicitantul trebuie să prezinte informații și documente suplimentare. Termenul pentru furnizarea de informații suplimentare trebuie să fie rezonabil, proporțional cu dificultatea furnizării informațiilor solicitate și convenit, la cerere, cu solicitantul. (4) Organismul de certificare verifică dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în anexa II. În acest scop, acesta poate efectua vizite la fața locului ale entității responsabile cu întreținerea. (5) Organismul de certificare ia o decizie de acordare sau de refuz al certificării ERI în termen de cel mult patru luni de la primirea tuturor informațiilor și documentației. (6) Organismul de certificare expune motivele care stau la baza deciziilor sale. Acesta notifică entității responsabile cu întreținerea decizia luată și îi furnizează detalii cu privire la procedura și la termenul de depunere a contestației, laolaltă cu datele de contact ale instanței competente. (7) Decizia de acordare a certificării ERI este notificată prin utilizarea formularului relevant prevăzut în anexa IV. (8) Un certificat ERI este valabil pentru o perioadă maximă de cinci ani. Entitatea responsabilă cu întreținerea care a fost certificată informează fără întârziere organismul de certificare cu privire la orice modificări care ar putea avea un impact asupra valabilității certificării sale.

Articolul 8

Conformitatea entităților responsabile cu întreținerea

(1) Organismul de certificare desfășoară activități de supraveghere a entității responsabile cu întreținerea pentru a verifica conformitatea continuă cu cerințele prevăzute în anexa II. Acesta efectuează vizite la fața locului cel puțin o dată la 12 luni. Alegerea privind natura activităților de supraveghere și locurile care urmează a fi vizitate are scopul de a asigura conformitatea generală continuă și se bazează pe un echilibru geografic și funcțional. Aceasta ia în considerare activitățile de supraveghere anterioare efectuate asupra entității responsabile cu întreținerea care face obiectul supravegherii. (2) Atunci când organismul de certificare constată că o entitate responsabilă cu întreținerea nu mai îndeplinește cerințele pe baza cărora a emis certificarea ERI, acesta poate lua una dintre următoarele măsuri: — poate conveni cu entitatea responsabilă cu întreținerea asupra unui plan de îmbunătățire; — poate decide să limiteze domeniul de aplicare al certificării ERI; — Poate suspenda sau revoca certificarea, în funcție de amploarea neconformității. (3) În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea nu respectă planul de ameliorare sau continuă să nu respecte cerințele prevăzute în anexa II, organismul de certificare decide să limiteze domeniul de aplicare sau să revoce certificarea ERI, în funcție de amploarea neconformității. (4) În cazul revocării unei certificări ERI, entitatea responsabilă cu registrul național sau european al vehiculelor asigură suspendarea înmatriculării vehiculelor afectate de revocare până la înregistrarea unei noi entități responsabile cu întreținerea pentru vehiculele respective. (5) Fiecare entitate responsabilă cu întreținerea transmite un raport anual privind activitățile sale organismului de certificare și, la cerere, îl pune la dispoziția autorității naționale de siguranță și a agenției. Cerințele referitoare la acest raport sunt prezentate în anexa V.

Articolul 9

Externalizarea funcțiilor de întreținere

(1) Una sau mai multe dintre funcțiile menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) și (d) din Directiva (UE) 2016/798, sau părți ale acestor funcții, pot fi externalizate, iar organismul de certificare trebuie să fie informat cu privire la acest fapt. (2) Entitatea responsabilă cu întreținerea trebuie să demonstreze organismului de certificare că respectă toate cerințele și criteriile de evaluare prevăzute în anexa II în ceea ce privește funcțiile pe care a decis să le externalizeze. (3) Entitatea responsabilă cu întreținerea răspunde în continuare de rezultatul activităților de întreținere externalizate și instituie un sistem pentru a controla performanțele acestora.

Articolul 10

Certificarea pentru funcțiile de întreținere externalizate

(1) O certificare poate fi solicitată de orice entitate sau organizație care preia una sau mai multe dintre funcțiile de întreținere menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) și (d). Această certificare confirmă faptul că activitatea de întreținere efectuată de către entitatea sau organizația în cauză, în ceea ce privește una sau mai multe dintre funcțiile respective, respectă cerințele relevante stabilite în anexa II. (2) Organismele de certificare aplică procedurile stabilite la articolele 6, 7, 8 și la articolul 13 alineatul (2) adaptate la cazul specific al solicitantului. La evaluarea cererilor de certificare referitoare la funcțiile de întreținere externalizate sau la părți ale acestora, organismele de certificare aplică: (a) cerințele și criteriile de evaluare prevăzute în secțiunea I din anexa II, adaptate la tipul organizației și la amploarea serviciului; (b) cerințele și criteriile de evaluare care descriu funcția de gestionare specifică sau funcțiile de gestionare specifice.

Articolul 11

Rolul autorităților naționale de siguranță

În cazul în care o autoritate națională de siguranță deține informații conform cărora o entitate responsabilă cu întreținerea nu respectă cerințele din anexa III la Directiva (UE) 2016/798 sau cerințele de certificare prevăzute în prezentul regulament, aceasta informează autoritățile naționale responsabile cu acreditarea sau cu recunoașterea, precum și agenția, organismul de certificare și alte părți interesate, după caz.

Articolul 12

Cooperarea cu organismele de certificare

Agenția sprijină sistemul armonizat de certificare prin: (a) asistența acordată organismelor naționale de acreditare și autorităților naționale relevante responsabile cu recunoașterea organismelor de certificare; (b) instituirea cooperării în privința sistemelor de acreditare și certificare adecvate. Aceste sisteme stabilesc criterii și proceduri de evaluare pentru a verifica respectarea de către organismele de certificare a cerințelor prevăzute în anexa I [prin intermediul infrastructurii europene de acreditare stabilite în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008].

Articolul 13

Transmiterea de informații

(1) Agenția colectează, înregistrează și publică informații de bază cu privire la organismele de certificare și la entitățile certificate responsabile cu întreținerea. Agenția elaborează un instrument informatic pentru îndeplinirea acestei sarcini. (2) Organismele de certificare notifică Agenției toate certificările ERI emise, modificate, reînnoite, suspendate sau revocate sau toate certificările pentru funcțiile menționate la articolul 14 alineatul (3) literele (b), (c) și (d) din Directiva (UE) 2016/798, în termen de o săptămână de la luarea deciziei, utilizând formularele prevăzute în anexa IV.

Articolul 14

Raportare

Agenția transmite Comisiei un prim raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament după cinci ani de la intrarea sa în vigoare. După prezentarea primului raport, agenția transmite rapoarte ulterioare, o dată la trei ani, cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 15

Dispoziții tranzitorii

(1) Organismele de certificare acreditate sau recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 445/2011 sunt considerate acreditate sau recunoscute în conformitate cu prezentul regulament în condițiile în care aceste organisme de certificare au fost acreditate sau recunoscute. (2) Certificarea pentru o entitate responsabilă cu întreținerea vehiculelor altele decât vagoanele de marfă, emisă de organismul de certificare pe baza legislației naționale aplicabile în domeniul reglementat de prezentul regulament înainte de 16 iunie 2020, este recunoscută ca fiind echivalentă cu certificarea ERI pentru perioada de valabilitate inițială a acesteia sau cel târziu până la 16 iunie 2023. (3) Atestatele de conformitate cu principiile și criteriile echivalente cu cerințele din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 445/2011, emise de un organism de certificare pentru vehicule altele decât vagoanele de marfă până la 16 iunie 2019 cel târziu, sunt considerate echivalente cu certificatele ERI emise în temeiul prezentului regulament pentru perioada lor de valabilitate inițială sau cel târziu până la 16 iunie 2023. (4) Atestatele de conformitate privind funcțiile de întreținere externalizate pentru vehicule altele decât vagoanele de marfă, emise de organismul de certificare până cel târziu la 16 iunie 2022, pe baza legislațiilor naționale aplicabile în domeniul reglementat de prezentul regulament înainte de intrarea în vigoare a acestuia, sunt considerate ca fiind echivalente cu certificatele ERI pentru funcțiile de întreținere externalizate emise în temeiul prezentului regulament pentru perioada lor de valabilitate inițială sau cel târziu până la 16 iunie 2025. (5) Toate entitățile responsabile cu întreținerea vehiculelor menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (b), altele decât vagoanele de marfă și vehiculele enumerate la articolul 15 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, care nu intră sub incidența alineatelor (2)-(4), trebuie să se conformeze prezentului regulament până cel târziu la 16 iunie 2022.

Articolul 16

Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 445/2011 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2020. Certificatele eliberate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 445/2011 de către un organism de certificare sunt considerate echivalente cu certificatele eliberate în temeiul prezentului regulament pentru perioada lor de valabilitate inițială.

Articolul 17

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 16 iunie 2020.