Recitale
(1) La 29 martie 2017, Regatul Unit a notificat Consiliului European intenția sa de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). La 21 martie 2019 Consiliul European a agreat prelungirea termenului prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE până la 22 mai 2019, cu condiția aprobării de către Camera Comunelor din Regatul Unit a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) („Acordul privind retragerea”). În cazul în care Camera Comunelor din Regatul Unit nu aprobă Acordul privind retragerea, Consiliul European a agreat prelungirea termenului până la 12 aprilie 2019.
(2) În temeiul articolului 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și al Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), cetățenii Uniunii au dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, inclusiv dreptul de a intra pe teritoriul statelor membre fără viză sau formalități echivalente.
(3) Ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniune, tratatele și Directiva 2004/38/CE, precum și dreptul de a intra pe teritoriul statelor membre fără viză sau formalități echivalente vor înceta să se aplice resortisanților Regatului Unit care sunt cetățeni britanici. Prin urmare, este necesară includerea Regatului Unit în una dintre anexele la Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Anexa I cuprinde lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre, iar anexa II cuprinde lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație.
(4) Gibraltarul nu face parte din Regatul Unit. Dreptul Uniunii este aplicabil Gibraltarului în măsura prevăzută în Actul de aderare din 1972 numai în temeiul articolului 355 alineatul (3) din TFUE. Adăugarea Regatului Unit în partea 1 din anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1806 nu va viza cetățenii teritoriilor britanice de peste mări care și-au dobândit cetățenia ca urmare a unei legături cu Gibraltarul. Prin urmare, Gibraltarul ar trebui adăugat în partea 3 din anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1806, împreună cu alte teritorii britanice de peste mări.
(5) Criteriile care ar trebui luate în considerare la stabilirea, pe baza unei evaluări de la caz la caz, a țărilor terțe ai căror resortisanți au obligația de a deține viză sau sunt exonerați de această obligație sunt stabilite la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1806. Aceste criterii cuprind imigrația ilegală, rațiuni de ordine publică și securitate, avantajele economice, îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior, și relațiile externe ale Uniunii cu țările terțe relevante, incluzând, în special, considerații referitoare la drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru coerența regională și reciprocitate.
(6) Ținând seama de toate criteriile enumerate la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2018/1806, este oportun ca resortisanții Regatului Unit care sunt cetățeni britanici să fie exonerați de obligația de a deține viză atunci când călătoresc către teritoriul statelor membre. Având în vedere proximitatea geografică, legătura dintre economii, nivelul schimburilor comerciale și numărul de persoane care călătoresc pe termen scurt între Regatul Unit și Uniune în scopuri de afaceri, de agrement sau în alte scopuri, regimul de călătorii fără viză ar trebui să faciliteze turismul și activitatea economică, aducând astfel beneficii Uniunii.
(7) Prin urmare, Regatul Unit ar trebui să fie inclus în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1806 în ceea ce privește cetățenii britanici.
(8) Prezentul regulament se bazează pe presupunerea că, în interesul menținerii unor relații strânse, Regatul Unit va acorda reciprocitate deplină în materie de vize cetățenilor tuturor statelor membre. În cazul în care Regatul Unit introduce în viitor obligativitatea vizelor pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru, ar trebui să se aplice mecanismul de reciprocitate prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2018/1806. Parlamentul European, Consiliul, Comisia și statele membre ar trebui să acționeze fără întârziere pentru aplicarea mecanismului de reciprocitate. Comisia ar trebui să monitorizeze respectarea principiului reciprocității în mod continuu și să informeze imediat Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice evoluții care ar putea pune în pericol respectarea acestui principiu.
(9) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5) care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).
(10) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).
(11) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).
(12) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (11); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(13) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (12); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(14) Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.
(15) Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare din ziua următoare datei la care dreptul Uniunii încetează să se mai aplice Regatului Unit.
(16) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/1806 ar trebui modificat,