Recitale
(1) Facilitarea utilizării informațiilor financiare este necesară pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor grave.
(2) În vederea consolidării securității, a îmbunătățirii urmăririi penale a infracțiunilor financiare, a combaterii spălării banilor și a prevenirii infracțiunilor fiscale în statele membre și la nivelul Uniunii, este necesară îmbunătățirea accesului la informații al unităților de informații financiare („FIU-ri”) și al autorităților publice responsabile cu prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor grave, pentru a consolida capacitatea lor de a desfășura investigații financiare și a îmbunătăți cooperarea dintre acestea.
(3) În temeiul articolului 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea și statele membre se ajută reciproc. Acestea ar trebui de asemenea să se angajeze să coopereze în mod loial și prompt.
(4) În comunicarea sa din 2 februarie 2016 referitoare la un plan de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului, Comisia s-a angajat să analizeze posibilitatea adoptării unui instrument juridic distinct, de sine stătător, care să extindă accesul autorităților statelor membre la registrele centralizate de conturi bancare și de conturi de plăți, inclusiv al autorităților competente în materie de prevenire, depistare, investigare sau urmărire a infracțiunilor, al birourilor de recuperare a activelor, al autorităților fiscale și al autorităților de combatere a corupției. În plus, în respectivul plan de acțiune din 2016 se solicita, de asemenea, o inventariere a obstacolelor care împiedică accesul la informații, schimbul de informații și utilizarea acestora, precum și cooperarea operațională dintre FIU-ri.
(5) Combaterea infracțiunilor grave, inclusiv a fraudei financiare și a spălării banilor, rămâne o prioritate pentru Uniune.
(6) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (3) prevede obligația statelor membre de a institui registre centralizate de conturi bancare sau sisteme de extragere a datelor care să permită identificarea în timp util a persoanelor care dețin conturi bancare și de plăți, precum și casete de valori.
(7) În temeiul Directivei (UE) 2015/849, informațiile cuprinse în asemenea registre centralizate de conturi bancare sunt direct accesibile FIU-rilor și sunt accesibile și autorităților naționale competente în materie de prevenire a spălării banilor, a infracțiunilor premisă asociate și a finanțării terorismului.
(8) Accesul imediat și direct la informațiile deținute în registrele centralizate de conturi bancare este, în multe cazuri, indispensabil pentru succesul unei anchete penale sau pentru identificarea, urmărirea și indisponibilizarea în timp util a activelor în vederea confiscării. Accesul direct este cea mai rapidă modalitate de acces la informațiile deținute în registrele centralizate de conturi bancare. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă norme de acordare a accesului direct la informațiile deținute în registrele centralizate de conturi bancare pentru autoritățile desemnate ale statelor membre, care sunt competente în materie de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor. În cazul în care într-un stat membru accesul la informații privind conturile bancare se face prin intermediul unui sistem central electronic de extragere a datelor, respectivul stat membru ar trebui să se asigure că autoritatea care operează sistemul de extragere raportează autorităților competente desemnate rezultatele căutării cu promptitudine și fără aplicarea unor filtre. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze canalele pentru schimbul de informații între autoritățile competente și nici competențele acestora de a obține informații de la entitățile obligate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern. Orice acces la informațiile deținute în registrele centralizate de către autoritățile naționale în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta directivă sau în legătură cu alte infracțiuni decât cele prevăzute de prezenta directivă nu intră în domeniul de aplicare al acesteia.
(9) Având în vedere că în fiecare stat membru există numeroase autorități sau organisme care sunt competente în materie de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor și pentru a se garanta un acces proporțional la informațiile financiare și de alt tip în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna autoritățile competente sau organismele competente care sunt împuternicite să aibă acces la registrele centralizate de conturi bancare și care au posibilitatea să solicite informații din partea FIU-rilor în sensul prezentei directive. Atunci când pun în aplicare prezenta directivă, statele membre ar trebui să țină seama de natura, de statutul organizațional, de sarcinile și de prerogativele acestor autorități și organisme, astfel cum sunt stabilite de dreptul intern al acestora, inclusiv de mecanismele existente pentru protecția sistemelor financiare împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului.
(10) Dintre autoritățile competente ar trebui desemnate birourile de recuperare a activelor și acestea să aibă acces direct la informațiile deținute în registrele centralizate de conturi bancare în cadrul sarcinilor lor de prevenire, depistare sau investigare a unei infracțiuni grave specifice sau de sprijinire a unei anumite anchete penale, inclusiv în vederea identificării, a urmăririi și a indisponibilizării activelor.
(11) În măsura în care autoritățile fiscale și agențiile de combatere a corupției sunt competente în materie de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor în temeiul dreptului intern, acestea ar trebui, de asemenea, să fie considerate drept autorități care pot fi desemnate în sensul prezentei directive. Investigațiile administrative, altele decât cele efectuate de FIU-ri în contextul prevenirii, depistării și combaterii efective a spălării banilor și a finanțării terorismului, nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive.
(12) Autorii infracțiunilor, în special grupurile infracționale și teroriștii, acționează adesea în mai multe state membre, iar activele lor, inclusiv conturile lor bancare, sunt adesea situate în alte state membre. Având în vedere dimensiunea transfrontalieră a infracțiunilor grave, inclusiv a terorismului, și a activităților financiare conexe, este adesea necesar ca autoritățile competente care desfășoară anchete penale într-un stat membru să aibă acces la informații cu privire la conturile bancare deținute în alte state membre.
(13) Informațiile obținute de autoritățile competente din registrele naționale centralizate de conturi bancare pot face obiectul schimburilor cu autoritățile competente dintr-un alt stat membru, în conformitate cu Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului (4), cu Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și cu normele aplicabile privind protecția datelor.
(14) Directiva (UE) 2015/849 a consolidat în mod semnificativ cadrul juridic al Uniunii care reglementează activitatea și cooperarea dintre FIU-ri, inclusiv evaluarea de către Comisie a posibilității instituirii unui mecanism de coordonare și de sprijin. Statutul juridic al FIU-rilor diferă de la un stat membru la altul, de la statutul de entități administrative sau de aplicare a legii până la statutul de entități hibride. Competențele FIU-rilor includ dreptul de acces la informațiile financiare, administrative și din domeniul aplicării legii de care acestea au nevoie în scopul prevenirii, depistării și combaterii spălării banilor, a infracțiunilor premisă asociate și a finanțării terorismului. Cu toate acestea, dreptul Uniunii nu prevede toate instrumentele și mecanismele specifice pe care FIU-rile ar trebui să le aibă la dispoziție pentru a avea acces la astfel de informații și pentru a își îndeplini sarcinile. Întrucât responsabilitatea instituirii și a stabilirii structurii organizatorice a FIU-rilor rămâne în întregime în sarcina statelor membre, diferitele FIU-ri dispun de niveluri diferite de acces la bazele de date înființate în temeiul legii, ceea ce conduce la un schimb insuficient de informații între autoritățile de aplicare a legii sau parchete și FIU-ri.
(15) Pentru a spori securitatea juridică și eficacitatea operațională, prezenta directivă ar trebui să stabilească norme care să consolideze capacitatea FIU-rilor de a face schimb de informații financiare și de analize financiare cu autoritățile competente desemnate din statul lor membru privind toate infracțiunile grave. Mai precis, FIU-rile ar trebui să aibă obligația de a coopera cu autoritățile competente desemnate ale statelor lor membre și de a fi în măsură să răspundă în timp util solicitărilor motivate de informații financiare sau de analize financiare venite din partea autorităților competente desemnate respective, atunci când informațiile financiare sau analizele financiare respective sunt necesare, în urma unei analize de la caz la caz și atunci când aceste solicitări sunt motivate de preocupări legate de prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor grave, sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolul 32 alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849. Această obligație nu ar trebui să afecteze autonomia FIU-rilor prevăzută de Directiva (UE) 2015/849. În special, în cazurile în care informațiile solicitate provin de la o FIU dintr-un alt stat membru, ar trebui să fie respectate orice restricții și condiții impuse de respectiva FIU pentru utilizarea respectivelor informații. Orice utilizare în alte scopuri decât cele aprobate inițial ar trebui să fie condiționată de aprobarea prealabilă a respectivei FIU. Orice refuz de a răspunde la o solicitare de informații sau de analize ar trebui să fie motivat în mod corespunzător de către FIU. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze independența operațională și autonomia FIU-rilor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2015/849, inclusiv autonomia FIU-rilor de a comunica spontan și din proprie inițiativă informații în scopurile prevăzute de prezenta directivă.
(16) De asemenea, prezenta directivă ar trebui să stabilească un cadru juridic bine definit pentru a permite FIU-rilor să solicite datele relevante stocate de autoritățile competente desemnate din propriul stat membru, care să le sprijine în prevenirea, depistarea și combaterea eficientă a spălării banilor, a infracțiunilor premisă asociate și a finanțării terorismului.
(17) FIU-rile ar trebui să depună eforturi pentru a face schimb de informații financiare sau de analize financiare cu promptitudine în cazuri excepționale și urgente, atunci când aceste informații sau analize sunt legate de terorism sau de criminalitatea organizată asociată cu terorismul.
(18) Astfel de schimburi de informații nu ar trebui să împiedice rolul activ al unei FIU, prevăzut de Directiva (UE) 2015/849, de a comunica analiza sa către alte FIU-ri atunci când analiza respectivă dezvăluie fapte, comportamente sau suspiciuni legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului, care prezintă un interes direct pentru respectivele FIU-ri. Analiza financiară include o analiză operațională care se axează pe cazuri individuale și obiective specifice sau pe informații selectate adecvate, în funcție de tipul și volumul informațiilor primite și de utilizarea preconizată a informațiilor după comunicarea acestora, precum și o analiză strategică care abordează tendințele și practicile recurente în materie de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere statutului organizațional și rolului conferit FIU-rilor în temeiul dreptului intern al statelor membre.
(19) Având în vedere caracterul sensibil al datelor financiare care ar trebui analizate de către FIU-ri și garanțiile necesare privind protecția datelor, prezenta directivă ar trebui să precizeze în mod specific tipul și sfera de aplicare a informațiilor care pot face obiectul schimburilor dintre FIU-ri, dintre FIU-ri și autoritățile competente desemnate și dintre autoritățile competente desemnate din diferite state membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă nicio modificare metodelor de colectare a datelor convenite în prezent. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată decide să lărgească sfera informațiilor financiare și a informațiilor privind conturile bancare care pot fi schimbate între FIU-ri și autoritățile competente desemnate. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să faciliteze accesul autorităților competente desemnate la informațiile financiare și la informațiile privind conturile bancare în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a altor infracțiuni decât infracțiunile grave. Prezenta directivă nu ar trebui să prevadă nicio derogare de la normele aplicabile privind protecția datelor.
(20) În conformitate cu competențele și atribuțiile specifice ale Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) instituite prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (6), astfel cum sunt prevăzute în regulamentul respectiv, Europol oferă asistență pentru investigațiile transfrontaliere ale statelor membre legate de activitățile de spălare a banilor ale organizațiilor criminale transnaționale. În acest context, Europol ar trebui să notifice statele membre cu privire la orice informații și conexiuni între infracțiunile care vizează aceste state membre. În conformitate cu respectivul regulament, unitățile naționale Europol sunt organismele de legătură dintre Europol și autoritățile statelor membre care sunt competente în ceea ce privește investigarea infracțiunilor. Pentru a furniza Europol informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, fiecare stat membru ar trebui să permită propriei FIU să răspundă solicitărilor de informații financiare și de analize financiare din partea Europol prin intermediul unității naționale Europol a statului membru respectiv sau, după caz, prin contacte directe. Statele membre ar trebui, de asemenea, să prevadă că unitatea lor națională Europol și de asemenea, după caz, autoritățile lor competente desemnate au dreptul să răspundă solicitărilor de informații privind conturile bancare venite din partea Europol. Solicitările adresate de Europol ar trebui să fie justificate în mod corespunzător. Acestea ar trebui efectuate de la caz la caz, în limitele responsabilităților Europol și pentru îndeplinirea atribuțiilor sale. Independența operațională și autonomia FIU-rilor nu ar trebui să fie puse în pericol, iar decizia de a furniza informațiile sau analizele solicitate ar trebui să revină FIU-rilor. Pentru a se asigura o cooperare rapidă și eficace, FIU-rile ar trebui să răspundă solicitărilor adresate de Europol în timp util. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794, Europol ar trebui să își continue practica actuală de a oferi feedback statelor membre cu privire la modul în care au fost utilizate informațiile sau analizele furnizate în temeiul prezentei directive.
(21) Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să ia în considerare faptul că, după caz, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (7), procurorii europeni delegați din cadrul Parchetului European (EPPO) sunt împuterniciți să obțină orice informații relevante stocate în bazele de date naționale de investigare penală și în bazele de date ale autorităților de aplicare a legii, precum și în alte registre relevante ale autorităților publice, inclusiv în registrele centralizate de conturi bancare și în sistemele de extragere a datelor, în aceleași condiții ca cele prevăzute de dreptul intern pentru cazuri similare.
(22) Pentru a consolida cooperarea dintre FIU-ri, Comisia ar trebui să desfășoare în viitorul apropiat un studiu de impact în scopul de a analiza posibilitatea și caracterul oportun al instituirii unui mecanism de coordonare și sprijin, cum ar fi o „FIU a UE”.
(23) Pentru a obține echilibrul adecvat între eficiență și un nivel ridicat de protecție a datelor, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se asigura că prelucrarea informațiilor financiare sensibile care ar putea dezvălui date sensibile privind originea rasială sau etnică a unei persoane, opiniile sale politice, religia sau convingerile sale filozofice, apartenența la un sindicat, sau date referitoare la starea de sănătate, viața sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane fizice ar trebui să poată fi realizată numai de către persoane autorizate în mod specific și în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor.
(24) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de articolul 6 din TUE și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul fiecărei persoane la protecția datelor cu caracter personal, interzicerea discriminării, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare și principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, precum și principiile și drepturile fundamentale prevăzute de dreptul internațional și de acordurile internaționale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parte, inclusiv de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și de constituțiile statelor membre în domeniile lor respective de aplicare.
(25) Este esențial să se asigure faptul că prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive respectă pe deplin dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Orice astfel de prelucrare face obiectul Regulamentului (UE) 2016/679 (8) și al Directivei (UE) 2016/680 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului, în respectivele domenii de aplicare ale acestora. În ceea ce privește accesul birourilor de recuperare a activelor la registrele centralizate de conturi bancare și la sistemele de extragere a datelor, se aplică Directiva (UE) 2016/680, iar articolul 5 alineatul (2) din Decizia 2007/845/JAI a Consiliului (10) nu se aplică. În ceea ce privește Europol, se aplică Regulamentul (UE) 2016/794. Prezenta directivă ar trebui să prevadă garanții și condiții suplimentare specifice pentru asigurarea protecției datelor cu caracter personal în ceea ce privește mecanismele utilizate pentru a asigura prelucrarea datelor sensibile și evidențele privind solicitările de informații.
(26) Orice date cu caracter personal obținute în temeiul prezentei directive ar trebui prelucrate doar în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor de autoritățile competente, în cazul în care acest lucru este necesar și proporțional în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor grave.
(27) Mai mult, pentru a se respecta dreptul la protecția datelor cu caracter personal și a dreptului la respectarea vieții private și pentru a se limita impactul accesului la informațiile conținute în registrele centralizate de conturi bancare și în sistemele de extragere a datelor, este esențial să se prevadă condiții care să limiteze acest acces. În special, statele membre ar trebui să se asigure că se aplică politici și măsuri corespunzătoare de protecție a datelor în cazul accesului autorităților competente la datele cu caracter personal în sensul prezentei directive. Numai personalul autorizat ar trebui să aibă acces la informațiile care conțin date cu caracter personal ce pot fi obținute din registrele centralizate de conturi bancare sau prin proceduri de autentificare. Personalul căruia i s-a acordat accesul la astfel de date sensibile ar trebui să fie instruit cu privire la practicile de securitate legate de schimbul și de gestionarea datelor.
(28) Transferul de date financiare către țări terțe și parteneri internaționali, în sensul prezentei directive, ar trebui să fie permis numai în conformitate cu condițiile stabilite în capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în capitolul V din Directiva (UE) 2016/680.
(29) Comisia ar trebui să prezinte un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de trei ani de la data transpunerii și, ulterior, la fiecare trei ani. În conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11), Comisia ar trebui, de asemenea, să efectueze o evaluare a prezentei directive pe baza informațiilor colectate prin mecanisme specifice de monitorizare pentru a evalua efectele reale ale directivei și necesitatea adoptării unor măsuri ulterioare.
(30) Prezenta directivă urmărește să asigure adoptarea unor norme care să ofere cetățenilor Uniunii un nivel mai ridicat de securitate prin prevenirea și combaterea criminalității, în conformitate cu articolul 67 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Din cauza naturii lor transnaționale, amenințările teroriste și infracționale afectează Uniunea în ansamblul său și necesită o reacție la nivel european. Infractorii ar putea să profite de lipsa unei utilizări eficiente a informațiilor privind conturile bancare și a informaților financiare într-un stat membru și ar obține beneficii de pe urma acestei situații, ceea ce ar putea avea consecințe în alt stat membru.
(31) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume îmbunătățirea accesului la informații al FIU-rilor și al autorităților publice responsabile cu prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor grave, pentru a consolida capacitatea acestora de a desfășura investigații financiare și a îmbunătăți cooperarea dintre acestea, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(32) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive cu privire la autorizarea statelor membre de a aplica provizoriu sau de a încheia acorduri cu țări terțe care sunt părți contractante ale Spațiului Economic European, cu privire la chestiuni care intră în domeniul de aplicare al capitolului II din prezenta directivă, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).
(33) Decizia 2000/642/JAI a Consiliului ar trebui abrogată deoarece obiectul său este reglementat de alte acte ale Uniunii și nu mai este necesară.
(34) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat intenția de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.
(35) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(36) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și a emis un aviz la 10 septembrie 2018,