Recitale
(1) Directiva 2014/90/UE conferă Comisiei competențe de executare în vederea stabilirii de criterii tehnice corespunzătoare în ceea ce privește proiectarea, performanțele, aplicarea și utilizarea etichetelor electronice.
(2) S-a realizat o analiză cost-beneficiu (2) al cărei rezultat a fost în favoarea utilizării etichetelor electronice în plus față de marcajul „timonă”.
(3) Etichetarea electronică a echipamentelor maritime nu necesită investiții mari și aduce beneficii producătorilor, proprietarilor și operatorilor de nave, precum și autorităților responsabile cu supravegherea pieței.
(4) Specificațiile prevăzute în prezentul regulament se bazează pe o comparație între tehnologiile disponibile, realizată în cadrul analizei cost-beneficiu, precum și pe sugestiile formulate în respectiva analiză în ceea ce privește structura corespunzătoare a codurilor folosite pentru identificarea echipamentelor maritime.
(5) În urma comparației realizate în cadrul analizei cost-beneficiu între suporturile de date și arhitecturile pentru schimbul de date existente în prezent, s-a recomandat utilizarea codurilor Data Matrix și identificarea prin radiofrecvență (RFID), acestea fiind cele mai potrivite tehnologii.
(6) Analiza cost-beneficiu a indicat totodată că, având în vedere capacitatea limitată de stocare a datelor pe eticheta electronică, informațiile de pe respectiva etichetă electronică trebuie să ofere un link către baze de date în care pot fi găsite informații mai detaliate. Codurile Data Matrix și numerele de identificare prin frecvență radio (RFID) specificate în prezentul regulament cuprind informațiile-cheie care pot include un astfel de link.
(7) În consecință, ar trebui folosit un număr unic de identificare a echipamentelor maritime pe baza structurii standardizate a codurilor, indiferent de tipul de etichetă electronică utilizată. O astfel de identificare ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a permite accesul direct al utilizatorilor la majoritatea bazelor de date relevante pentru echipamentele maritime.
(8) Formatul de codare a informațiilor necesare pe suportul de stocare a datelor ar trebui să se bazeze pe standardele ISO. De asemenea, formatul respectiv ar trebui să permită codarea unor informații suplimentare pentru uzul producătorilor, în special deoarece producătorii ar trebui să poată încorpora caracteristici de siguranță suplimentare pe suportul de stocare a datelor, în vederea identificării mai ușoare a produselor contrafăcute.
(9) Pentru a fi ușor de reperat la inspecția vizuală, echipamentele maritime cu etichete electronice care înlocuiesc marcajul „timonă” ar trebui să poarte un simbol adecvat în acest sens.
(10) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS),