Recitale
(1) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011, pentru ca o cifră să fie considerată un „indice”, aceasta trebuie să fie publicată sau pusă la dispoziția publicului. La rândul său, definiția indicelui stă la baza definiției indicelui de referință, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (UE) 2016/1011.
(2) Prin urmare, pentru a evita arbitrajul de reglementare între jurisdicțiile din Uniune, este necesar să se precizeze în ce situații se consideră că o cifră este pusă la dispoziția publicului.
(3) Nu ar trebui să se considere că entitatea furnizorului cifrei reprezintă publicul în sensul Regulamentului (UE) 2016/1011, deoarece, în caz contrar, nu ar exista nicio diferență între „punerea la dispoziție” și „punerea la dispoziția publicului”. Din aceleași motive, nu ar trebui să se considere nici că un număr restrâns de destinatari reprezintă publicul.
(4) Ar trebui să se considere că o cifră este pusă la dispoziția publicului atunci când aceasta poate fi accesată, direct sau indirect, de un grup mai larg de persoane. Utilizarea unui indice de referință care dă acces utilizatorului la cifra de referință ar trebui să constituie un acces indirect.
(5) Punerea la dispoziție a unei cifre poate avea loc în diferite forme, în același timp sau ulterior, prin intermediul furnizorului cifrei sau prin transmiterea cifrei de către oricare dintre destinatarii primari.
(6) Pentru a se asigura aplicarea în mod uniform a definiției noțiunii de „furnizare a unui indice de referință”, este necesar să se precizeze că administrarea procedurilor pentru stabilirea unui indice de referință, astfel cum este menționată la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 litera (a), presupune gestionarea curentă a furnizării indicelui de referință și stabilirea, adaptarea și actualizarea continuă a metodologiei,