Recitale
(1) Comunitatea internațională se confruntă cu o criză fără precedent a migrației și a refugiaților, situație care necesită solidaritate și mobilizarea eficientă a resurselor financiare și solicită ca provocările existente să fie abordate și depășite în mod coordonat. Toate părțile implicate trebuie să colaboreze pentru a aplica politici durabile, pe termen mediu și lung și să utilizeze eficient programele existente pentru a elabora și sprijini inițiative care contribuie la obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), precum și la abordarea factorilor politici, sociali, economici și de mediu care constituie cauzele profunde ale migrației, inclusiv, dar fără a se limita la sărăcie, inegalitate, creștere demografică, lipsa de locuri de muncă, accesul limitat la educație și la oportunitățile economice, instabilitate, conflicte, schimbările climatice și consecințele pe termen lung ale strămutărilor forțate.
(2) Deși furnizarea de resurse pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației este de o importanță capitală, Uniunea își menține un angajament deplin în privința politicilor din alte domenii de prioritate strategică esențială prevăzute în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene.
(3) A fost dezvoltat, împreună cu țări terțe, un nou cadru de parteneriat orientat spre rezultate, care să țină cont de toate politicile și instrumentele Uniunii. Ca parte a acestui nou cadru de parteneriat, a fost instituit Planul de investiții externe al Uniunii, pentru a sprijini investițiile în regiunile din afara Uniunii, contribuind în același timp la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și abordând cauzele profunde ale migrației. Acesta ar trebui, de asemenea, să contribuie la îndeplinirea obiectivelor Agendei ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru ONU asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) precum și a obiectivelor urmărite de alte instrumente de finanțare pentru acțiuni externe.
(4) La 28 iunie 2016, Consiliul European a aprobat propunerea Băncii Europene de Investiții (BEI) de a contribui la Planul de investiții externe prin intermediul inițiativei BEI pentru reziliență, care este concepută pentru stimularea investițiilor în vecinătatea sudică și în Balcanii de Vest.
(5) O componentă esențială a inițiativei BEI pentru reziliență este extinderea, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, a mandatului BEI de acordare a împrumuturilor externe. Acest lucru ar trebui să îi permită BEI să contribuie rapid la obiectivele Planului de investiții externe, în special prin furnizarea de finanțare suplimentară beneficiarilor din sectorul privat, în vederea atragerii investiților private și a stimulării investițiilor pe termen lung.
(6) Consiliul strategic al Fondului european pentru dezvoltare durabilă, în cadrul căruia BEI este reprezentat, va oferi orientări cu privire la complementaritatea dintre inițiativa BEI pentru reziliență și componentele Planului de investiții externe în concordanță cu regulamentul său de procedură și fără a aduce atingere normelor interne de guvernanță ale BEI.
(7) Prin Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), BEI i-a fost acordată o garanție bugetară pentru operațiunile de finanțare realizate în afara Uniunii (denumită în continuare „garanția UE”).
(8) În conformitate cu Decizia nr. 466/2014/UE, Comisia, în cooperare cu BEI, a pregătit un raport la jumătatea perioadei, prin care se evaluează aplicarea acestei decizii pe baza unei evaluări externe independente.
(9) Reziliența economică pe termen lung a refugiaților, a migranților, a comunităților-gazdă și de tranzit și a comunităților de origine ca răspuns strategic în vederea abordării cauzelor profunde ale migrației ar trebui să fie adăugată ca obiectiv nou sprijinit prin garanția UE (denumită în continuare „noul obiectiv”).
(10) Operațiunile sprijinite prin noul obiectiv ar trebui să fie diferite de eforturile Uniunii în domeniul controlului la frontiere.
(11) Pentru a permite mandatului de acordare a împrumuturilor externe să răspundă potențialelor provocări viitoare și priorităților Uniunii, precum și să îndeplinească noul obiectiv, plafonul maxim pentru operațiunile de finanțare ale BEI acoperite de garanția UE ar trebui să fie mărit la 32 300 000 000 EUR.
(12) În temeiul mandatului general, 1 400 000 000 EUR ar trebui alocați pentru proiecte din sectorul public orientate către îndeplinirea noului obiectiv.
(13) În cadrul noului mandat privind acordarea de împrumuturi pentru sectorul privat, un cuantum maxim de 2 300 000 000 EUR ar trebui să fie dedicat proiectelor orientate către îndeplinirea noului obiectiv în cadrul plafonului maxim majorat și ar trebui să beneficieze de garanția generală a Uniunii.
(14) Succesul unuia dintre principalele obiective ale BEI în cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe, și anume sprijinirea dezvoltării sectorului privat local, în special sprijinirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), depinde de factori precum accesul IMM-urilor la finanțare, la creditare și la asistență tehnică, de promovarea antreprenoriatului și de eforturile de stimulare a tranziției de la economia informală volatilă către sectorul formal. În acest context, operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să urmărească să sprijine proiecte mici de investiții desfășurate de IMM-uri, precum și proiecte de investiții în zone rurale îndepărtate și în domeniul tratării apei potabile, al evacuării apelor uzate și al energiei din surse regenerabile.
(15) Ar trebui să fie garantate complementaritatea și coordonarea cu inițiativele Uniunii care abordează cauzele profunde ale migrației, inclusiv prin sprijinul acordat de Uniune pentru reintegrarea durabilă a migranților returnați în țările de origine.
(16) În urma Acordului de la Paris, BEI ar trebui să depună eforturi pentru menținerea unui nivel ridicat de operațiuni legate de schimbările climatice, al căror volum ar trebui să reprezinte cel puțin 25 % din totalul operațiunilor de finanțare ale BEI în afara Uniunii. Operațiunile de finanțare ale BEI acoperite de Decizia nr. 466/2014/UE ar trebui să fie compatibile cu atingerea obiectivului de cel puțin 35 % din totalul operațiunilor de finanțare ale BEI în economii emergente și în țări în curs de dezvoltare din afara Uniunii până în 2020. BEI ar trebui să ia în considerare concluziile Consiliului European din 22 mai 2013 privind eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului sau economiei, inclusiv a celor pentru combustibili fosili.
(17) Ar trebui stabilit un preț aferent riscului pe care îl reprezintă, pentru bugetul general al Uniunii, operațiunile de finanțare ale BEI în temeiul mandatului privind acordarea de împrumuturi pentru sectorul privat. Veniturile obținute în urma acestei stabiliri a prețului aferent riscului ar trebui să fie vărsate Fondului de garantare pentru acțiuni externe instituit de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului (3), pentru a acoperi riscul comercial și pentru a evita denaturarea pieței.
(18) În contextul cadrului său de măsurare a rezultatelor pentru proiectele orientate către îndeplinirea noului obiectiv, BEI ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un set de indicatori. Prin urmare, în raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să fie inclusă o evaluare a contribuției operațiunilor de finanțare ale BEI la atingerea noului obiectiv, inclusiv, după caz, a contribuției la obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, a implicării societății civile locale, precum și a alinierii la prioritățile de politică externă și la prioritățile bugetare ale Uniunii.
(19) Vizibilitatea și transparența operațiunilor de finanțare ale BEI acoperite de Decizia nr. 466/2014/UE, în special în ceea ce privește proiectele finanțate prin intermediari financiari, ar trebui să fie asigurată prin îmbunătățirea accesului la informații al instituțiilor Uniunii și al publicului larg, ținând seama de necesitatea de a proteja informațiile confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial.
(20) Politica Uniunii privind jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale este stabilită în actele juridice ale Uniunii și în concluziile Consiliului, în special în anexa la concluziile din 8 noiembrie 2016 și în orice actualizări ulterioare.
(21) Obligația de diligență în ceea ce privește operațiunile de finanțare ale BEI acoperite de Decizia nr. 466/2014/UE ar trebui să includă o verificare aprofundată a conformității cu legislația Uniunii aplicabilă și cu standardele internaționale și ale Uniunii privind combaterea spălării banilor, lupta împotriva finanțării terorismului, a fraudei fiscale și a evitării obligațiilor fiscale. În plus, în contextul raportării în cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe, BEI ar trebui să furnizeze informații, pentru fiecare țară, cu privire la conformitatea operațiunilor de finanțare ale BEI cu politica acesteia privind jurisdicțiile necooperante, precum și lista intermediarilor cu care cooperează BEI.
(22) La 12 octombrie 2016, BEI a aprobat punerea în aplicare a inițiativei BEI pentru reziliență. Ar trebui să fie posibil ca proiectele din cadrul inițiativei BEI pentru reziliență, care au fost aprobate după data respectivă și înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii și de încheierea acordului de garantare, să fie acoperite prin garanția UE, sub rezerva confirmării de către Comisie că acestea sunt în concordanță cu noul obiectiv și că respectă condițiile acordului de garantare.
(23) Operațiunile de finanțare ale BEI în favoarea corporațiilor nu ar trebui să beneficieze de garanția generală pentru sectorul privat decât în cazul în care aceste operațiuni promovează creșterea favorabilă incluziunii și stimulează crearea de locuri de muncă și nu sunt deservite într-un mod adecvat de piețele financiare locale.
(24) Operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să fie în concordanță cu principiile stabilite în Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, inclusiv în ceea ce privește intermediarii financiari.
(25) În cazul în care prioritățile de politică externă ale Uniunii se schimbă sau în cazul unor urgențe și al unor situații de criză care ar putea să apară în perioada mandatului, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Parlamentului European și cu deciziile și concluziile relevante ale Consiliului, plafonul de realocare, de către BEI, între regiuni, pe parcursul mandatului ar trebui să fie majorat de la 10 % la 20 %. Comisia ar trebui să informeze în mod regulat Parlamentul European și Consiliul cu privire la astfel de realocări.
(26) Având în vedere importanța pe care o are inițiativa BEI pentru reziliență în cadrul strategiei Uniunii în ceea ce privește abordarea cauzelor profunde ale migrației, precum și a necesităților comunităților-gazdă și de tranzit, este extrem de important ca cuantumurile alocate în limita plafoanelor din cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe pentru astfel de proiecte care vizează noul obiectiv să fie absorbite în totalitate. Cu toate acestea, în cazul în care din cauza unor circumstanțe neprevăzute cuantumurile alocate nu pot fi absorbite în totalitate, ar trebui de asemenea, să fie permis un grad mai mare de flexibilitate. Prin urmare, în cazul în care, până la 30 iunie 2019, BEI ajunge la concluzia că nu este în măsură să absoarbă cuantumul țintă prognozat în cadrul inițiativei BEI pentru reziliență, ar trebui să fie posibil ca maximum 20 % din 1 400 000 000 EUR în temeiul mandatului general alocat proiectelor din sectorul public și din 2 300 000 000 EUR în temeiul mandatului privind acordarea de împrumuturi pentru sectorul privat să fie realocat în interiorul și/sau între țări și beneficiari în fază de preaderare și țări vizate de politica de vecinătate și de parteneriat. Orice astfel de realocare ar trebui să facă obiectul unui acord prealabil între Comisie și BEI.
(27) Listele regiunilor și țărilor eligibile și ale regiunilor și țărilor potențial eligibile ar trebui să fie modificate pentru a exclude regiunile și țările cu venituri ridicate și cu un rating de credit ridicat, și anume Brunei, Chile, Islanda, Israel, Singapore, Coreea de Sud și Taiwan. În plus, Iranul ar trebui să fie adăugat pe lista regiunilor și a țărilor potențial eligibile.
(28) Prin urmare, Decizia nr. 466/2014/UE ar trebui modificată în consecință,