Recitale
(1) Directiva (UE) 2016/97 prevede un set de standarde specifice pentru produsele de investiții bazate pe asigurări, în plus față de standardele de conduită profesională prevăzute pentru toate produsele de asigurare.
(2) În temeiul Directivei (UE) 2016/97, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a preciza mai în detaliu criteriile și aspectele practice ale aplicării respectivului set specific de norme. Setul de norme în privința cărora Comisia este împuternicită să adopte acte delegate se referă la conflictele de interese, la stimulente și la evaluarea caracterului adecvat și a caracterului corespunzător. Pentru a se asigura aplicarea uniformă a dispozițiilor adoptate în temeiul acestor norme pentru care Comisia este împuternicită să adopte acte delegate și pentru a le oferi atât participanților pe piață, cât și autorităților competente și investitorilor o înțelegere cuprinzătoare a acestor dispoziții și a facilita consultarea lor, este de dorit ca respectivele dispoziții să fie incluse într-un singur act juridic. Un regulament asigură un cadru coerent pentru toți operatorii de pe piață și reprezintă cea mai bună garanție posibilă pentru existența unor condiții echitabile, a unor condiții uniforme de concurență și a unui standard comun adecvat de protecție a consumatorilor.
(3) Circumstanțele și situațiile care trebuie luate în considerare pentru a se stabili tipurile de conflicte de interese care pot aduce atingere intereselor consumatorilor sau posibililor consumatori ar trebui să acopere cazurile în care este probabil ca intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare să obțină un câștig financiar sau să evite o pierdere financiară în detrimentul consumatorului. Cu toate acestea, în astfel de situații, nu ar trebui să fie suficient ca intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare să poată realiza un beneficiu dacă acest lucru nu generează în mod specific un impact negativ pentru consumatorul respectiv sau ca un consumator față de care intermediarul de asigurări sau întreprinderea de asigurare are obligații să poată obține un câștig sau evita o pierdere dacă acest lucru nu generează concomitent un impact negativ pentru un alt consumator.
(4) Pentru a se evita impunerea unei sarcini administrative inutile și a se asigura, totodată, un nivel adecvat de protecție a consumatorului, măsurile și procedurile organizatorice pentru gestionarea conflictelor de interese ar trebui să fie atent adaptate la dimensiunea și activitățile intermediarului de asigurări sau ale întreprinderii de asigurare și ale grupului din care aceștia pot face parte, precum și să țină seama de riscul ca acestea să aducă atingere intereselor consumatorului. Cu scopul de a oferi intermediarilor de asigurări și întreprinderilor de asigurare un set de orientări referitoare la măsurile și procedurile care ar trebui avute în mod obișnuit în vedere pentru gestionarea conflictelor de interese, ar trebui stabilită o listă neexhaustivă a măsurilor și procedurilor posibile. Având în vedere marea varietate a modelelor organizaționale, este posibil ca măsurile și procedurile propuse să nu fie relevante pentru toți intermediarii de asigurări și pentru toate întreprinderile de asigurare, mai ales pentru intermediarii de asigurări de dimensiuni mici, cu un domeniu de activitate limitat. În astfel de cazuri, intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta măsuri și proceduri alternative, mai potrivite pentru a garanta, având în vedere situația lor specială, faptul că activitățile de distribuție se desfășoară ținând cont de interesul suprem al consumatorului.
(5) Cu toate că informarea consumatorilor cu privire la anumite conflicte de interese este obligatorie în temeiul Directivei (UE) 2016/97, dat fiind că invocarea excesivă a acestei obligații poate afecta protejarea eficace a intereselor consumatorilor, aceasta ar trebui să constituie o măsură de ultimă instanță, la care să se recurgă numai atunci când dispozițiile organizatorice și administrative avute în vedere nu sunt suficiente pentru a se garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a aduce atingere intereselor consumatorului va fi evitat. Informarea consumatorilor cu privire la conflictele de interese de către un intermediar de asigurări sau o întreprindere de asigurare nu poate să îi exonereze pe aceștia din urmă de obligația de a menține și a aplica dispozițiile organizatorice și administrative necesare care sunt mijloacele cele mai eficace prin care se poate preveni riscul de a aduce atingere intereselor consumatorilor.
(6) Pentru a facilita transpunerea în practică a standardelor stabilite de directivă, criteriile de evaluare a stimulentelor plătite sau primite de către intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare ar trebui să fie stabilite mai în detaliu. În acest scop, ar trebui pusă la dispoziție cu titlu orientativ o listă neexhaustivă de criterii considerate relevante pentru evaluarea unui eventual impact negativ asupra calității serviciului furnizat consumatorului, astfel încât să se asigure un standard adecvat de protecție a consumatorului.
(7) Evaluarea caracterului adecvat, prevăzută la articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/97, și evaluarea caracterului corespunzător, prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din aceeași directivă, sunt diferite din punctul de vedere al activităților de distribuție vizate și au funcții și caracteristici diferite. Prin urmare, este necesar să se specifice în mod clar standardele și cerințele care trebuie respectate pentru obținerea informațiilor necesare pentru fiecare din aceste evaluări și pentru derularea evaluărilor. Ar trebui, de asemenea, clarificat faptul că evaluarea caracterului adecvat și a caracterului corespunzător nu aduce atingere obligației intermediarilor de asigurări și a întreprinderilor de asigurare de a specifica, înainte de a încheia un contract de asigurare și pe baza informațiilor obținute de la consumator, cerințele și nevoile consumatorului respectiv.
(8) Evaluarea caracterului adecvat ar trebui efectuată nu numai în ceea ce privește recomandările de cumpărare a unui produs de investiții bazat pe asigurări, ci și pentru toate recomandările cu caracter personal formulate în cursul duratei de viață a produsului respectiv, întrucât astfel de situații pot presupune oferirea de consultanță cu privire la tranzacțiile financiare, care ar trebui să se bazeze întotdeauna pe o analiză temeinică a cunoștințelor și a experienței, precum și a situației financiare a fiecărui consumator. Necesitatea unei evaluări a caracterului adecvat se impune îndeosebi în cazul deciziilor referitoare la schimbarea activelor-suport ale investiției sau la păstrarea ori vânzarea unui produs de investiții bazat pe asigurări.
(9) Întrucât expunerea la piață a produselor de investiții bazate pe asigurări depinde în mare măsură de alegerea activelor-suport ale investițiilor, un astfel de produs poate să nu fie adecvat pentru consumator sau pentru posibilul consumator din cauza riscurilor asociate acestor active, a tipului sau a caracteristicilor produsului ori a frecvenței cu care sunt schimbate activele-suport ale investiției. Un produs ar putea, de asemenea, să nu fie adecvat în cazul în care ar favoriza constituirea unui portofoliu neadecvat de investiții-suport.
(10) Ar trebui ca intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare să aibă în continuare obligația de a efectua evaluări ale caracterului adecvat atunci când consultanța privind produsele de investiții bazate pe asigurări este oferită în totalitate sau în parte printr-un sistem automat sau semiautomat, deoarece aceste sisteme oferă recomandări de investiții cu caracter personal, care ar trebui să se bazeze pe evaluarea caracterului adecvat.
(11) Pentru a asigura aplicarea unui standard corespunzător de consultanță cu privire la dezvoltarea pe termen lung a produsului, intermediarii de asigurări sau întreprinderile de asigurare ar trebui să includă în declarația privind caracterul adecvat informații din care să reiasă dacă produsele de investiții bazate pe asigurări recomandate ar putea necesita efectuarea de către consumator a unei evaluări periodice a caracterului lor adecvat.
(12) Dat fiind că evaluarea caracterului corespunzător trebuie, în principiu, să se realizeze în toate situațiile în care produsele de investiții pe bază de asigurări fac obiectul unei vânzări fără furnizare de consultanță, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare ar trebui să efectueze o astfel de evaluare în toate situațiile în care, în conformitate cu normele naționale aplicabile, consumatorul solicită o vânzare fără furnizarea de consultanță și în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolului 30 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/97. În situațiile în care nu se poate efectua o evaluare a caracterului adecvat din cauză că nu se pot obține informațiile necesare privind situația financiară și obiectivele de investiții ale consumatorului, acesta ar putea consimți, în conformitate cu normele naționale aplicabile, să încheie contractul ca o vânzare fără furnizare de consultanță. Cu toate acestea, pentru a avea garanția că respectivul consumator are experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile asociate, o evaluare a caracterului corespunzător ar trebui să fie obligatorie în astfel de situații, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 30 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/97.
(13) În sensul articolului 30 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din Directiva (UE) 2016/97, ar trebui să se stabilească criterii pentru a se evalua dacă produsul de investiții bazat pe asigurări care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 30 alineatul (3) litera (a) punctul (i) din Directiva (UE) 2016/97 ar putea fi totuși considerat un produs care nu este complex. În acest context, furnizarea de garanții poate avea un rol important. În cazul în care un produs de investiții bazat pe asigurări oferă o garanție la scadență care acoperă cel puțin suma totală plătită de consumator, cu excepția costurilor legitime, garanția respectivă limitează considerabil expunerea consumatorului la fluctuațiile pieței. Prin urmare, poate să fie justificat să se considere, sub rezerva îndeplinirii unor condiții suplimentare, că un astfel de produs este un produs care nu este complex în sensul articolului 30 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/97.
(14) Directiva (UE) 2016/97 urmărește un nivel de armonizare minim și, prin urmare, nu împiedică statele membre să prevadă sau să introducă dispoziții mai stricte pentru a-și proteja consumatorii, cu condiția ca dispozițiile respective să fie conforme cu dreptul Uniunii. Dispozițiile adoptate de către Comisie cu scopul de a preciza mai în detaliu cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2016/97 ar trebui, prin urmare, să fie astfel concepute încât să permită statelor membre să prevadă dispoziții mai stricte în legislațiile lor naționale.
(15) Pentru a permite autorităților competente și experților din asigurări să se adapteze noilor cerințe conținute în prezentul regulament, data de la care începe să se aplice prezentul regulament ar trebui să fie aliniată cu data de la care încep să se aplice măsurile naționale de transpunere a Directivei (UE) 2016/97.
(16) Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), a fost consultată în vederea elaborării unui aviz tehnic (3),