Recitale
(1) Directiva (UE) 2016/97 împuternicește Comisia să adopte acte delegate pentru a preciza în detaliu cerințele de supraveghere și de guvernanță a produselor, stabilite la articolul 25 din directiva respectivă. Pentru a asigura o protecție eficace a consumatorilor, normele de supraveghere și de guvernanță a produselor ar trebui să se aplice în mod coerent tuturor produselor de asigurare nou-create, precum și adaptărilor semnificative ale produselor de asigurare existente, indiferent de tipul de produs și de cerințele aplicabile la punctul de vânzare. Un regulament asigură un cadru coerent pentru toți operatorii de pe piață și reprezintă cea mai bună garanție posibilă pentru existența unor condiții de concurență echitabile și uniforme și a unui standard comun adecvat de protecție a consumatorilor.
(2) În lumina cerințelor Directivei (UE) 2016/97, măsurile de supraveghere și de guvernanță a produselor ar trebui să fie alese și aplicate în mod proporțional și adecvat, în funcție de complexitatea produsului și de măsura în care pot fi obținute informații publice, ținând seama de natura produsului de asigurare și de riscul de prejudiciere a consumatorilor asociat acestuia, de caracteristicile pieței-țintă și de natura, amploarea și complexitatea activității economice relevante a creatorului sau a distribuitorului produsului. Conform principiului proporționalității, aceste măsuri ar trebui să fie relativ simple pentru produsele ușor de înțeles și lipsite de complexitate, care sunt compatibile cu nevoile și caracteristicile pieței de retail de masă, printre care se numără produsele curente de asigurare generală cu sferă limitată și ușor de înțeles. Pe de altă parte, în cazul unor produse mai complexe cu risc mai ridicat de prejudiciere a consumatorilor, printre care se numără produsele de investiții bazate pe asigurări care nu intră sub incidența articolului 30 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/97, ar trebui să fie necesare măsuri mai stricte.
(3) În sensul articolului 25 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/97, un intermediar de asigurări ar trebui să fie considerat creator de produse de asigurare dacă, dintr-o analiză generală a activității acestuia desfășurată caz cu caz, reiese că intermediarul de asigurări decide în mod autonom cu privire la caracteristicile esențiale și elementele principale ale produsului de asigurare, inclusiv cu privire la acoperire, costuri, riscuri, piața-țintă sau drepturile de compensare sau de garantare. Cu toate acestea, activitățile legate de simpla adaptare a produselor de asigurare existente, inclusiv cazurile în care intermediarul are posibilitatea de a alege între diferitele variante ale unui produs, clauze contractuale sau opțiuni sau poate conveni împreună cu clientul asupra unor prime sau taxe reduse, nu ar trebui să fie asimilate creării de produse de asigurare, deoarece, în astfel de cazuri, principalele decizii cu privire la concepția și dezvoltarea produsului sunt luate de societatea de asigurare și nu de intermediarul de asigurări.
(4) Atunci când un produs de asigurare este conceput și dezvoltat de către un intermediar de asigurări și o societate de asigurare care acționează împreună, ambii având rol decizional în concepția și dezvoltarea produsului respectiv, intermediarul de asigurări și societatea de asigurare ar trebui să formalizeze într-un acord scris colaborarea lor, precizând rolurile îndeplinite de fiecare, astfel încât autoritățile competente să fie în măsură să supravegheze conformitatea cu cerințele juridice.
(5) Identificarea pieței-țintă de către creatorul de produse de asigurare ar trebui înțeleasă ca fiind desemnarea unui grup de clienți având caracteristici comune la nivel abstract și generalizat, cu scopul de a permite creatorului produsului să adapteze proprietățile acestuia la nevoile, caracteristicile și obiectivele grupului respectiv de clienți. Ar trebui să se facă distincție între aceasta și evaluarea individuală efectuată la punctul de vânzare, pentru a stabili dacă un produs de asigurare îndeplinește cerințele și nevoile clientului real sau potențial și, după caz, dacă un produs de investiții bazat pe asigurări este adecvat pentru clientul real sau potențial.
(6) Nivelul de granularitate al pieței-țintă și criteriile utilizate pentru definirea acesteia și pentru stabilirea strategiei de distribuție adecvate ar trebui să fie relevante pentru produs și să permită determinarea clienților care se încadrează în piața-țintă. Pentru produse simple și obișnuite, piața-țintă ar trebui definită cu mai puține detalii, în timp ce pentru produsele mai complicate sau mai puțin comune, aceasta ar trebui definită mai detaliat, ținând seama de riscul mai ridicat de prejudiciere a consumatorilor asociat unor astfel de produse.
(7) Pentru a îmbunătăți protecția consumatorilor, în special în cazul produselor de investiții bazate pe asigurări, creatorii acestora ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica grupurile specifice de clienți pentru care produsul de asigurare nu este, de regulă, adecvat.
(8) Ca parte a regimului de supraveghere și guvernanță a produselor, creatorii acestora trebuie să efectueze și o testare corespunzătoare a produselor de asigurare, care să includă, după caz, în special pentru produsele de investiții bazate pe asigurări, analiza scenariilor, pentru a se asigura că produsul corespunde pe întreaga sa durată de viață nevoilor, obiectivelor și caracteristicilor identificate ale pieței-țintă. Această testare ar trebui să includă, în special, evaluarea performanței și a profilului de risc/randament al produsului. Cerința de a evalua performanța produsului nu ar trebui însă înțeleasă ca implicând o interferență cu activitatea creatorilor de produse de asigurare, în sensul îngrădirii libertății acestora de a stabili primele sau al oricărei forme de control al prețurilor.
(9) Pentru a se asigura că informațiile și consultanța furnizate clienților sunt adecvate, creatorii de produse de asigurare ar trebui să selecteze distribuitorii de asigurări care au cunoștințele și competențele necesare pentru a înțelege caracteristicile produsului de asigurare și piața-țintă identificată pentru acesta. Din același motiv, aceștia ar trebui, în cadrul legislației naționale aplicabile care reglementează raporturile lor cu distribuitorii de asigurări respectivi, să monitorizeze și să verifice cu regularitate dacă produsul de asigurare este distribuit conform obiectivelor regimului lor de supraveghere și guvernanță a produselor și, în cazul în care consideră că această cerință nu este îndeplinită, să ia măsurile de remediere adecvate. Acest lucru nu ar trebui însă să îi împiedice pe distribuitorii de asigurări să distribuie produsele de asigurare către clienți care nu aparțin pieței-țintă identificate, cu condiția ca evaluarea individuală efectuată la punctul de vânzare să conducă la concluzia că produsele respective corespund cerințelor și nevoilor clienților în cauză și, după caz, că produsele de investiții bazate pe asigurări sunt adecvate pentru clienții respectivi.
(10) Pentru ca distribuitorii de asigurări să înțeleagă pe deplin produsele pe care intenționează să le distribuie, astfel încât să își poată desfășura activitățile de distribuție în acord deplin cu interesele clienților lor, în special prin furnizarea de consultanță profesională, creatorii de produse de asigurare ar trebui să furnizeze distribuitorilor de asigurări toate informațiile relevante privind produsele respective, inclusiv privind procesul de aprobare a produselor, piața-țintă identificată și strategia de distribuție sugerată. Pe de altă parte, distribuitorii de asigurări ar trebui să dispună de modalități de a obține informațiile necesare de la creatorii de produse de asigurare, în mod eficient.
(11) Pentru ca obligațiile de guvernanță a produselor să funcționeze în mod eficient, este necesar ca distribuitorii de asigurări să informeze cu regularitate creatorii de produse de asigurare în legătură cu experiența acumulată cu aceste produse. Prin urmare, distribuitorii de asigurări ar trebui să furnizeze creatorilor de produse de asigurare datele necesare pentru a reexamina produsele respective și a verifica dacă acestea continuă să corespundă nevoilor, caracteristicilor și obiectivelor pieței-țintă identificate de creatorul lor.
(12) Pentru a evita riscul de prejudiciere a clienților, creatorii și distribuitorii de produse de asigurare ar trebui să ia măsurile adecvate atunci când consideră că produsele respective nu corespund sau nu mai corespund intereselor, obiectivelor și caracteristicilor pieței-țintă identificate.
(13) Pentru a permite autorităților competente și specialiștilor din domeniul asigurărilor să se adapteze la noile cerințe conținute de prezentul regulament, data de la care se aplică prezentul regulament ar trebui aliniată cu data de la care se aplică măsurile naționale de transpunere a Directivei (UE) 2016/97.
(14) Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), a fost consultată în vederea obținerii unui aviz tehnic (3),