Recitale
(1) Acordurile de compensare indirectă nu ar trebui să expună contrapărțile centrale (CPC), membrii compensatori, clienții, clienții indirecți sau straturile suplimentare de clienți indirecți la un risc de contraparte mai ridicat, iar activele și pozițiile clienților indirecți ar trebui să beneficieze de un nivel adecvat de protecție. Prin urmare, este esențial ca orice tip de acord de compensare indirectă să respecte condițiile minime pentru asigurarea siguranței acestora. În acest scop, părțile implicate în acorduri de compensare indirectă ar trebui să facă obiectul unor obligații specifice, iar acordurile de compensare indirectă ar trebui să fie permise numai dacă îndeplinesc condițiile definite în prezentul regulament.
(2) Având în vedere că activele și pozițiile contrapărții căreia îi sunt furnizate servicii de compensare indirectă ar trebui să beneficieze de o protecție cu efect echivalent celei menționate la articolele 39 și 48 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), diferitele concepte de client indirect sunt esențiale pentru prezentul regulament și ar trebui să fie definite în acesta.
(3) Ținând seama de faptul că membrii compensatori ar trebui să poată fi considerați participanți în sensul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și pentru a se asigura că clienții indirecți beneficiază de un nivel de protecție echivalent celui acordat clienților în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, clienții care furnizează servicii de compensare indirectă ar trebui să fie instituții de credit, firme de investiții sau entități din țări terțe echivalente cu instituțiile de credit sau firmele de investiții.
(4) Numărul mai mare de activități de intermediere între CPC și diferitele straturi de clienți indirecți necesită măsuri operaționale suplimentare, conturi suplimentare, precum și soluții tehnologice și fluxuri de procesare mai complexe. Acest lucru face ca acordurile de compensare indirectă să aibă un nivel mai ridicat de complexitate decât acordurile de compensare pentru clienți. Prin urmare, gradul mai mare de intermediere ar trebui să fie atenuat prin cerințe privind structuri de conturi alternative care să fie mai simple din punct de vedere operațional pentru acordurile de compensare indirectă decât pentru acordurile de compensare pentru clienți.
(5) În cazul acordurilor de compensare pentru clienți se impune oferirea de conturi segregate individual. Cu toate acestea, în cazul acordurilor de compensare indirectă, o structură de cont indirect omnibus brut care să conțină un mecanism de transfer al marjei solicitate și, dacă se convine astfel, al marjei care depășește marja solicitată, de la un client indirect până la CPC, fără a permite nicio compensare între pozițiile diferiților clienți indirecți în cadrul aceluiași cont indirect omnibus brut, ar trebui să fie singura structură de cont care să trebuiască să fie oferită ca alternativă la conturile indirecte omnibus care permit o astfel de compensare. Acest mecanism permite identificarea, într-un mod echivalent conturilor segregate individual, a garanțiilor reale și pozițiilor deținute pentru contul unui anumit client indirect, pe de o parte, și a garanțiilor reale și pozițiilor deținute pentru contul clientului sau al altor clienți indirecți, pe de altă parte.
(6) În plus, chiar dacă activele și pozițiile deținute într-o structură de cont omnibus brut pentru acorduri de compensare indirectă ar putea fi în continuare expuse pierderilor suportate de un alt client indirect deoarece activele și pozițiile respective sunt amestecate într-un singur cont, viteza cu care pot fi identificate aceste active și poziții atunci când este necesară lichidarea lor în urma unei situații de neîndeplinire a obligațiilor contribuie la minimizarea pierderilor potențiale respective.
(7) Acest mecanism permite, în același timp, o structură de cont mult mai simplă care reduce costurile și complexitatea în comparație cu conturile segregate individual, permițând totodată diferențierea între garanțiile reale și pozițiile diferiților clienți indirecți și asigurând, astfel, un nivel de protecție echivalent nivelului de protecție oferit de un cont segregat individual. Obligația de a oferi conturi indirecte omnibus brute nu ar trebui să excludă însă posibilitatea de a oferi clienților indirecți conturi indirecte segregate individual în cadrul acordurilor de compensare care cuprind o CPC, un membru compensator, un client și un singur strat de clienți indirecți.
(8) Pentru a facilita accesul la compensarea centrală, prin raționalizarea serviciilor de compensare și prin simplificarea relațiilor comerciale dintre membrii compensatori, clienți și clienți indirecți, unele grupuri oferă servicii de compensare utilizând două entități din același grup care acționează ca intermediari pentru furnizarea serviciilor respective. Din motive similare, grupul clientului utilizează uneori o entitate care tratează direct cu membrul compensator și o altă entitate care tratează direct cu clientul indirect, de obicei pentru că această a doua entitate este stabilită în aceeași țară ca și clientul indirect. În aceste cazuri, serviciile de compensare sunt raționalizate în cadrul diferitelor activități economice ale grupului, iar relația comercială dintre membrii compensatori, clienți și clienți indirecți este, de asemenea, simplificată. Aceste tipuri de acorduri ar trebui permise sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții care să garanteze că nu se mărește riscul de contraparte și că se asigură un nivel adecvat de protecție în cazul compensării indirecte.
(9) În cazul lanțurilor de compensare indirectă care cuprind mai mult de o CPC, un membru compensator, un client și un singur strat de clienți indirecți, utilizarea conturilor segregate individual ar putea duce la dificultăți tehnice neprevăzute deoarece ar trebui gestionate situațiile potențiale de neîndeplinire a obligațiilor uneia sau mai multor contrapărți din cadrul lanțului, precum și o multitudine de conturi segregate individual. Oferirea de conturi segregate individual în cazul acestor lanțuri mai lungi ar putea induce în eroare contrapărțile care vizează nivelul de protecție pe care îl oferă în mod normal conturile segregate individual deoarece s-ar putea ca acest nivel de protecție să nu fie obținut în unele dintre aceste lanțuri mai lungi. Pentru a se evita riscurile care decurg din această prezumție falsă, în cazul lanțurilor mai lungi de compensare indirectă ar trebui să se permită numai utilizarea conturilor segregate omnibus, cu condiția ca contrapărțile care efectuează compensarea prin intermediul acestor acorduri să fie pe deplin informate cu privire la nivelul de segregare și la riscurile aferente acestui tip de cont.
(10) Pentru a se asigura că, în cadrul unei structuri de cont indirect omnibus brut, cuantumul marjei solicitate este identic cu cel al marjei care ar fi fost solicitată dacă s-ar fi recurs la un cont de compensare indirectă segregat individual, o CPC ar trebui să primească informații privind pozițiile deținute pentru contul clientului indirect, astfel încât să poată calcula, pentru fiecare client indirect în parte, apelul în marjă aferent acestuia.
(11) Pentru a se asigura echivalența cu compensarea pentru clienți, membrii compensatori ar trebui să dispună de proceduri care să faciliteze transferul pozițiilor clienților indirecți către un alt client în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client care furnizează servicii de compensare indirectă. Din același motiv, membrii compensatori ar trebui să dispună, de asemenea, de proceduri pentru a lichida pozițiile și activele clienților indirecți și, atunci când acești clienți indirecți sunt cunoscuți, pentru a le returna veniturile obținute din lichidare. În cazul în care, din orice motiv, veniturile obținute din lichidare nu pot fi returnate direct clienților indirecți în cauză, acestea ar trebui să fie returnate clientului aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor pentru contul clienților săi indirecți.
(12) Ar trebui instituite proceduri astfel încât, în caz de neîndeplinire a obligațiilor unui client, identitatea clienților indirecți să poată fi cunoscută, iar membrul compensator să poată identifica activele și pozițiile care aparțin fiecărui client indirect în parte.
(13) Un client care furnizează servicii de compensare indirectă ar trebui să ofere clienților indirecți posibilitatea de a alege o structură de cont. Cu toate acestea, este posibil ca un client indirect să nu comunice clientului, într-un interval rezonabil, opțiunea aleasă. În acest caz, clientul ar trebui să poată furniza clientului indirect respectiv servicii de compensare indirectă utilizând orice structură de cont, cu condiția ca clientul să informeze clientul indirect cu privire la structura de cont utilizată, riscurile asociate acestui cont și nivelul său de segregare, precum și cu privire la posibilitatea de a schimba structura de cont în orice moment.
(14) Acordurile de compensare indirectă pot da naștere unor riscuri specifice. Prin urmare, este necesar ca toate părțile implicate în acorduri de compensare indirectă, inclusiv membri compensatori și CPC, să identifice, să monitorizeze și să gestioneze în permanență orice riscuri semnificative care decurg din aceste acorduri. Schimbul adecvat de informații între clienți și membrii compensatori este deosebit de important în acest scop. Cu toate acestea, membrii compensatori ar trebui să se asigure că informațiile respective sunt utilizate numai pentru gestionarea riscurilor și stabilirea marjelor și că informațiile sensibile din punct de vedere comercial nu sunt utilizate în mod abuziv.
(15) Din motive de coerență și pentru a se asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată.
(16) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
(17) În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,