Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/105 al Comisiei din 19 octombrie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul și frecvența rapoartelor de tranzacție transmise către registrele centrale de tranzacții în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (Text cu relevanță pentru SEE. )

Articolul 1

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 se modifică după cum urmează: 1. Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 3 Identificarea contrapărților și a altor entități Un raport utilizează un identificator al entității juridice pentru a identifica: (a) un beneficiar care este o persoană juridică; (b) o entitate de brokeraj; (c) o CPC; (d) un membru compensator; (e) o contraparte care este o persoană juridică; (f) o entitate care transmite raportul.” 2. Se introduc următoarele articole 3a și 3b: „Articolul 3a Calitatea contrapărții (1) Calitatea contrapărții la contractul derivat menționată în câmpul 14 din tabelul 1 din anexă se determină în conformitate cu alineatele (2)-(10). (2) În cazul opțiunilor și swaption-urilor, contrapartea care are dreptul de a exercita opțiunea este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde opțiunea și primește prima este identificată drept vânzător. (3) În cazul contractelor futures și forward care nu au legătură cu valutele, contrapartea care cumpără instrumentul este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde instrumentul este identificată drept vânzător. (4) În cazul swap-urilor pe titluri de valoare, contrapartea care suportă riscul modificării prețului titlului de valoare suport și care primește valoarea titlului este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care plătește valoarea titlului este identificată drept vânzător. (5) În cazul swap-urilor pe rata dobânzii sau pe indici ai inflației, contrapartea care plătește rata fixă este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care primește rata fixă este identificată drept vânzător. În cazul swap-urilor variabil-contra-variabil, contrapartea care plătește marja este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care primește marja este identificată drept vânzător. (6) În cazul swap-urilor valutare și al swap-urilor și contractelor forward pe valute, contrapartea care primește valuta a cărei denumire figurează prima în ordine alfabetică în standardul ISO 4217 al Organizației Internaționale de Standardizare este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care livrează valuta este identificată drept vânzător. (7) În cazul swap-urilor pe dividende, contrapartea care primește echivalentul plăților de dividende efective este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care plătește dividendele și primește rata fixă este identificată drept vânzător. (8) În cazul instrumentelor financiare derivate pentru transferul riscului de credit, cu excepția opțiunilor și a swaption-urilor, contrapartea care cumpără protecția este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde protecția este identificată drept vânzător. (9) În cazul contractelor derivate pe mărfuri, contrapartea care primește marfa indicată în raport este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care livrează marfa este identificată drept vânzător. (10) În cazul contractelor forward pe rata dobânzii, contrapartea care plătește rata fixă este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care primește rata fixă este identificată drept vânzător. Articolul 3b Constituirea de garanții (1) Tipul de garanții constituite la contractul derivat menționat în câmpul 21 din tabelul 1 din anexă este identificat de contrapartea raportoare în conformitate cu alineatele (2)-(5). (2) Dacă între contrapărți nu există un contract de garanții sau dacă un astfel de acord stipulează că contrapartea raportoare nu depune nici o marjă inițială, nici marje de variație referitor la contractul derivat, acesta este identificat drept „fără garanții constituite”. (3) Dacă contractul de garanții încheiat între contrapărți stipulează că contrapartea raportoare depune regulat doar marje de variație pentru contractul derivat, acesta este identificat ca având „garanții parțiale”. (4) Dacă contractul de garanții dintre contrapărți stipulează că contrapartea raportoare depune marja inițială și apoi depune regulat marje de variație, iar cealaltă contraparte fie depune doar marje de variație, fie nu depune nicio marjă în ceea ce privește contractul derivat, acesta este identificat ca având „garanții unilaterale”. (5) Dacă contractul de garanții încheiat între contrapărți stipulează că ambele contrapărți depun marja inițială și apoi depun regulat marje de variație în ceea ce privește contractul derivat, acesta este identificat ca având „garanții integrale”.” 3. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 4 Specificarea, identificarea și clasificarea instrumentelor financiare derivate (1) Un instrument financiar derivat este specificat în rapoarte în funcție de tipul de contract și de clasa de active, în conformitate cu alineatele (2) și (3). (2) În câmpul 1 din tabelul 2 din anexă, instrumentul financiar derivat este specificat ca aparținând unuia dintre următoarele tipuri de contracte: (a) contract financiar pe diferență; (b) contract forward pe rata dobânzii; (c) contract forward; (d) contract futures; (e) opțiune; (f) speculație financiară de tip spread bet; (g) swap; (h) swaption; (i) altele. (3) În câmpul 2 din tabelul 2 din anexă, instrumentul financiar derivat este specificat ca aparținând uneia dintre următoarele clase de active: (a) mărfuri și certificate de emisii; (b) credit; (c) monedă; (d) capitaluri proprii; (e) rata dobânzii. (4) În cazul instrumentelor financiare derivate care nu aparțin niciuneia dintre clasele de active prevăzute la alineatul (3), contrapărțile specifică în raport clasa de active care se aseamănă cel mai mult instrumentului derivat în cauză. Ambele contrapărți specifică aceeași clasă de active. (5) În câmpul 6 din tabelul 2 din anexă, instrumentul financiar derivat este identificat cu ajutorul următoarelor elemente, dacă acestea sunt disponibile: (a) un număr internațional de identificare a valorilor mobiliare (cod ISIN) ISO 6166 sau un cod de identificare a unui instrument alternativ (AII), după caz, până la data aplicării actului delegat adoptat de Comisie în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (*1); (b) un cod ISIN, de la data aplicării actului delegat adoptat de Comisie în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. Dacă se utilizează un cod AII, acesta trebuie să fie complet. (6) Codul AII complet prevăzut la alineatul (5) se obține prin concatenarea următoarelor șase elemente: (a) codul pentru identificarea piețelor (MIC) ISO 10383 al locului de tranzacționare în care este tranzacționat instrumentul financiar derivat, compus din patru caractere alfanumerice; (b) codul, compus din maximum 12 caractere alfanumerice, atribuit de locul de tranzacționare, care este unic pentru un anumit instrument financiar suport, un anumit tip de decontare și alte caracteristici ale contractului; (c) un singur caracter, prin care se indică dacă instrumentul este o opțiune sau un contract futures, acest caracter fiind „O” în cazul opțiunilor și „F” în cazul contractelor futures; (d) în cazul opțiunilor, un singur caracter, prin care se indică dacă opțiunea este de tip „put” sau „call”, acest caracter fiind „P” în cazul opțiunilor „put” și „C” în cazul opțiunilor „call”; dacă instrumentul a fost identificat drept contract futures la litera (c), acesta va fi desemnat cu caracterul „F”; (e) data de exercitare sau scadența contractului derivat, exprimată conform standardului ISO 8601, în formatul AAAA-LL-ZZ; (f) prețul de exercitare al opțiunii, exprimat prin maximum 19 cifre, inclusiv maximum cinci zecimale, fără niciun caracter 0 la început sau la sfârșit. Separatorul zecimal utilizat este punctul. Nu sunt permise valorile negative. Dacă instrumentul este un contract futures, prețul de exercitare este 0. (7) În câmpul 4 din tabelul 2 din anexă, instrumentul financiar derivat este clasificat cu ajutorul codului CFI (de clasificare a instrumentelor financiare) ISO 10692 pentru produsele identificate printr-un cod ISIN ISO 6166 sau printr-un cod AII. (8) Instrumentele financiare derivate pentru care nu este disponibil nici un cod ISIN ISO 6166, nici un cod AII sunt clasificate printr-un cod desemnat. Acest cod trebuie să fie: (a) unic; (b) neutru; (c) fiabil; (d) cu sursă deschisă; (e) scalabil; (f) accesibil; (g) disponibil la un cost rezonabil; (h) supus unui cadru de guvernanță adecvat. (9) Până când codul prevăzut la alineatul (8) este aprobat de ESMA, instrumentele financiare derivate pentru care nu există nici un cod ISIN ISO 6166, nici un cod AII sunt clasificate cu ajutorul unui cod CFI ISO 10692. (*1) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).” " 4. Se introduc următoarele articole 4a și 4b: „Articolul 4a Identificatorul unic de tranzacție (1) Un raport este identificat fie printr-un identificator unic de tranzacție aprobat de ESMA, fie, în absența acestuia, printr-un identificator unic de tranzacție convenit de contrapărți. (2) În cazul în care contrapărțile nu reușesc să stabilească de comun acord entitatea responsabilă cu generarea identificatorului unic de tranzacție care trebuie atribuit raportului, acestea stabilesc entitatea responsabilă cu generarea identificatorului unic de tranzacție în conformitate cu următoarele reguli: (a) în cazul tranzacțiilor executate și compensate la nivel central, identificatorul unic de tranzacție este generat în momentul compensării de către contrapartea centrală (CPC) pentru membrul compensator. Acesta generează un alt identificator unic de tranzacție pentru contrapartea sa; (b) în cazul tranzacțiilor care sunt executate la nivel central, dar nu și compensate la nivel central, identificatorul unic de tranzacție este generat de locul de tranzacționare în care are loc executarea, pentru membrul său; (c) în cazul tranzacțiilor confirmate și compensate la nivel central, identificatorul unic de tranzacție este generat în momentul compensării de către contrapartea centrală (CPC) pentru membrul compensator. Acesta generează un alt identificator unic de tranzacție pentru contrapartea sa; (d) în cazul tranzacțiilor care sunt confirmate la nivel central prin mijloace electronice, dar nu sunt compensate la nivel central, identificatorul unic de tranzacție este generat de platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării; (e) în cazul tuturor tranzacțiilor diferite de cele prevăzute la literele (a)-(d), se aplică următoarele reguli: (i) dacă o contraparte financiară efectuează tranzacții cu o contraparte nefinanciară, identificatorul unic de tranzacție este generat de contrapartea financiară; (ii) dacă o contraparte nefinanciară situată deasupra pragului de compensare efectuează tranzacții cu o contraparte nefinanciară situată sub acest prag, identificatorul unic de tranzacție este generat de cea dintâi; (iii) în cazul tuturor tranzacțiilor diferite de cele prevăzute la punctele (i) și (ii), identificatorul unic de tranzacție este generat de vânzător. (3) Contrapartea care generează identificatorul unic de tranzacție comunică acest identificator celeilalte contrapărți în timp util, astfel încât aceasta din urmă să fie în măsură să își îndeplinească obligațiile de raportare. Articolul 4b Locul de executare Locul de executare al contractului derivat este identificat în câmpul 15 din tabelul 2 din anexă după cum urmează: (a) până la data aplicării actului delegat adoptat de Comisie în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014: (i) pentru locurile de executare situate în Uniune, prin codul pentru identificarea piețelor (MIC) ISO 10383 publicat pe site-ul web al ESMA în registrul creat pe baza informațiilor furnizate de autoritățile competente în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (*2); (ii) pentru locurile de executare situate în afara Uniunii, prin codul MIC ISO 10383 inclus în lista codurilor MIC gestionată și actualizată de ISO și publicată pe site-ul web al ISO; (b) de la data aplicării actului delegat adoptat de Comisie în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, prin codul MIC ISO 10383. (*2) Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind obligațiile întreprinderilor de investiții de păstrare a evidenței și înregistrărilor, raportarea tranzacțiilor, transparența pieței, admiterea de instrumente financiare în tranzacții și definiția termenilor în sensul directivei în cauză (JO L 241, 2.9.2006, p. 1).” " 5. La articolul 5, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Dacă nu sunt în derulare la data de început a raportării pentru o anumită clasă de instrumente financiare derivate, următoarele contracte derivate se raportează către un registru central de tranzacții în termen de cinci ani de la data respectivă: (a) contractele derivate care au fost încheiate înainte de 16 august 2012 și erau încă în derulare la 16 august 2012; (b) contractele derivate care au fost încheiate la 16 august 2012 sau după această dată.” 6. Anexa se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 noiembrie 2017, cu excepția articolului 1 alineatul (5), care se aplică de la data intrării în vigoare.