Recitale
(1) Regulamentul delegat (UE) nr. 148/2013 (2) stabilește detalii privind datele care trebuie raportate și impune contrapărților să se asigure că datele raportate au fost convenite între cele două părți la o tranzacție.
(2) De asemenea, este important să se recunoască faptul că o contraparte centrală (CPC) acționează în calitate de parte la un contract derivat. În consecință, dacă un contract existent este compensat ulterior de o CPC, acesta ar trebui să fie declarat ca încetat, iar noul contract care rezultă din compensare ar trebui raportat.
(3) Dacă un contract derivat este compus dintr-o combinație de contracte derivate, este necesar ca autoritățile competente să înțeleagă caracteristicile fiecăruia dintre contractele derivate în cauză. Întrucât este de asemenea necesar ca autoritățile competente să fie în măsură să înțeleagă contextul general, din raportul de tranzacție ar trebui să rezulte, de asemenea, faptul că tranzacția face parte dintr-o strategie globală. Prin urmare, contractele derivate legate de o combinație de contracte derivate ar trebui raportate în segmente separate pentru fiecare contract derivat, cu un identificator intern care să indice legătura dintre segmente.
(4) În cazul contractelor derivate compuse dintr-o combinație de contracte derivate care trebuie raportate în mai multe rapoarte, ar putea fi dificil să se stabilească modul în care informațiile relevante privind contractul ar trebui repartizate în cadrul rapoartelor respective și, prin urmare, câte rapoarte ar trebui prezentate. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să convină cu privire la numărul de rapoarte care trebuie prezentate pentru un astfel de contract.
(5) Pentru a monitoriza în mod adecvat concentrarea expunerilor și a riscului sistemic, este esențial să se asigure că sunt transmise către registrele centrale de tranzacții informații complete și exacte privind expunerea și garanțiile schimbate între două contrapărți. Prin urmare, este esențial ca rapoartele transmise de contrapărți privind evaluările contractelor derivate să fie întocmite conform unei metodologii comune. În plus, este la fel de important să se impună raportarea marjelor inițiale și a marjelor de variație constituite și primite.
(6) Pentru a furniza autorităților competente informații complete cu privire la expunerile reale ale contrapărților în toate clasele de instrumente financiare derivate, este esențial să se stabilească cerințele de raportare pentru detaliile derivatelor de credit, precum și pentru garanțiile schimbate de către contrapărți. În plus, pentru a permite părților care raportează să își îndeplinească obligațiile de raportare în mod standardizat și armonizat, sunt necesare clarificări suplimentare cu privire la descrierile câmpurilor existente.
(7) Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 148/2013 ar trebui modificat în consecință.
(8) Este oportun să se modifice cerințele de raportare în ceea ce privește detaliile datelor care trebuie raportate. Prin urmare, contrapărților și registrelor centrale de tranzacții ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a lua toate măsurile necesare pentru a se conforma cerințelor modificate.
(9) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
(10) În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3), ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, menționat la articolul 37 din regulamentul respectiv,