Recitale
(1) Elementele asupra cărora se axează evaluările autorităților competente sau rapoartele Autorității Bancare Europene (ABE) ar putea evolua în timp, ceea ce ar necesita modificarea în consecință a portofoliilor de referință. Conceperea modelului general de definire a portofoliilor de referință ar trebui să țină seama de această evoluție, astfel încât să permită definirea unor portofolii de referință cu diferite compoziții și grade de granularitate.
(2) Articolul 78 alineatul (2) a doua teză din Directiva 2013/36/UE permite unei autorități competente să elaboreze, în consultare cu ABE, portofolii specifice pentru evaluarea calității abordărilor interne ale instituțiilor, pe lângă portofoliile comune elaborate de ABE. Ar trebui să se prevadă norme pentru definirea formularelor care trebuie folosite pentru raportarea către ABE, norme care ar trebui să se aplice și portofoliilor specifice elaborate de către o autoritate competentă.
(3) Pentru riscul de credit ar trebui utilizată o abordare pe bază de grupări, prin care portofoliul de risc de credit să fie defalcat în subportofolii cu riscuri aproximativ similare de la o instituție la alta. Autoritățile competente și ABE pot efectua, astfel, analize care să aibă ca obiect expuneri comparabile, ceea ce asigură un grad minim de uniformitate între portofoliile diferitelor instituții. Având în vedere categoriile de risc prezente în cea mai mare parte a abordărilor interne ale instituțiilor și categoriile pe baza cărora sunt definite cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit, gruparea efectuată în cadrul exercițiului de evaluare comparativă prevăzut la articolul 78 din Directiva 2013/36/UE ar trebui să includă expuneri față de societăți, instituții de credit, administrații centrale, întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) incluse în categoria retail (IMM-uri – retail), IMM-uri care nu sunt incluse în categoria retail („IMM-uri – societăți”), precum și expuneri garantate cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare locative și expuneri față de sectorul construcțiilor, cu grupări suplimentare în funcție de reședința contrapărții, caracteristicile acoperirii cu garanții reale, stadiul de nerambursare sau sectorul de activitate în cauză.
(4) O evaluare comparativă la un nivel mai granular a abordărilor interne ale instituțiilor necesită utilizarea unei abordări specifice prin eșantionare pentru portofoliile cu frecvență de nerambursare scăzută, prin care analiza comparativă să fie aplicată la nivelul expunerii și la nivelul tranzacției. Totuși, dat fiind că această abordare prin eșantionare specifică nu se axează decât pe un subset de expuneri reale ale instituțiilor, nefiind, astfel, foarte reprezentativă, ea nu ar trebui să fie utilizată decât în completarea abordării pe bază de grupări.
(5) Complexitatea exercițiului de evaluare comparativă necesită o utilizare treptată a portofoliilor care fac trimitere la abordările interne utilizate pentru a calcula valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit. În ceea ce privește riscul de piață, portofoliile utilizate în cadrul exercițiilor de evaluare comparativă efectuate în 2013 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) și de ABE ar trebui să fie folosite ca punct de plecare pentru elaborarea setului de portofolii destinate analizei comparative prevăzute de articolul 78 din Directiva 2013/36/UE, aducându-li-se doar adaptări minore, astfel încât portofoliul să-și păstreze valabilitatea. În acest mod, sarcinile repartizate instituțiilor și autorităților competente vor fi reduse la minimum și se va evita suprapunerea eforturilor.
(6) De asemenea, articolul 78 din Directiva 2013/36/UE prevede că autoritățile competente trebuie să evalueze calitatea abordărilor interne și gradul de variabilitate observat în ceea ce privește diversele abordări utilizate. Prin urmare, evaluarea efectuată de către autoritățile competente ar trebui să se axeze nu doar pe rezultatele abordărilor interne, ci și pe principalii factori care influențează variabilitatea și să tragă concluzii pe baza diferitelor metode și opțiuni de modelare utilizate de instituții în cadrul abordărilor interne. Astfel, instituțiile ar trebui să fie, de asemenea, obligate să raporteze rezultatele obținute prin utilizarea parametrilor de risc observați de-a lungul timpului în legătură cu riscul de credit și prin utilizarea seriilor lor cronologice de profit și pierderi în legătură cu riscul de piață.
(7) O evaluare pertinentă a efectului fiecărei abordări utilizate pentru riscul de piață necesită ca instituțiile să raporteze principalele ipoteze de modelare a riscurilor către autoritățile competente și ca acestea din urmă să evalueze separat efectul fiecărei opțiuni, în cazul în care Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) oferă instituțiilor posibilitatea de a alege ipotezele de modelare. Prin urmare, este necesar să se realizeze calcule alternative pentru stabilirea valorii la risc („VaR”) în scopul de a controla diferitele posibilități care pot fi aplicate de către instituții și care sunt menționate în mod explicit în regulamentul respectiv. În acest scop, instituțiile care aplică o abordare bazată pe simularea istorică pentru stabilirea VaR ar trebui, de asemenea, să prezinte câte o serie de date privind profitul și pierderea pe un an pentru fiecare portofoliu modelat.
(8) Cu ocazia raportării cu privire la riscul de piață, instituțiile ar trebui să furnizeze o evaluare inițială la prețul pieței a fiecărui instrument în parte pentru a se stabili dacă au înțeles corect instrumentul în cauză. Această cerință va oferi și asigurarea că instituțiile introduc pozițiile corespunzătoare în sistemele lor. De asemenea, instituțiile ar trebui să raporteze evaluarea inițială la prețul pieței către autoritățile lor competente și ABE înainte de a comunica rezultatele modelării portofoliilor pe care se va baza evaluarea valorilor expunerilor ponderate la risc menționate la articolul 78 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE.
(9) Pentru ca autoritățile competente și ABE să aibă o imagine clară a gamei de valori folosite pentru activele ponderate la risc și pentru cerințele de fonduri proprii care rezultă în cadrul abordărilor interne pentru expuneri similare, instituțiile ar trebui să raporteze autorităților competente rezultatele abordărilor interne care au fost aplicate pentru portofolii de referință ce includ o gamă largă de expuneri.
(10) Articolul 78 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE impune autorităților competente să evalueze abordările interne pe care le-au permis instituțiilor să le utilizeze în scopul calculării valorilor expunerilor ponderate la risc sau a cerințelor de fonduri proprii. Prin urmare, exercițiul de evaluare comparativă ar trebui să vizeze numai abordări interne validate. Instituțiile nu ar trebui să furnizeze date referitoare la portofolii care includ instrumente sau factori de risc care sunt raportați în conformitate cu abordarea standardizată.
(11) O instituție care poate modela un instrument inclus într-unul din portofoliile de referință pentru riscul de piață și care a primit, din partea autorității competente, permisiunea de a aplica o abordare internă pentru a calcula valoarea ponderată la risc a expunerii sau cerința de fonduri proprii pentru acest tip de instrument ar trebui să raporteze toate datele relevante pentru respectivul instrument în conformitate cu cerințele prezentului regulament, indiferent dacă instrumentul face sau nu parte din portofoliul instituției la momentul raportării. Cu toate acestea, în cazul în care o instituție care a primit permisiunea menționată anterior nu are suficientă experiență în modelarea unui anumit instrument și, prin urmare, nu a primit aprobarea conducerii pentru a modela instrumentul respectiv, aceasta nu ar trebui să furnizeze date cu privire la fiecare dintre portofoliile care includ instrumentul în cauză, deoarece acest lucru ar risca să afecteze setul de date rezultat. În astfel de cazuri, instituția ar trebui să raporteze portofoliile care nu vor fi incluse în transmiterea de date și să indice motivele pentru excluderea acestora.
(12) Orice soluție IT pe termen lung de raportare în cadrul exercițiului de evaluare comparativă prevăzut la articolul 78 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE ar trebui să ofere instituției posibilitatea de a raporta direct către ABE. Cu toate acestea, ABE a fost înființată recent, resursele aflate la dispoziția sa fiind limitate, ceea ce îi limitează capacitatea de a primi rapoarte direct de la instituții. Din acest motiv, ar trebui să se prevadă o soluție IT provizorie, care să fie aplicată până când vor fi soluționate aceste probleme. Pentru ca această soluție IT provizorie să nu impună instituțiilor raportoare o sarcină de lucru disproporționată, instituțiile ar trebui să asigure coerența cu alte tipuri de raportări și în special cu soluția IT menționată la articolul 17 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei (3).
(13) Dat fiind că instituțiile sunt deja obligate să raporteze informații în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014, ar fi disproporționat să li se impună să raporteze imediat toate informațiile menționate la articolul 78 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE. Pentru a li se oferi instituțiilor un interval de timp suficient în vederea implementării unor cadre interne de raportare adecvate și a se asigura totodată faptul că acestea efectuează un exercițiu de analiză comparativă pertinent, ar trebui ca portofoliile care urmează să fie evaluate în cadrul abordărilor interne ale riscului de credit să fie introduse în mod treptat.
(14) Datele de transmitere a informațiilor care trebuie raportate ar trebui să fie stabilite astfel încât instituțiile să aibă suficient timp pentru a efectua calculele necesare.
(15) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către ABE.
(16) ABE a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),