Recitale
(1) Directiva 2014/59/UE conferă autorităților de rezoluție competența de a reduce valoarea contabilă a pasivelor unei instituții aflate în rezoluție și de a le converti.
(2) Contractele derivate pot reprezenta o parte semnificativă din structura pasivului anumitor instituții de credit. Cu toate acestea, evaluarea contractelor de acest tip este un proces complex, dat fiind că valoarea lor este legată de valoarea instrumentelor, a activelor sau a entităților-suport, care evoluează în timp și se materializează doar la scadență sau la închidere.
(3) Experiența din trecut indică faptul că, din cauza complexității procesului de evaluare a pasivelor care decurg din instrumente financiare derivate la intrarea în dificultate a uneia dintre contrapărți, procesul de evaluare poate să dureze mult timp, să presupună costuri enorme și să conducă la litigii.
(4) Așa cum demonstrează practica, în plus, contractele derivate pot conține metodologii diferite de stabilire a valorii datorate între contrapărți la închidere, unele dintre acestea lăsând stabilirea valorii de închidere, a datei închiderii sau a ambelor elemente în totalitate la latitudinea contrapărții care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor.
(5) În consecință, pentru a evita hazardul moral și a asigura eficiența măsurilor de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să adopte și să pună în aplicare metodologii adecvate pentru evaluarea pasivelor care provin din contracte derivate într-un termen care să fie compatibil cu rapiditatea procesului de rezoluție și să se bazeze pe informații obiective și, pe cât posibil, ușor accesibile. Este important ca metodologia de evaluare să stabilească o serie de dispoziții procedurale privind comunicarea deciziilor de închidere de către autoritatea de rezoluție, precum și cu privire la modul în care se pot obține tranzacții de înlocuire de la contrapărțile închise.
(6) Contractele derivate care fac obiectul unui acord de compensare dau naștere unei singure valori de închidere în eventualitatea unei rezilieri contractuale anticipate. Articolul 49 din Directiva 2014/59/UE prevede că valoarea unor astfel de contracte este determinată pe o bază netă, în conformitate cu dispozițiile acordului în cauză. Autoritatea de rezoluție sau evaluatorul independent ar trebui, prin urmare, să respecte seturile de compensare definite în acordurile de compensare, fără a fi în măsură să aleagă anumite contracte și să excepteze altele.
(7) În conformitate cu articolul 49 din Directiva 2014/59/UE, valoarea contractelor derivate este determinată de autoritatea de rezoluție sau de un evaluator independent ca parte a procesului de evaluare desfășurat în temeiul articolului 36 din respectiva directivă. În ceea ce privește pasivele care provin din instrumente financiare derivate, procesul de evaluare ar trebui să urmărească să realizeze o evaluare ex ante promptă pentru recapitalizarea internă și, în același timp, să permită autorității de rezoluție suficientă flexibilitate pentru ajustarea ex post a valorilor creanțelor.
(8) Evaluarea efectuată în scopul de a alege între recapitalizarea internă a pasivelor care provin din instrumente financiare derivate și excluderea acestora de la aplicarea recapitalizării interne, în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE, ar trebui să aibă loc înainte de a lua decizia de închidere în cadrul procesului de evaluare în temeiul articolului 36 din directiva respectivă.
(9) Evaluarea pasivelor care provin din instrumente financiare derivate ar trebui să le permită autorităților de rezoluție să evalueze, înainte de a lua decizia de închidere, valoarea potențială cu care pasivele respective ar putea fi recapitalizate intern după închidere, precum și potențiala distrugere a valorii care ar putea apărea ca urmare a închiderii.
(10) Închiderea contractelor derivate se poate materializa în pierderi suplimentare care nu sunt reflectate în evaluarea în condiții normale de activitate, care decurg, de exemplu, din costurile efective de înlocuire suportate de contraparte care ar conduce la creșterea costurilor de închidere datorate de instituția aflată în rezoluție sau din costurile suportate de instituția aflată în rezoluție pentru restabilirea tranzacțiilor având ca obiect expuneri supuse riscului de piață deschisă ce rezultă în urma închiderii. În cazul în care pierderile generate sau care se preconizează că vor fi generate în urma închiderii instrumentelor financiare derivate depășesc partea din pasivele corespunzătoare care ar fi efectiv disponibilă pentru recapitalizarea internă, excedentul de pierderi poate spori sarcina recapitalizării interne pentru alți creditori ai instituției aflate în rezoluție. În astfel de cazuri, valoarea pierderilor care ar fi suportate din pasive care nu provin din contracte derivate într-o recapitalizare internă ar fi mai mare decât în absența închiderii și a recapitalizării interne a contractelor derivate și, prin urmare, autoritatea de rezoluție poate să ia în considerare scutirea contractelor derivate de recapitalizarea internă în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2014/59/UE și cu Regulamentul delegat (UE) 2016/860 al Comisiei (2) adoptat în temeiul articolului 44 alineatul (11) din directiva menționată. Exercitarea competenței de recapitalizare internă în legătură cu astfel de pasive ar trebui să facă obiectul scutirilor prevăzute la articolul 44 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE și al scutirilor discreționare prevăzute la articolul 44 alineatul (3) din directiva menționată, astfel cum se specifică în Regulamentul delegat (UE) 2016/860.
(11) Dat fiind că este nevoie de o interpretare consecventă a articolului 49 alineatele (3) și (4) din Directiva 2014/59/UE, ar trebui să fie specificate metodologii și principii pentru evaluarea instrumentelor financiare derivate de către evaluatori independenți și autorități de rezoluție.
(12) O metodologie de evaluare bazată pe costurile efective sau ipotetice de înlocuire a pasivelor închise ar permite obținerea de rezultate similare cu practica predominantă de pe piață și ar fi conformă cu principiile care reglementează evaluarea prevăzută la articolul 74 din Directiva 2014/59/UE, care urmărește să stabilească dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția aflată în rezoluție ar fi urmat o procedură obișnuită de insolvență (principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat).
(13) La aplicarea metodologiei de evaluare, autoritatea de rezoluție ar trebui să poată recurge la diverse surse de date, inclusiv la surse de date puse la dispoziție de instituția aflată în rezoluție, de contrapărți sau de părți terțe. Cu toate acestea, este oportun să se stabilească principii cu privire la tipurile de date care trebuie să fie luate în considerare în decursul evaluării pentru a se asigura o stabilire obiectivă a valorii.
(14) Contrapărțile la contractele derivate închise de autoritățile de rezoluție pot alege să încheie una sau mai multe tranzacții de înlocuire pentru a își substitui expunerea în momentul închiderii. Aceste tranzacții de înlocuire ar trebui să constituie o sursă de date privilegiată pentru evaluare, atât timp cât sunt încheiate în termeni rezonabili din punct de vedere comercial la data închiderii sau cât mai curând posibil după această dată. Prin urmare, ar trebui ca autoritățile de rezoluție, în momentul în care comunică decizia de închidere, să ofere contrapărților posibilitatea de a prezenta elemente de probă cu privire la efectuarea de tranzacții de înlocuire rezonabile din punct de vedere comercial, într-un termen conform cu momentul de referință preconizat pentru evaluare. În cazul în care contrapărțile au prezentat astfel de elemente de probă în termenul prevăzut, evaluatorul ar trebui să stabilească valoarea de închidere la prețul respectivelor tranzacții de înlocuire. În cazul în care contrapărțile nu au prezentat elemente de probă privind efectuarea de tranzacții de înlocuire rezonabile din punct de vedere comercial în termenul prevăzut, ar trebui ca autoritățile de rezoluție să poată efectua propria lor evaluare pe baza informațiilor de piață disponibile, cum ar fi prețurile medii ale pieței și marjele dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare, în vederea evaluării costurilor de înlocuire ipotetice, cu alte cuvinte, a pierderilor sau a costurilor care ar fi fost suportate ca urmare a restabilirii unei operațiuni de acoperire a riscurilor sau a unei poziții de tranzacționare conexe pe baza expunerii nete la risc.
(15) Produsele și piețele derivate sunt foarte eterogene și nu este posibil să se identifice o practică de piață unică pentru încheierea de tranzacții de înlocuire. În consecință, noțiunea de „tranzacții de înlocuire rezonabile din punct de vedere comercial” trebuie definită în sens larg pentru a permite evaluatorului să efectueze evaluarea necesară în orice context al pieței. Această noțiune ar trebui să fie interpretată, prin urmare, în sensul unei tranzacții de înlocuire încheiate pe baza expunerii nete la risc, în termeni compatibili cu practicile comune de pe piață și cu eforturi rezonabile pentru a obține cel mai bun raport calitate-preț. În mod concret, evaluatorul ar putea avea în vedere, printre alte elemente, numărul de dealeri abordați de către contraparte, numărul de cotații ferme obținute și dacă a fost aleasă cotația care oferea cel mai bun preț. De asemenea, autoritatea de rezoluție ar trebui să fie în măsură să specifice în anunțul de închidere criteriile pe care le va aplica în evaluarea sa.
(16) Legislația Uniunii adoptată în ultimii ani a urmărit, în concordanță cu standardele internaționale, să sporească transparența și gradul de atenuare a riscului pe piața contractelor derivate, prin impunerea compensării obligatorii prin contrapărți centrale („CPC”) pentru instrumentele financiare derivate standardizate extrabursiere („OTC”), a cerințelor de evaluare și de marjă pentru instrumentele financiare derivate compensate prin CPC și pentru o gamă largă de instrumente financiare derivate extrabursiere, precum și a raportării obligatorii către registrele centrale de tranzacții pentru toate instrumentele financiare derivate extrabursiere.
(17) În cazul în care un membru compensator al unei CPC este supus procedurii de rezoluție, iar autoritatea de rezoluție a închis contracte derivate înainte de o recapitalizare internă, membrul compensator respectiv ar avea calitatea de membru compensator aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată în raport cu CPC în ceea ce privește setul (seturile) de compensare în cauză. Procedurile și mecanismele interne care reglementează situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată a unui membru compensator („procedurile CPC aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată”) puse în aplicare de CPC luând în considerare cerințele din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) oferă o bază solidă pentru a stabili valoarea pasivelor derivate generate în cadrul setului de compensare în urma închiderii, inclusiv în contextul recapitalizării interne într-un proces de rezoluție.
(18) Desfășurarea procedurilor CPC aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată poate dura câteva zile sau mai mult după evenimentul declanșator. În cazul particular al rezoluției, o perioadă foarte lungă de așteptare a finalizării procedurilor aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată pentru a stabili valoarea instrumentelor financiare derivate ar putea submina planificarea și obiectivele rezoluției și ar putea conduce la perturbări nejustificate pe piețele financiare. Prin urmare, este necesar ca autoritatea de rezoluție să convină împreună cu CPC și cu autoritatea competentă a CPC un termen până la care trebuie să fie stabilită valoarea de reziliere anticipată, ținând cont atât de constrângerile CPC, cât și de cele ale autorității de rezoluție.
(19) Valoarea de reziliere anticipată stabilită de CPC în conformitate cu procedurile sale de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată în termenul convenit ar trebui să fie aprobată de evaluator. În cazul în care CPC nu stabilește valoarea de reziliere anticipată în termenul convenit sau nu dă curs procedurilor sale aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată, autoritatea de rezoluție ar trebui să aibă posibilitatea de a se baza pe propriile estimări pentru a stabili valoarea de reziliere anticipată. De asemenea, autoritatea de rezoluție ar trebui să poată aplica o determinare provizorie bazată pe propriile estimări în cazul în care o astfel de acțiune este justificată de caracterul urgent al procesului de rezoluție și cu condiția să își actualizeze evaluarea în momentul finalizării procedurii CPC aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată la expirarea termenului. Ar trebui ca autoritatea de rezoluție să poată să ia în considerare informațiile prezentate de CPC, după termenullimită, în evaluarea definitivă ex post, dacă este disponibilă la momentul respectiv și, în orice caz, atunci când efectuează evaluarea diferenței de tratament în temeiul articolului 74 din Directiva 2014/59/UE. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere procedurilor de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată desfășurate de CPC în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(20) Dispozițiile din prezentul regulament nu ar trebui să afecteze procedurile interne ale CPC pentru transferul activelor și al pozițiilor stabilite între un membru compensator aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și clienții acestuia, adoptate în conformitate cu articolul 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și ar trebui să fie compatibile cu orice alte dispoziții sau condiții de autorizare pertinente care ar putea afecta închiderea contractelor derivate relevante.
(21) Momentul evaluării contractelor derivate ar trebui să reflecte principiul de evaluare care ia în considerare costurile de înlocuire efective sau ipotetice suportate de contrapărți. Pentru a fi cât mai precisă cu putință, evaluarea ar trebui să fie efectuată la data închiderii sau, dacă acest lucru nu ar fi rezonabil din punct de vedere comercial, în prima zi și la prima oră în care este disponibil un preț de piață pentru activul-suport. În cazurile în care valoarea de reziliere anticipată este determinată de o CPC sau este stabilită la prețul tranzacțiilor de înlocuire, momentul de referință ar trebui să fie cel al determinării efectuate de CPC sau cel al tranzacțiilor de înlocuire.
(22) În cazul în care autoritatea de rezoluție, din cauza caracterului urgent, decide să efectueze o evaluare provizorie în temeiul articolului 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, ar trebui ca, în cadrul respectivei evaluări provizorii, autoritatea de rezoluție sau evaluatorul să poată să prezinte o determinare provizorie a valorii pasivelor care provin din instrumente financiare derivate înainte de acel moment de referință, bazată pe estimări ale valorii și pe datele disponibile la momentul respectiv. În cazul în care autoritatea de rezoluție ia o măsură de rezoluție pe baza evaluării provizorii în conformitate cu articolul 36 alineatul (12) din Directiva 2014/59/UE, evoluțiile relevante ale pieței observate sau elementele de probă cu privire la tranzacții de înlocuire efective la momentul de referință ar urma să fie prezentate fie într-o evaluare provizorie ulterioară, fie în evaluarea finală efectuată în temeiul articolului 36 alineatul (10) din directiva respectivă.
(23) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(24) Autoritatea Bancară Europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a consultat Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),