Recitale
(1) În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2015/478, supravegherea prealabilă la nivelul Uniunii poate fi introdusă atunci când evoluția importurilor unui produs amenință să cauzeze un prejudiciu producătorilor din Uniune și în cazul în care interesul Uniunii impune acest lucru. Articolul 7 din Regulamentul (UE) 2015/755 prevede, de asemenea, posibilitatea introducerii unor măsuri prealabile de supraveghere atunci când această măsură este impusă de interesele Uniunii.
(2) Comisia Europeană a publicat, la 16 martie 2016, o comunicare privind posibilitățile de a depăși dificultățile recente cu care se confruntă producătorii europeni din domeniul siderurgiei (3).
(3) Între 2012 și 2015, importurile în Uniune de produse siderurgice au crescut în general cu 32 %, de la 41,8 milioane de tone la 55,0 de milioane de tone. În aceeași perioadă, prețurile importurilor de oțel globale au scăzut cu 17 %. Pe de altă parte, exporturile Uniunii de produse siderurgice au scăzut cu aproape 20 % în medie, de la 62,3 în 2012 la 50,7 milioane de tone în 2015 (4).
(4) Tendințele sunt chiar mai pronunțate în ceea ce privește produsele siderurgice care anterior erau supuse unei supravegheri prealabile la nivelul Uniunii până în 2012 (5). Pentru aceste produse, importurile au crescut cu 53 % în decursul aceleiași perioade, de la 13,3 milioane de tone în 2012 la 20,2 milioane de tone în 2015, iar prețurile de import corespunzătoare au scăzut în medie cu 22 % (6).
(5) De la începutul anilor 2000, capacitatea mondială de producție a oțelului a crescut rapid, în principal datorită noilor capacități create în Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”). Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (denumită în continuare „OCDE”), în 2014, capacitatea mondială nominală de producție a oțelului a fost estimată la 2 243 de milioane de tone, un nivel de peste două ori mai mare față de nivelul de 1 060 de milioane de tone înregistrat în anul 2000.
(6) În paralel, totalul exporturilor, în special din China, a crescut în mod dramatic, în principal ca urmare a încetinirii generale a creșterii economice și a scăderii cererii interne Acest fapt a cauzat deprecierea prețurilor oțelului la nivel mondial. China este astăzi primul producător de oțel la nivel mondial, cu o producție de 822,7 milioane de tone de oțel brut în 2014 (7), ceea ce reprezintă aproape jumătate din producția mondială de oțel. Excesul de capacitate din China este estimat la aproximativ 350 de milioane de tone (8). Aceasta reprezintă aproximativ 40 % din producția chineză totală și aproape dublul producției anuale de oțel a Uniunii.
(7) Deja în 2015, 10 % din exporturile chineze au ajuns în Uniune, reprezentând mai mult de 30 % din totalul importurilor în Uniune. În consecință, creșterea modestă a cererii interne în Uniune a fost în totalitate absorbită de importuri. Având în vedere faptul că Uniunea reprezintă o piață importantă pentru produsele siderurgice în ceea ce privește dimensiunea și prețul, este mai mult decât probabil că orice depășire a capacității producției siderurgice va continua să fie redirecționată către Uniune.
(8) În același timp, accesul la piețele țărilor terțe s-a redus recent într-o măsură considerabilă. Guvernele recurg din ce în ce mai mult la măsuri de politică comercială întreprinse ca răspuns la criza cu care se confruntă industria siderurgică la nivel mondial și multe economii, care anterior nu utilizaseră astfel de măsuri, sunt în prezent în curs de a le adopta. Aceste măsuri se prezintă sub diverse forme de bariere comerciale, inclusiv majorări tarifare, măsuri antidumping și antisubvenții, și se referă la piețe care dețin o cotă semnificativă din consumul mondial (9). Acest fapt sporește și mai mult posibilitățile de deturnare a comerțului cu produse siderurgice spre Uniune.
(9) Industria siderurgică europeană rămâne lider mondial în sectorul produselor înalt specializate din punct de vedere tehnologic. Cu toate acestea, poziția competitivă a producătorilor de produse siderurgice din Uniune pe piața siderurgică mondială s-a deteriorat în ultimii ani. Într-adevăr, performanța financiară a industriei siderurgice din Uniune s-a deteriorat rapid în ultimii ani. Rentabilitatea operațională medie se situează sub niveluri sustenabile, investițiile au scăzut, nivelurile de ocupare a forței de muncă au scăzut și nu există nicio marjă pentru extindere. Industria din Uniune trebuie să facă față costurilor ridicate ale energiei și dependenței de materii prime importate.
(10) În plus, deși producția de oțel brut din Uniune a rămas relativ stabilă în perioada 2013-2015, la aproximativ 166-169 de milioane de tone pe an, în cursul celui de al doilea semestru al anului 2015 s-a înregistrat o scădere semnificativă de aproximativ 10 % comparativ cu primul semestru.
(11) Având în vedere evoluția recentă a importurilor de produse siderurgice, situația vulnerabilă actuală a industriei din Uniune, menținerea cererii scăzute de pe piața Uniunii și probabilitatea redirecționării către Uniune, dacă cererea se va redresa, a capacităților excedentare actuale și viitoare, se consideră că există, din aceste motive, un risc de prejudiciu pentru producătorii din Uniune.
(12) Prin urmare, în interesul Uniunii, este necesar ca importurile de anumite produse siderurgice să facă obiectul unei supravegheri prealabile la nivelul Uniunii, în vederea obținerii de informații statistice aprofundate care să permită o analiză rapidă a evoluției importurilor din țările care nu sunt membre ale UE. Este necesar să se dispună de date comerciale rapide și anticipate pentru a face față vulnerabilității pieței europene a produselor siderurgice la modificările subite de pe piețele siderurgice mondiale. Acest lucru este deosebit de important în situația actuală de criză, caracterizată prin incertitudini referitoare la eventuala redresare structurală a cererii și la eventualele beneficii efective ale acesteia pentru industria UE.
(13) Având în vedere evoluțiile pe piață a anumitor produse siderurgice, este oportun ca sfera de aplicare a supravegherii prealabile să includă produsele enumerate în anexa I la prezentul regulament.
(14) Finalizarea pieței interne implică uniformizarea formalităților care trebuie îndeplinite de orice importator în Uniune, indiferent de locul de vămuire a mărfurilor.
(15) Pentru a facilita culegerea datelor, punerea în liberă circulație a produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie condiționată de prezentarea unui document de supraveghere care să îndeplinească criterii uniforme. Această cerință începe să se aplice la 21 de zile după intrarea în vigoare a prezentului regulament, pentru a nu împiedica punerea în liberă circulație a produselor aflate în drum spre Uniune și pentru a da importatorilor timp suficient pentru a solicita documentele necesare.
(16) La simpla cerere a importatorului, documentul respectiv, ar trebui vizat de autoritățile statelor membre într-un anumit termen, fără ca acest lucru să îi confere importatorului vreun drept de import. Prin urmare, acest document ar trebui să fie valabil atât timp cât regimul de import nu a fost modificat.
(17) Documentele de supraveghere eliberate în scopul supravegherii prealabile la nivelul Uniunii ar trebui să fie valabile în toată Uniunea, indiferent de statul membru emitent.
(18) Statele membre și Comisia ar trebui să procedeze la un schimb cât mai complet posibil de informații culese în cadrul supravegherii prealabile la nivelul Uniunii.
(19) Eliberarea de documente de supraveghere, chiar dacă sunt supuse unor condiții uniforme la nivelul Uniunii, este de competența autorităților naționale.
(20) Pentru a reduce la minimum constrângerile inutile și pentru a nu perturba în mod excesiv activitățile societăților din apropierea frontierelor, importurile a căror greutate netă nu depășește 2 500 de kilograme ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(21) Uniunea dispune de o foarte strânsă integrare economică cu Norvegia, Islanda și Liechtenstein în cadrul Spațiului Economic European („SEE”). În plus, în conformitate cu Acordul privind SEE, membrii SEE nu aplică, în principiu, măsuri de protecție comercială în relațiile lor reciproce. Din aceste motive, produsele originare din Norvegia, Islanda și Liechtenstein ar trebui excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament,