Recitale
(1) Creșterea transparenței dreptului Uniunii este un element esențial al strategiei pentru o mai bună legiferare, implementată de instituțiile Uniunii. În acest context, este oportună abrogarea actelor respective care nu mai urmăresc niciun scop.
(2) O serie de acte care fac parte din acquis-ul Schengen nu mai sunt relevante, din cauza caracterului lor temporar sau deoarece conținutul lor a fost preluat de acte ulterioare.
(3) Decizia SCH/Com-ex (95) PV 1 rev. a Comitetului executiv (2) s-a referit la o situație foarte specifică privind consultarea prealabilă solicitată de Portugalia față de solicitanții de viză indonezieni. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 810/2009 (3) și (CE) nr. 767/2008 (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care prevăd norme noi pentru consultarea prealabilă a altor state membre privind eliberarea vizelor.
(4) Decizia SCH/Com-ex (95) 21 a Comitetului executiv (5) a prevăzut obligația statelor membre de a face schimb de informații statistice pentru o mai bună monitorizare a migrației la frontierele externe. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (6), care încredințează Frontex misiunile de a efectua analize de risc privind riscurile emergente și situația curentă la frontierele externe și de a dezvolta și exploata sisteme de informare care să permită schimbul de astfel de informații.
(5) Decizia SCH/Com-ex (96) 13 rev. 1 a Comitetului executiv (7) a instituit principiile care reglementează drepturile și obligațiile statelor membre reprezentante și reprezentate în ceea ce privește eliberarea vizelor Schengen în țările terțe în care nu sunt reprezentate toate statele Schengen. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009, care prevede un nou set de norme cu privire la înțelegerile de reprezentare, în situațiile în care un stat membru acceptă să reprezinte un alt stat membru în scopul de a examina cereri și de a elibera vize în numele statului membru respectiv.
(6) Decizia SCH/Com-ex (97) 39 rev. a Comitetului executiv (8) a aprobat principiile directoare referitoare la mijloacele de probă și probele concludente în cadrul acordurilor de readmisie dintre statele Schengen. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului (9) și a Regulamentului (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei (10), care prevăd elementele de probă și dovezile circumstanțiale care să fie utilizate pentru a determina statul membru responsabil de examinarea unei cereri de azil.
(7) Decizia SCH/Com-ex (98) 1 rev. 2 a Comitetului executiv (11) a prevăzut o serie de măsuri care vizau sporirea eficienței controalelor la frontierele externe. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (12), care stabilește normele privind trecerea frontierelor externe, și a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, care încredințează Frontex sarcina de a facilita aplicarea măsurilor comunitare cu privire la gestionarea frontierelor externe, prin asigurarea coordonării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.
(8) Decizia SCH/Com-ex (98) 18 rev. a Comitetului executiv (13) a prevăzut o procedură care trebuia urmată de către statele Schengen care se confruntau cu dificultăți serioase în obținerea unui permis de liberă trecere pentru a repatria resortisanți străini ilegali. A prevăzut, de asemenea, posibilitatea de a investiga, la nivelul Uniunii, necesitatea utilizării altor mijloace de tip mai constrângător împotriva țărilor care prezintă probleme în această privință. Decizia respectivă a devenit caducă după ce Uniunea a încheiat cu o serie de țări terțe acorduri de readmisie. Respectivele acorduri de readmisie au stabilit obligații și proceduri specifice care trebuie respectate de către autoritățile țărilor terțe și ale statelor membre în ceea ce privește repatrierea resortisanților străini aflați în situație de ședere neregulamentară în Uniune.
(9) Decizia SCH/Com-ex (98) 21 a Comitetului executiv (14) a aprobat norme comune pentru aplicarea ștampilelor pe pașapoartele tuturor solicitanților de viză, ca mijloc prin care se preîntâmpină depunerea de cereri de viză multiple sau succesive de către aceeași persoană. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009, care a prevăzut un nou set de norme privind eliberarea vizelor și aplicarea ștampilei pe documentul de călătorie al unui solicitant.
(10) Decizia SCH/Com-ex (98) 37 def. 2 a Comitetului executiv (15) a stabilit o serie de măsuri menite să definească o abordare integrată pentru intensificarea luptei împotriva migrației ilegale. Măsurile au fost puse în aplicare prin Decizia din 27 octombrie 1998 a Grupului Central privind adoptarea unor măsuri de combatere a imigrației ilegale [SCH/C (98) 117]. Deciziile respective au devenit caduce după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 377/2004 al Consiliului (16), care instituie cadrul comun pentru detașarea ofițerilor de legătură în materie de imigrație în țări terțe, a Regulamentului (CE) nr. 562/2006, care prevede un set de măsuri comune privind controlul frontierelor externe, și a Deciziei 2009/371/JAI a Consiliului (17), care încredințează Europol sarcini specifice legate de schimbul de informații, inclusiv cu privire la combaterea migrației ilegale.
(11) Decizia SCH/Com-ex (98) 59 rev. a Comitetului executiv (18) a prevăzut un set de orientări pentru intervenția coordonată a consilierilor în materie de documente în domeniul traficului aerian și maritim adresate reprezentanțelor consulare ale statelor membre cu scopul de a consolida combaterea imigrației ilegale. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 377/2004, care stabilește norme noi pentru detașarea ofițerilor de legătură în țări terțe.
(12) Decizia SCH/Com-ex (99) 7 rev. 2 a Comitetului executiv (19) a aprobat planul de detașare reciprocă de către statele membre a ofițerilor de legătură pentru acordarea de consultanță și asistență în îndeplinirea sarcinilor privind securizarea și controlul frontierelor externe. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 și a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, care au introdus un nou cadru juridic pentru cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește controlul frontierelor externe, inclusiv detașarea ofițerilor de legătură.
(13) Regulamentul (CE) nr. 189/2008 al Consiliului (20) a stabilit specificațiile aplicabile anumitor teste SIS II cu scopul de a demonstra că SIS II central, infrastructura de comunicații și interacțiunile dintre SIS II central și sistemele naționale (N.SIS II) funcționează în conformitate cu cerințele tehnice și funcționale prevăzute de instrumentele juridice ale SIS II. Regulamentul respectiv și-a pierdut efectele juridice în momentul în care SIS II a devenit operațional la 9 aprilie 2013.
(14) Din motive de securitate juridică și de claritate, deciziile și regulamentul caduce menționate ar trebui abrogate.
(15) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume abrogarea unei serii de acte caduce ale Uniunii care fac parte din acquis-ul Schengen, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului în cauză.
(16) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică. Având în vedere că prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.
(17) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (21); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică.
(18) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (22). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică.
(19) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (23), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (24).
(20) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (25), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Deciziile 2008/146/CE (26) și 2008/149/JAI (27) ale Consiliului.
(21) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (28), în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor, care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Deciziile 2011/349/UE (29) și 2011/350/UE (30) ale Consiliului,