Recitale
(1) Transferul solicitanților de protecție internațională în Grecia în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) (denumit în continuare „Regulamentul Dublin”) a fost suspendat de către statele membre începând cu 2011, ca urmare a două hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și, respectiv, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) (2), în care s-a constatat că sistemul elen de azil prezenta deficiențe care au condus la o încălcare a drepturilor fundamentale ale solicitanților de protecție internațională transferați din alte state membre în Grecia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului (3).
(2) Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a monitorizat situația din Grecia de la pronunțarea hotărârii în cauza M.S.S/Belgia și Grecia de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în 2011, pe baza rapoartelor privind progresele înregistrate pe care Grecia trebuie să le prezinte ca dovadă a executării hotărârii judecătorești și pe baza dovezilor din partea ONG-urilor și a organizațiilor internaționale, cum ar fi Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), care își desfășoară activitatea în Grecia. La cererea Greciei, prezentată în iunie 2016, Comitetul de Miniștri a acceptat să amâne procedura de evaluare pe baza argumentului că Grecia se confruntă, în prezent, cu o presiune a migrației foarte mare și că situația este excepțională, instabilă și diferită de cea existentă în momentul pronunțării hotărârii în cauza M.S.S, în urmă cu cinci ani.
(3) Ca urmare a hotărârii în cauza M.S.S, Grecia s-a angajat să își reformeze sistemul de azil pe baza unui plan național de acțiune privind reforma azilului și gestionarea migrației, care a fost prezentat în august 2010 și revizuit în ianuarie 2013 (denumit în continuare „planul de acțiune elen”). La 1 octombrie 2015, Grecia a prezentat Consiliului o foaie de parcurs privind punerea în aplicare a mecanismului de transfer și a abordării de tip „hotspot”, care descrie, de asemenea, anumite acțiuni cărora ar trebui să li se acorde prioritate pentru a se asigura punerea în aplicare a unor acțiuni restante care au fost convenite în materie de azil și de primire.
(4) În același timp, actuala criză a refugiaților și a migrației continuă să exercite o presiune asupra sistemelor de azil și de migrație din Grecia, dat fiind că aceasta este principala țară de primă intrare pe ruta est-mediteraneeană. În perioada ianuarie-4 decembrie 2016, numărul migranților sosiți în mod neregulamentar în Grecia (4) a fost de 171 909. Chiar dacă Declarația UE-Turcia (5) a condus la o scădere semnificativă a numărului de migranți care soseau zilnic în Grecia din Turcia (6), aceasta a însemnat, de asemenea, noi responsabilități pentru autoritățile elene. Mai mult, media zilnică a numărului de sosiri în Grecia a crescut în perioada care s-a scurs de la începutul lunii august 2016, în comparație cu perioada 1 mai-31 iulie 2016 (7). În plus, situația din Grecia s-a modificat semnificativ și în urma închiderii de facto a rutei Balcanilor de Vest, fapt care îi împiedică pe resortisanții țărilor terțe să își continue călătoria. Prin urmare, peste 62 000 de resortisanți ai țărilor terțe care au sosit neregulamentar se află, în prezent, în Grecia (8). În același timp, mecanismul de transfer de urgență întemeiat pe două decizii ale Consiliului (9) (denumite în continuare „deciziile privind transferul”) prezintă o tendință pozitivă, în special în Grecia, unde numărul transferurilor lunare efectuate în temeiul acestor decizii a crescut la aproximativ 1 000. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare din partea tuturor statelor membre pentru a reduce presiunea asupra Greciei. În acest scop, Comisia invită toate statele membre să își asume angajamente și să efectueze lunar transferuri pentru a realiza cel puțin 2 000 de transferuri pe lună începând din decembrie 2016 și pentru a spori treptat numărul de transferuri efectuate în decursul unei luni (10).
(5) La 10 februarie și, respectiv, 15 iunie 2016, Comisia a adresat Republicii Elene două recomandări privind măsurile de urgență pe care Grecia trebuia să le ia în vederea reluării transferurilor în temeiul Regulamentului Dublin (11). În aceste recomandări se concluziona că situația din Grecia trebuia în continuare să fie îmbunătățită considerabil înainte ca o nouă evaluare privind posibilitatea reluării transferurilor către Grecia în temeiul Regulamentului Dublin să poată fi efectuată de către Comisie. La 28 septembrie 2016, Comisia a adresat Republicii Elene o a treia recomandare privind măsurile specifice urgente pe care Grecia trebuia să le ia în vederea reluării transferurilor în temeiul Regulamentului Dublin (12) (denumită în continuare „a treia recomandare”). În a treia recomandare s-a concluzionat că Grecia se confruntă în continuare cu o situație dificilă în ceea ce privește gestionarea numărului mare de noi solicitanți de azil, determinată în special de punerea în aplicare a așa-numitului „exercițiu de preînregistrare” și de sosirea continuă și neregulamentară a migranților. În plus, era necesar să se adopte alte măsuri importante pentru a se remedia deficiențele sistemice persistente ale sistemului elen de azil, în special din cauza capacității insuficiente de primire. Pe baza progreselor înregistrate în continuare, orice viitoare reluare a transferurilor către Grecia în temeiul Regulamentului Dublin ar trebui să țină seama, în conformitate cu a treia recomandare, de impactul pe care această situație dificilă îl are asupra funcționării globale a sistemului de azil, și ar trebui, prin urmare, să înceapă treptat, analizându-se fiecare caz în parte.
(6) Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2016, Grecia a furnizat Comisiei informații suplimentare referitoare la situația de ultimă oră a solicitanților de azil în Grecia și la progresele înregistrate în direcția reformării sistemului de azil. Grecia și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la posibilitatea reluării transferurilor efectuate în temeiul Regulamentului Dublin, dat fiind numărul de migranți din Grecia, subliniind că acesta exercită o presiune deosebit de mare, disproporționată în raport cu dimensiunea sa și conduce la o situație în care a fost atinsă limita capacității de primire și de azil. Grecia a evidențiat, de asemenea, nivelul transferurilor din Grecia către alte state membre, care rămâne cu mult sub nivelul prevăzut în deciziile privind transferul. Cu toate acestea, Grecia a subliniat că nu urmărește o excludere permanentă din sistemul Dublin și a solicitat o reală solidaritate și sprijin până la normalizarea deplină a situației din Grecia.
(7) Potrivit datelor furnizate la 22 noiembrie 2016 de Grecia, de la 1 ianuarie 2016 au fost depuse aproximativ 39 000 de cereri de azil la Serviciul elen pentru azil. La 30 septembrie, numărul cererilor pendinte care urmau să fie examinate în primă instanță a fost de peste 17 000. Autoritățile elene estimează că numărul total al cererilor de azil depuse până la sfârșitul anului 2016 va fi de 50 000 (13). Ca urmare a normalizării situației din Grecia și a îmbunătățirii accesului la procedura de azil, printre alți factori, numărul cererilor de azil cu care se confruntă Serviciul elen pentru azil este semnificativ mai mare decât cel din anii anteriori.
(8) În recomandările sale precedente, Comisia a subliniat îmbunătățirile pe care Grecia le-a adus cadrului său legislativ în scopul asigurării transpunerii în legislația națională a noilor dispoziții legale din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) (Directiva privind procedurile de azil reformată) și a unor dispoziții din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15) (Directiva 2013/33/UE privind condițiile de primire reformată). O nouă lege (Legea nr. 4375/2016) a fost adoptată de Parlamentul Greciei la 3 aprilie 2016 (16). La 22 iunie 2016, Parlamentul a aprobat o modificare a Legii nr. 4375/2016, care, printre altele, a modificat dispozițiile referitoare la componența comitetelor de apel și la dreptul solicitanților de azil la o audiere în fața acestor comitete (17). La 31 august 2016, Parlamentul Greciei a adoptat, de asemenea, o lege privind copiii refugiați de vârstă școlară care se află în Grecia (18).
(9) În ceea ce privește capacitatea de primire, anul trecut Grecia și-a mărit în mod semnificativ capacitatea totală de primire, atât a migranților aflați în situație neregulamentară, cât și a solicitanților de protecție internațională. Conform informațiilor transmise zilnic de către autoritățile elene, la 6 decembrie 2016 erau disponibile 71 539 de locuri, în principal în centrele de primire temporară; această cifră include locurile de cazare oferite de UNCHR (a se vedea considerentul 11) și se referă atât la migranții aflați în situație neregulamentară, cât și la solicitanții de protecție internațională din Grecia (19). Cu toate acestea, există probleme importante în ceea ce privește capacitatea de primire în insulele din Marea Egee, care au devenit supraaglomerate: capacitatea maximă de primire este în continuare de aproximativ 8 200 de locuri, în timp ce numărul total de migranți înregistrați pe insule era, la data de 5 decembrie 2016, de 16 295 (20).
(10) Grecia a sporit, de asemenea, numărul locurilor de cazare pentru solicitanții vulnerabili, în special pentru minorii neînsoțiți. La 17 noiembrie 2016, erau disponibile 1 191 de locuri în adăposturile pentru minorii neînsoțiți, indiferent dacă aceștia sunt solicitanți de azil sau nu. Se prevede ca până la sfârșitul anului 2016 să fie create 130 de locuri suplimentare adecvate pentru minorii neînsoțiți. Cu toate acestea, capacitatea de primire a solicitanților vulnerabili este departe de a fi suficientă, întrucât centrele sunt în prezent ocupate la capacitatea maximă și există o listă de așteptare pentru 1 199 minori neînsoțiți care trebuie să fie plasați în centre adecvate (21). Prin urmare, progresele în acest domeniu sunt prea lente și este evident că Grecia trebuie să își intensifice eforturile pentru a asigura un număr corespunzător de centre de primire pentru minorii neînsoțiți, astfel încât să facă față cererii de locuri de cazare pentru aceștia.
(11) În ianuarie 2016, Comisia și UNHCR au semnat un acord de delegare pentru o sumă totală de 80 de milioane EUR, în vederea creării a 20 000 de locuri de cazare deschise (sisteme de închiriat apartamente, bonuri valorice pentru hoteluri și programe în care sunt implicate familii-gazdă), în principal pentru solicitanții de protecție internațională care sunt eligibili pentru transfer. Acordul de delegare a fost revizuit în iulie 2016 pentru a include în sistemul de cazare și posibilitatea de a crea locuri în amplasamente gestionate de UNHCR și pentru a clarifica, în text, faptul că grupul-țintă al sistemului de cazare cuprinde nu numai candidații pentru transfer, ci și alte categorii de solicitanți de azil, în special candidații la reîntregirea familiei în temeiul Regulamentului Dublin și categoriile vulnerabile, inclusiv copiii neînsoțiți și despărțiți de familie, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, familiile monoparentale, bolnavii cronici, femeile însărcinate etc. Începând din luna septembrie, numărul locurilor de cazare disponibile a crescut semnificativ (cu aproximativ 8 100). În decembrie 2015, UNCHR s-a angajat să creeze 20 000 de locuri pentru solicitanții eligibili pentru transfer în cadrul sistemului de închiriere; la 6 decembrie erau disponibile 20 145 de locuri, inclusiv 6 344 de locuri în hoteluri/clădiri întregi, 11 711 de locuri în apartamente, 484 de locuri la familii-gazdă, 960 de locuri în amplasamente de transfer și 646 de locuri în centre special amenajate pentru minorii neînsoțiți (22). Având în vedere că actualul acord de delegare se încheie la 31 decembrie 2016, Comisia a inițiat discuții cu UNCHR pentru prelungirea schemei în 2017, pe baza unei evaluări actualizate a nevoilor în materie de primire ale Greciei.
(12) În ceea ce privește calitatea, multe dintre centrele de primire din Grecia, în special cele aflate pe insule și unele centre temporare de pe continent, sunt încă departe de a îndeplini cerințele prevăzute de Directiva 2013/33/UE privind condițiile de primire a solicitanților de protecție internațională. Centrele de primire de tip „hotspot” de pe insule nu numai că sunt supraaglomerate, dar nici nu dispun de condiții materiale corespunzătoare standardelor în ceea ce privește salubrizarea și igiena, accesul la servicii esențiale, cum ar fi serviciile de sănătate, în special pentru grupurile vulnerabile. Măsurile de securitate sunt insuficiente și persistă tensiuni între diferitele naționalități. Pe continent, dacă sistemul de cazare al UNCHR oferă condiții adecvate, o mare parte a capacității de primire rămase constă în tabere (în prezent sunt utilizate 53 de situri) și centre de urgență cu standarde foarte diferite, adesea inadecvate, atât în ceea ce privește condițiile materiale, cât și în ceea ce privește securitatea. În unele dintre aceste centre a început pregătirea pentru iarnă, dar progresele sunt lente. Chiar dacă se aduc îmbunătățiri, va fi dificil ca unele tabere să fie transformate în centre permanente corespunzătoare de primire și ar putea fi necesară închiderea acestora, consolidându-se, în același timp, alte tabere.
(13) În plus, coordonarea generală a organizării primirii în Grecia pare a fi deficitară, din cauza lipsei unui cadru juridic clar și a unui sistem de monitorizare, unele tabere fiind gestionate ad hoc de către Ministerul Migrației, iar altele de către Serviciul de primire și identificare. Nu s-a luat încă nicio decizie cu privire la centrele care ar trebui să devină permanente. Serviciul de primire se află încă în plin proces de consolidare a capacității.
(14) Din cele de mai sus rezultă că Grecia trebuie să continue să facă progrese în ceea ce privește crearea unui număr suficient și adecvat de locuri de cazare în centre de primire permanente și deschise, destinate solicitanților de azil; toate aceste centre ar trebui să fie la standarde corespunzătoare, în conformitate cu acquis-ul UE. Aceste demersuri ar trebui să includă o gestionare centralizată a tuturor centrelor de primire, precum și un sistem de monitorizare constantă a standardelor materiale aplicabile acestor centre și a serviciilor furnizate în cadrul lor. Unele centre temporare ar trebui să fie transformate în centre permanente, dar, cu toate acestea, ar trebui să fie menținută, de asemenea, o capacitate suficientă în ceea ce privește centrele temporare, pentru a face față oricărui deficit de capacitate cauzat de afluxuri neprevăzute. Mai mult, așa cum s-a solicitat deja în a treia recomandare, este extrem de important ca autoritățile elene să furnizeze date mai exacte cu privire la capacitatea de primire și să efectueze o evaluare cuprinzătoare și permanent actualizată a nevoilor în ceea ce privește capacitatea totală de primire și natura acesteia.
(15) În recomandările anterioare au fost evidențiate îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește înființarea oficiilor regionale pentru azil. Legislația Greciei prevede instituirea de oficii regionale pentru azil în regiunile Attica, Salonic, Tracia, Epir, Tesalia, Grecia de Vest, Creta, Lesbos, Chios, Samos, Leros și Rodos (23). Pentru a face față nevoilor din ce în ce mai mari ale Serviciului pentru azil, este posibil să se înființeze, de asemenea, printr-o decizie a directorului acestuia, unități de azil autonome. Conform informațiilor furnizate de Grecia în scrisoarea sa din 22 noiembrie 2016, până în prezent șapte oficii regionale au devenit operaționale, în regiunile Attica, Tracia, Salonic, Lesbos, Samos, Rodos și Patras. În plus, sunt operaționale nouă unități de azil autonome, în Pireu, Evros, Xanthi, Leros, Kos, Corint, precum și o unitate de transfer, în Alimos. După cum prevede legea, încă trei oficii regionale pentru azil urmează să devină operaționale în zonele Kos, Epir (Ioannina), Creta (Heraklion) și Tesalia (Volos).
(16) Serviciul elen pentru azil se află în plin proces de consolidare a capacității sale. În prezent, în Serviciul pentru azil lucrează 478 de persoane (24). Această cifră include posturile din Serviciul central, precum și posturile din birourile regionale și unitățile de azil create. 250 de posturi sunt finanțate din bugetul național, în timp ce restul posturilor sunt finanțate din diferite surse ale UE și ale SEE. Se prevede ca, până la sfârșitul anului, numărul membrilor personalului să fie majorat la 659. Aceasta este în plus față de personalul angajat pe perioadă determinată de către UNHCR, precum și a personalului EASO și a experților din statele membre detașați la Serviciul elen pentru azil prin intermediul EASO pentru o perioadă determinată. Autoritățile elene intenționează să înlocuiască, până la sfârșitul anului 2017, toți agenții contractuali cu personal permanent, fără să sporească în continuare capacitatea; Serviciul elen pentru azil a comunicat serviciilor Comisiei că o creștere mai rapidă a personalului nu este fezabilă din cauza lipsei angajaților cu experiență care să formeze, să îndrume și să supravegheze personalul nou recrutat. Întrucât Serviciul pentru azil a devenit de trei ori mai mare în 2016, aceasta a indicat că se impune urgent o consolidare, în special pentru a dezvolta cadrele intermediare de conducere și expertiza membrilor personalului.
(17) Având în vedere amploarea creșterii numărului de cereri de azil în Grecia, încă nu este clar dacă nivelul actual și cel planificat al personalului Serviciului pentru azil sunt suficiente pentru a face față cerinței de prelucrare în timp util și în mod adecvat a cererilor de azil actuale și viitoare. Una dintre principalele priorități ale Serviciului pentru azil ar trebui să fie reducerea perioadei de timp dintre prezentarea și depunerea unei cereri; această perioadă este, în prezent, adesea prea lungă, fapt care are un impact asupra drepturilor de care beneficiază persoanele în cauză și provoacă frustrări în rândul celor afectați. Aceasta ar trebui redusă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva privind procedurile de azil, care prevede că o persoană care a făcut o cerere de azil are posibilitatea efectivă de a depune cererea „cât mai curând posibil”. Este, de asemenea, esențial ca, odată depuse, cererile să fie prelucrate în termenele prevăzute de directivă, adică, în mod normal, în termen de 6 luni. Prelucrarea unei cereri de azil depuse durează în prezent, în cel mai bun caz, câteva luni, exceptând cazurile de transfer, care sunt prelucrate mai rapid, și există o incertitudine considerabilă cu privire la ritmul în care vor fi eliminate întârzierile actuale legate de prelucrarea cererilor. Cu toate acestea, Comisia ia act de îngrijorarea exprimată de Grecia în scrisoarea din 22 noiembrie 2016, potrivit căreia o creștere și mai rapidă a personalului Serviciului pentru azil ar putea să afecteze coerența și calitatea deciziilor.
(18) Este imperios necesar să se evalueze dacă sporirea, până în prezent, a efectivului de personal al Serviciului pentru azil este suficientă și să se analizeze modul în care Comisia, agențiile relevante ale UE și statele membre, de asemenea, ar putea acorda cel mai bine asistență Greciei în ceea ce privește prelucrarea acestor cereri într-un termen mai scurt. În acest scop, ar trebui realizată o evaluare completă și continuă a nevoilor, care să țină seama de numărul de cereri de azil care sunt în curs de soluționare și care pot fi tratate de Serviciul elen pentru azil în orice moment și de numărul de angajați de care este nevoie sau se presupune că va fi nevoie pentru a prelucra respectivele cereri. Acest personal ar putea cuprinde un număr suplimentar de membri care ar urma să fie furnizat chiar de Grecia și prin detașarea unor experți ai statelor membre sub forma unei echipe de asistență a EASO. Ar trebui să se analizeze în ce mod ar putea fi raționalizate metodele de lucru, pentru a le spori eficacitatea și a accelera interviurile și procedurile, cu sprijinul EASO, după caz, menținând în același timp calitatea.
(19) Solicitanții de azil trebuie să poată avea acces efectiv la o cale de atac împotriva unei decizii negative cu privire la cererea lor. În această privință s-au realizat progrese importante. Prin Legea nr. 4375/2016, adoptată în aprilie 2016, au fost instituite Autoritatea de apel și comitetele de apel. Prin Legea nr. 4399/2016, adoptată în iunie 2016, au fost instituite noi comitete de apel. Acestea sunt responsabile de examinarea tuturor căilor de atac introduse începând cu 20 iulie 2016 împotriva deciziilor emise de Serviciul elen pentru azil. Ca prioritate, comitetele de apel se concentrează în principal pe căile de atac introduse în insulele grecești, astfel încât să contribuie la punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia. În prezent există șase comitete de apel. De asemenea, la 21 iulie a fost instituit un nou comitet de apel, ca alternativă la comitetele permanente (25). Pentru a face față creșterii numărului de cereri și a gestiona cererile nesoluționate, Grecia intenționează să înființeze șapte noi comitete, prevăzute să fie operaționale până la sfârșitul lunii decembrie 2016, pentru a se ajunge la un număr total de 20 de comitete până la sfârșitul lunii februarie 2017.
(20) Legea nr. 4399/2016 a modificat, de asemenea, structura acestor comitete, care sunt alcătuite în prezent din trei membri: doi judecători din cadrul Tribunalului administrativ și un cetățean grec cu pregătire și experiență relevantă, care urmează să fie propus de UNHCR sau de Comitetul național pentru drepturile omului.
(21) Potrivit informațiilor transmise de autoritățile elene în scrisoarea din 22 noiembrie 2016, începând din 21 iulie 2016 au fost prezentate în fața comitetelor de apel 2 347 de căi de atac, dar au fost emise doar 573 de decizii.
(22) Comitetele de apel anterioare, care au fost create pentru a soluționa căile de atac restante în materie de azil din Grecia, au primit inițial un mandat suplimentar, și anume de a soluționa, pe lângă căile de atac privind fondul deciziilor adoptate în primă instanță, și căile de atac împotriva deciziilor întemeiate pe considerente de admisibilitate, ca parte a Declarației UE-Turcia. În conformitate cu informațiile prezentate de autoritățile elene la 22 noiembrie, peste 2 000 de căi de atac introduse în perioada aprilie – 20 iulie 2016 au fost prezentate în fața comitetelor de apel responsabile de soluționarea căilor de atac restante. Crearea, la 24 iunie 2016 (26), a noilor comitete de apel a ușurat sarcina celor 20 de comitete de apel responsabile de soluționarea căilor de atac restante, permițându-le să accelereze ritmul procedurilor în cazul acestora.
(23) S-au înregistrat progrese suplimentare cu privire la întârzierile de lungă durată legate de soluționarea căilor de atac introduse în temeiul „vechii proceduri” reglementate prin Decretul prezidențial nr. 114/2010. La data de 22 noiembrie 2016 existau aproximativ 6 589 de cazuri restante (în scădere față de aproximativ 51 000 de cazuri, în total, considerate restante la începutul anului 2013 și aproximativ 8 075 de cazuri restante în septembrie 2016). Autoritățile elene au acordat permise în scopuri umanitare persoanelor care au așteptat o perioadă lungă de timp soluționarea cererilor de azil depuse și care erau eligibile pentru a obține permise de ședere din motive umanitare sau din alte motive excepționale, în conformitate cu Legea elenă nr. 4375/2016. Permisele de ședere se eliberează pentru o perioadă de doi ani și pot fi reînnoite (27). Titularii acestor permise au aceleași drepturi și beneficii ca persoanele cărora li s-a acordat statutul de protecție subsidiară în Grecia (28), nemaifiind considerați solicitanți de azil. În cazul unora dintre căile de atac restante, se examinează totuși cererea pe fond. În pofida progreselor considerabile realizate de la recomandările anterioare, Grecia ar trebui să își continue eforturile în acest sens, pentru a elimina întârzierile legate de soluționarea căilor de atac pendinte, asigurându-se că solicitanții care au introdus o cale de atac care nu a fost soluționată au posibilitatea de a-și exercita dreptul la o cale de atac eficace.
(24) Având în vedere creșterea semnificativă a numărului de cereri depuse în Grecia de la punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia, este cu atât mai important să existe o Autoritate de apel care să dispună de personalul necesar și să aibă capacitatea de a face față creșterii semnificative preconizate a numărului de căi de atac. Eficiența comitetului ar trebui să crească, menținându-se în același timp calitatea și fără a se aduce atingere independenței membrilor comitetului. Acest lucru ar putea include, în special, reuniuni mai frecvente ale comitetelor de apel, utilizarea asistenței juridice în elaborarea deciziilor și specializarea comitetelor, precum și angajarea cu normă întreagă a membrilor acestora. De asemenea, ar trebui angajat mai mult personal de sprijin (29). Ar trebui să se efectueze și o evaluare continuă a nevoilor, pe baza numărului de căi de atac care sunt în curs de soluționare la diferitele organisme de apel sau pe care acestea s-ar putea să trebuiască să le gestioneze, pentru a se stabili dacă numărul comitetelor este suficient și dacă metodele de lucru sunt adecvate.
(25) În noua lege (Legea nr. 4375/2016) sunt incluse prevederi privind furnizarea de asistență juridică gratuită pentru solicitanți în etapa căilor de atac. Cu toate acestea, nu au fost luate încă toate măsurile de punere în aplicare a acestei legi. La 9 septembrie 2016, a fost adoptată o decizie ministerială de punere în aplicare a dispoziției privind asistența juridică gratuită prevăzută în Legea nr. 4375/2016. Fondurile destinate punerii în aplicare a asistenței juridice gratuite au fost asigurate prin intermediul programului național derulat în cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI). În plus, în cadrul finanțării asistenței de urgență din FAMI, UNHCR a beneficiat de un acord de grant a cărui valoare totală a fost de 30 de milioane EUR (30). UNHCR folosește această finanțare, printre altele, pentru a oferi asistență juridică gratuită solicitanților de protecție internațională în etapa căilor de atac, până la începutul anului 2017, când se prevede ca autoritățile elene să pună în aplicare propriul sistem de asistență juridică gratuită. Două proiecte sunt puse în aplicare în parteneriat cu organizații neguvernamentale (Metaction și Consiliul Elen pentru Refugiați): unul pe insule, cu acoperirea completă a tuturor căilor de atac, iar celălalt pe continent, numai cu acoperire parțială, pentru căile de atac introduse în Atena și Salonic, și nu pentru solicitanții de azil luați în custodie publică. La 19 septembrie, Grecia a informat Comisia că, până la începutul anului 2017, va fi întocmită lista avocaților, care va fi gestionată de Serviciul pentru azil. Grecia ar trebui să adopte fără întârziere măsurile necesare pentru garantarea dreptului la asistență juridică gratuită pentru toți solicitanții de azil care introduc o cale de atac.
(26) Există în continuare îngrijorări serioase în ceea ce privește protecția solicitanților vulnerabili, inclusiv a minorilor neînsoțiți, datorate în special unei funcționări necorespunzătoare a sistemului de tutelă, condițiilor inadecvate de cazare și unor preocupări generale cu privire la securitatea acestora. Noua Lege nr. 4375/2016 prevede instituirea, în cadrul Ministerului de Interne și Reconstrucție Administrativă, a unei noi Direcții pentru primiri și a Direcției pentru integrare socială, ambele incluzând servicii specializate pentru primirea și integrarea minorilor neînsoțiți, inclusiv asigurarea unui reprezentant legal. Cu toate acestea, autoritățile elene nu au adoptat încă măsuri de punere în aplicare pentru a asigura că minorii neînsoțiți beneficiază de garanții procedurale și de condiții de primire corespunzătoare. Nu a fost încă adoptat un cadru legislativ care ar trebui să includă dispoziții privind un sistem eficient de tutelă. Autoritățile elene au confirmat faptul că Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, care se ocupă de minorii neînsoțiți, pregătește o nouă lege privind tutela care ar trebui să fie finalizată înainte de sfârșitul anului 2016. În cadrul acestei legi se prevede înființarea unui serviciu special, eventual a unui departament, pentru sistemul de tutelă. Deși guvernul elen a adoptat deja o decizie ministerială în ceea ce privește evaluarea vârstei minorilor neînsoțiți care solicită azil (31), se raportează încă probleme privind punerea în aplicare a evaluării în cazuri concrete, din cauza lipsei identificării și a faptului că nu există o cale de atac în ceea ce privește evaluarea vârstei efectuată de poliție.
(27) S-au înregistrat progrese semnificative privind accesul la educație. Legea nr. 4415/2016 din august 2016 are ca scop, printre altele, să asigure sprijin psihosocial și educațional copiilor ai căror părinți sunt solicitanți de azil, precum și o integrare fără dificultăți în sistemul de învățământ din Grecia a celor care vor rămâne în Grecia, după o perioadă pregătitoare, de tranziție. În pofida unei rezistențe la nivel local, autoritățile elene adoptă măsuri semnificative pentru a pune în aplicare integral și cu eficacitate acest cadru juridic.
(28) Potrivit unor părți interesate, situația minorilor neînsoțiți este în continuare precară, în general, existând numeroase îngrijorări cu privire la securitatea lor în centrele de primire de pe continent și de pe insule, iar unele dintre acestea afirmă că minorii sunt încă ținuți în centre de cazare a străinilor luați în custodie publică sau în „zone protejate” în centre de primire deschise, pentru perioade îndelungate, în locuri insalubre și aglomerate, fără a avea un reprezentant sau acces la asistență juridică, până când li se găsește o cazare adecvată (32). Astfel cum se menționează în considerentul 10, lipsa de centre de cazare adecvate pentru minori continuă să constituie o problemă importantă care trebuie remediată urgent.
(29) Comisia Europeană a acordat fonduri substanțiale Greciei pentru a o sprijini în eforturile de a-și aduce sistemul de gestionare a azilului la nivelul standardelor Uniunii Europene. De la începutul anului 2015, Greciei i-au fost alocate peste 352 de milioane EUR cu titlu de asistență de urgență prin intermediul fondurilor pentru afaceri interne [FAMI și Fondul pentru securitate internă (FSI)], fie direct autorităților elene, fie prin intermediul agențiilor Uniunii și al organizațiilor internaționale care își desfășoară activitatea în Grecia. Din această sumă, aproximativ 90 de milioane EUR au fost atribuite în mod direct autorităților elene, în iulie 2016, pentru a consolida capacitatea acestora de a îmbunătăți condițiile de trai și de a furniza servicii de asistență medicală primară în centrele de cazare pentru refugiați, precum și de a oferi servicii de primire și de asistență medicală migranților. Organizațiile umanitare partenere primesc, de asemenea, o finanțare substanțială (aproximativ 198 de milioane EUR) prin Instrumentul de sprijin de urgență, recent instituit, care are drept scop acoperirea nevoilor umanitare de bază ale migranților și ale refugiaților. Această finanțare contribuie la punerea în aplicare a unui plan de intervenție de urgență elaborat în comun de către Comisie, autoritățile elene și/sau părțile interesate relevante, pentru a aborda la fața locului actuala situație umanitară și/sau pentru a sprijini punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia.
(30) Asistența de urgență se adaugă la suma de 509 milioane EUR alocată Greciei pentru perioada 2014-2020 prin intermediul programelor sale naționale din cadrul FAMI și FSI, Grecia devenind astfel primul stat membru al UE care a beneficiat de fonduri UE pentru afaceri interne.
(31) Grecia ar trebui să se asigure că aceste resurse financiare sunt utilizate integral, în modul cel mai eficient și mai eficace cu putință și fără întârziere. În acest scop, programele naționale ale Greciei din cadrul fondurilor pentru afaceri interne (FAMI, FSI) sunt revizuite în prezent pentru a le adapta la noile priorități. Revizuirea programului național FAMI a fost finalizată, în timp ce revizuirea programului național FSI este în etapele de încheiere și ar trebui să fie terminată în curând. În plus, deși a fost finalizată desemnarea oficială a noii autorități responsabile, în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul juridic, încă este necesar ca procedurile și măsurile operaționale să fie simplificate pentru a asigura o mobilizare deplină a fondurilor disponibile în cadrul programelor naționale de către autoritățile elene, astfel încât să se răspundă nevoilor urgente, în special în materie de primire și în ceea ce privește alte servicii pentru migranții prezenți în țară.
(32) După cum s-a recunoscut în Comunicarea Comisiei din 4 martie 2016 intitulată „Înapoi la Schengen” (33), asigurarea unei funcționări complete a sistemului Dublin reprezintă o parte indispensabilă a eforturilor mai ample, necesare pentru a stabiliza politica în materie de azil, migrație și frontiere. Aceste eforturi care vizează o funcționare normală a sistemului Dublin ar trebui, în schimb, să conducă la o revenire la funcționarea normală a spațiului Schengen. Suspendarea, în 2011, a transferurilor efectuate către Grecia în temeiul Regulamentului Dublin, i-a determinat pe solicitanții de azil care sosesc în mod neregulamentar în Grecia să se deplaseze în alte state membre; acest lucru a fost unul dintre factorii care au condus la mișcările secundare care au subminat funcționarea corectă a sistemului Schengen. Prin urmare, este important ca Grecia să ia de urgență măsurile restante identificate în prezenta recomandare. În același timp, reformarea Regulamentului Dublin, astfel cum a fost propusă de Comisie (34), bazată pe obiectivul solidarității și repartizării echitabile a sarcinilor între statele membre, ar trebui să reprezinte o prioritate. Negocierile cu privire la această propunere sunt în curs.
(33) Comisia recunoaște progresele importante realizate de Grecia, cu sprijinul Comisiei, al EASO, al statelor membre și al organizațiilor internaționale și neguvernamentale (ONG-uri), pentru a îmbunătăți funcționarea sistemului său de azil de la pronunțarea hotărârii M.S.S în 2011. Cu toate acestea, Grecia se confruntă în continuare cu o situație dificilă în ceea ce privește gestionarea numărului mare de noi solicitanți de azil, determinată în special de punerea în aplicare a exercițiului de preînregistrare, de sosirea continuă și neregulamentară a migranților, deși la niveluri mai reduse decât nivelurile înregistrate înainte de luna martie 2016, și de responsabilitățile care îi revin în ceea ce privește punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia. În plus, există și alte măsuri importante care trebuie luate pentru a remedia deficiențele persistente ale sistemului elen de azil, în special în ceea ce privește calitatea centrelor de primire, modul în care sunt tratați solicitanții vulnerabili și viteza cu care cererile de azil sunt înregistrate, depuse și examinate în prima și în a doua instanță. Pentru a se ține cont de impactul acestei situații dificile asupra funcționării generale a sistemului de azil și pentru a evita ca Grecia să fie supusă unei poveri de nesuportat, nu este încă posibil să se recomande reluarea integrală a transferurilor efectuate în temeiul Regulamentului Dublin către Grecia, deși acesta rămâne obiectivul final.
(34) Cu toate acestea, au fost realizate progrese semnificative de către Grecia în ceea ce privește instituirea structurilor instituționale și juridice esențiale pentru buna funcționare a sistemului de azil și există șanse mari să fie instituit un sistem de azil complet funcțional în viitorul apropiat, odată ce vor fi remediate toate deficiențele rămase, în special în ceea ce privește condițiile de primire și modul în care sunt tratate persoanele vulnerabile, inclusiv minorii neînsoțiți. Prin urmare, recomandarea de a se relua treptat transferurile pe baza unor asigurări individuale este oportună, luând în considerare capacitățile de primire și de tratare a cererilor în conformitate cu legislația UE relevantă și ținând seama de tratarea necorespunzătoare a unor categorii de persoane, în special a solicitanților vulnerabili, inclusiv a minorilor neînsoțiți. Mai mult, reluarea nu ar trebui să fie aplicată retroactiv și ar trebui să vizeze solicitanții de azil pentru care Grecia este responsabilă începând cu o anumită dată, pentru a se evita ca Grecia să fie supusă unei poveri de nesuportat. Ar trebui să se recomande ca această dată să fie 15 martie 2017.
(35) Pe baza celor de mai sus, prezenta recomandare stabilește măsurile care trebuie adoptate sau sprijinite de autoritățile elene în vederea reluării transferurilor efectuate în temeiul Regulamentului Dublin, privind solicitanții de azil care au intrat în Grecia trecând în mod neregulamentar frontierele externe ale acesteia începând cu 15 martie 2017 sau pentru care Grecia este responsabilă, în conformitate cu alte criterii decât articolul 13 din capitolul III al Regulamentului (UE) nr. 604/2013, începând cu această dată. Având în vedere acest obiectiv, Grecia ar trebui să adopte urgent toate măsurile stabilite în prezenta recomandare. În conformitate cu principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii, celelalte state membre ar trebui, de asemenea, să contribuie la atingerea acestui obiectiv, în special prin mobilizarea de experți care să ofere asistență autorităților elene, răspunzând numeroaselor solicitări ale EASO, precum și prin îndeplinirea integrală a obligațiilor privind transferul ce le revin, care decurg din deciziile privind transferul.
(36) De asemenea, prezenta recomandare stabilește modalitățile de reluare a transferurilor, care ar trebui să includă o cooperare strânsă între autoritățile elene și autoritățile din statul membru care efectuează transferul în cazuri individuale de transfer, pe baza obligației de cooperare loială între statele membre, inclusiv pentru asigurarea faptului că persoana în cauză va fi cazată în mod adecvat, în conformitate cu standardele stabilite în Directiva 2013/33/UE și că cererea sa va fi prelucrată în conformitate cu Directiva 2013/32/UE. Acest lucru va necesita asigurări specifice din partea Greciei pentru fiecare persoană care urmează a fi transferată, în ceea ce privește modul în care aceasta va fi tratată. În plus, ar trebui instituit un mecanism de sprijin și de raportare constând dintr-o echipă a EASO alcătuită din experți din statele membre care să ofere asistență pentru a se garanta că aceste standarde sunt aplicate în practică în ceea ce privește persoanele transferate.
(37) Rapoartele transmise cu regularitate de Grecia cu privire la progresele realizate în ceea ce privește desfășurarea acestor acțiuni sunt esențiale pentru a asigura punerea integrală în aplicare a prezentei recomandări. În consecință, Grecia ar trebui să prezinte un prim raport până la 15 februarie 2017, astfel cum este prevăzut în prezenta recomandare, care ar trebui să includă, în special, o descriere a modului în care autoritățile elene sunt pe cale să pună în aplicare procedura pentru furnizarea de garanții în cazurile individuale de transfer în ceea ce privește legislația UE relevantă. Ulterior, Grecia ar trebui să raporteze o dată la două luni cu privire la punerea în aplicare a prezentei recomandări.
(38) Pe baza acestor rapoarte și a altor informații relevante aflate la dispoziția sa sau a altor evoluții, Comisia va raporta în mod regulat cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentei recomandări și, dacă este cazul, va actualiza recomandările cuprinse în raport.
(39) Responsabilitatea de a decide asupra reluării transferurilor în cazuri individuale aparține exclusiv autorităților statelor membre aflate sub controlul instanțelor, care pot transmite Curții de Justiție a Uniunii Europene cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea Regulamentului Dublin.