Recitale
(1) Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) dispune că statele membre și Uniunea se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă și, în special, să promoveze o forță de muncă calificată, formată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(2) Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (denumită în continuare „strategia Europa 2020”) propusă de Comisie permite Uniunii să își direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Cinci obiective principale reprezintă obiective comune care orientează acțiunea statelor membre, ținând seama de pozițiile inițiale relative ale acestora și de circumstanțele naționale, precum și de pozițiile și de circumstanțele Uniunii. La 14 iulie 2015, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2015/1184 (4) privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii. În plus, la 5 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2015/1848 (5) privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015 (denumite în continuare „orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă”). Cele două seturi de orientări constituie orientările integrate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 (denumite în continuare „orientările integrate Europa 2020”). Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are rolul principal în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii ale strategiei Europa 2020.
(3) Orientările integrate Europa 2020 sunt în concordanță cu concluziile Consiliului European din 17 și 18 martie 2016 și cu Pactul de stabilitate și de creștere. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând în același timp interdependența. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să reprezinte baza oricăror recomandări specifice fiecărei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, în paralel cu recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru redactarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisie Consiliului European.
(4) Examinarea programelor naționale de reformă ale statelor membre, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, arată că statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru stimularea cererii de forță de muncă, îmbunătățirea ofertei de forță de muncă, de aptitudini și de competențe, îmbunătățirea funcționării pieței muncii, promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și promovarea egalității de șanse.
(5) La momentul punerii în aplicare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă, statele membre ar trebui să ia în considerare utilizarea Fondului social european.
(6) Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să rămână stabile, astfel încât să se pună accentul pe implementarea lor. Prin urmare, orice actualizare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă ar trebui să fie strict limitată. În contextul unei evaluări a evoluției piețelor forței de muncă și a situației sociale de la adoptarea orientărilor privind ocuparea forței de muncă în 2015, nu este necesară o actualizare. Motivele care stau la baza adoptării acestora în 2015 rămân valabile și, prin urmare, orientările respective ar trebui să fie menținute,