Recitale
(1) Statele membre și Uniunea depun eforturi în vederea elaborării unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă competente, calificate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor de ocupare deplină a forței de muncă și de progres social prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre, ținând seama de practicile naționale legate de responsabilitățile partenerilor sociali, trebuie să considere promovarea ocupării forței de muncă drept o chestiune de interes comun și să își coordoneze, în cadrul Consiliului, acțiunile întreprinse în acest sens.
(2) Uniunea urmează să combată excluziunea socială și discriminarea și să promoveze justiția și protecția socială, precum și egalitatea între femei și bărbați. În definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea urmează să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, garantarea protecției sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și un nivel ridicat de educație și de formare profesională.
(3) Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre sunt compatibile cu orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii prevăzute în Recomandarea (UE) 2015/1184 a Consiliului (4). Acestea formează împreună orientările integrate pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 (denumite în continuare „orientări integrate Europa 2020”) și urmează să fie adoptate de către Consiliu pentru a ghida politicile statelor membre și ale Uniunii.
(4) În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea a elaborat și a pus în aplicare instrumente de coordonare pentru politicile fiscale, macroeconomice și structurale. Semestrul european combină diferitele instrumente într-un cadru global pentru supravegherea multilaterală integrată a politicilor economice, bugetare, privind ocuparea forței de muncă și sociale și urmărește atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația și reducerea sărăciei, astfel cum se prevede în Decizia 2010/707/UE a Consiliului (5). Se preconizează că simplificarea și consolidarea semestrului european, astfel cum sunt stabilite în Analiza anuală a creșterii pentru 2015 realizată de Comisie, vor îmbunătăți în continuare funcționarea acestuia.
(5) Criza financiară și economică a revelat și a evidențiat deficiențe importante în economia Uniunii și în economiile statelor sale membre. Criza a evidențiat, de asemenea, interdependența strânsă a economiilor și a piețelor muncii din statele membre. Garantarea faptului că Uniunea progresează către o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și crearea de locuri de muncă reprezintă principala provocare a prezentului. Aceasta necesită măsuri de politică coordonate, ambițioase și eficace, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, în conformitate cu TFUE și cu guvernanța economică a Uniunii. Combinând măsurile legate de ofertă și de cerere, aceste măsuri de politică ar trebui să cuprindă un stimulent pentru investiții, un angajament reînnoit pentru reformele structurale și exercitarea responsabilității fiscale, ținând cont în același timp de impactul lor asupra ocupării forței de muncă și de impactul lor social. În acest sens, tabloul de bord al principalilor indicatori sociali și de ocupare a forței de muncă din cadrul raportului comun privind ocuparea forței de muncă din 2015, adoptat de Consiliu și Comisie, reprezintă un instrument extrem de util care contribuie la detectarea în timp util a principalelor probleme și divergențe sociale și în materie de ocupare a forței de muncă și care identifică domeniile în care este cea mai mare nevoie de o reacție politică.
(6) Reformele pieței muncii, inclusiv mecanismele de stabilire a salariilor la nivel național, ar trebui să urmeze practicile naționale de dialog social și să asigure spațiul politic necesar pentru o amplă examinare a aspectelor socioeconomice.
(7) Statele membre și Uniunea ar trebui să abordeze, de asemenea, impactul social al crizei și să vizeze construirea unei societăți bazate pe coeziune, în care oamenii să aibă capacitatea să anticipeze și să gestioneze schimbările, precum și să aibă o participare activă în societate și în economie. Ar trebui să se asigure acces și oportunități pentru toți și să se reducă sărăcia și excluziunea socială, în special prin asigurarea unei funcționări eficiente a piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială și prin înlăturarea barierelor din calea participării pe piața muncii. De asemenea, statele membre ar trebui să garanteze accesul tuturor cetățenilor și tuturor regiunilor la beneficiile creșterii economice.
(8) O acțiune coerentă cu orientările integrate Europa 2020 reprezintă o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii („Strategia Europa 2020”). Strategia Europa 2020 ar trebui să se bazeze pe o serie integrată de politici europene și naționale, pe care statele membre și Uniunea ar trebui să le pună în aplicare pentru a obține efectele pozitive de contagiune ale reformelor structurale coordonate, pe o combinație adecvată de politici economice globale și pe o contribuție mai substanțială a politicilor europene la obiectivele Strategiei Europa 2020.
(9) Cu toate că se adresează statelor membre și Uniunii, orientările integrate Europa 2020 ar trebui să fie puse în aplicare în parteneriat cu toate autoritățile naționale, regionale și locale, implicând îndeaproape parlamentele, precum și cu partenerii sociali și cu reprezentanții societății civile.
(10) Orientările integrate Europa 2020 ghidează statele membre în privința punerii în aplicare a reformelor, reflectând interdependența dintre statele membre. Aceste orientări integrate sunt coerente cu Pactul de stabilitate și de creștere și cu legislația europeană existentă. Respectivele orientări integrate ar trebui să formeze baza pentru recomandările specifice fiecărei țări pe care Consiliul le-ar putea adresa statelor membre.
(11) Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială ar trebui să monitorizeze modul în care se pun în aplicare politicile relevante având în vedere orientările privind ocuparea forței de muncă, în conformitate cu mandatele lor respective întemeiate pe tratate. Aceste comitete și alte grupuri de pregătire ale Consiliului implicate în coordonarea politicilor economice și sociale ar trebui să colaboreze strâns,